Home » Arhiva AXA anul IV » Axa 52 » Sentiment și duhovnicie
Sentiment și duhovnicie

Sentiment și duhovnicie

noiembrie 23, 2011 3:02 pm by: Category: Axa 52, Sfânta Tradiție Leave a comment A+ / A-

Tăcerea duhovnicescă este revelarea progresivă a nemuririi. În acelaşi timp, uneori, este percepută ca desfăşurarea unei patimi. Cu siguranţă însă înduhovnicirea însoţeşte orice fel de modalitate de a percepe nemurirea. Altfel spus, omul duhovnicesc este un mucenic al puterii de mântuire a oamenilor dar şi ţinta nedumeririi lor intime despre dobândirea vieţii veşnice. Nu vreau să spun prin asta că lumea se interpune fatal între cel care caută duhovnicia şi contemplaţia duhovnicească, ci mai curând să atrag atenţia că există tentaţia morbidă de a da atenţie detaliilor imediate ale lumii. În aceste condiţii a vorbi despre viaţa veşnică riscă să devină sâcâitor. De aceea creştinătatea ţine mai curând de dozarea insistenţei cu care nemurirea ajunge să-i sâcâie pe oameni câtă vreme oricine poate sfârşi într-un continuu şi plăcut experiment.

Pe de altă parte ispita, oboseala ori lentoarea inevitabilă a rutinei, frizează eternitatea. Cum se poate ajunge la această anomalie ce presupune şi o posibilă confuzie? Moartea, o soluţie salvatoare. Dogma, impracticabilă. Şi totuşi, neantul e greu de fixat cu privirea de cel care îl invocă spre mai buna cunoaştere a lumii. Apare criza, o criză intimă şi sufletească.

Credinciosul dogmatic în revelaţia calmă a fericirii credincioase, până la înduhovnicirea propriului suflet, îşi va fi socotit viaţa, ca toţi ceilalţi, prin cele potrivite cu firea lucrurilor (pg. 193)*. Biserica este în lume şi în Cer. Faptul acesta oferă omului duhovnicesc o înţelegere a lumii în Duh, adică în siguranţa dogmei, chiar dacă astfel este relativizată realitatea lumii din unghiul celui mai acut pozitivism.

Ne aflăm la un pas de dizolvarea lumii printr-o acţiune definită ca fiind relativizare dogmatică. În urma acestui scandal logic Biserica şi Cerul devin părţi definite ale Unităţii, fixează Creaţia în Tot, ca lege de compoziţie a naturii voinţei omului care poate desfide orice paradox.

Dacă Biserica şi Cerul pot relativiza lumea şi absolutiza cu sens nemurirea, în felul lor dogmatic, sufletul omului cu cât este mai sufletesc şi mai puţin duhovnicesc şi oricât ar fi de mare nu este suficient pentru a face faţă tentaţiei abordării eternităţii. Este nevoie de sfinţenie. Sfinţenia provoacă lumea în toate încheieturile temeiurilor ei logice. Şi atunci cum putem defini tăcerea omului duhovnicesc care nu adaugă nimic sufletului omenesc tentat de eternitate, adică mereu bănuitor, mereu năpăstuit, mereu neîmplinit? Tăcerea duhovnicească este poate repausul pogorâtor de Duh dinaintea întrebării sf. Maxim Mărturisitorul către un necunoscut: Vezi treptele contemplaţiei? (pg. 114)

Pentru omul sufletesc prins în complexitatea imediată a lumii, sfinţenia poate apărea schematică. La fel şi nemurirea şi cei care cred în ea.

Şi totuşi sfinţenia se află în anturajul originii, a nepătimirii (pg. 62) şi a destăinuirii ce rivalizează cu orice schematism fie el şi sugerat. Omul duhovnicesc află astfel, ca privilegiu al credinţei (pg. 136), că destăinuirea lumii, chiar ca mormânt al lui Hristos, prin restaurarea puterilor sufleteşti căzute în păcat (pg.193) nu este un scenariu fie el şi evanghelic, ci manifestarea unei taine în viu, ca silinţă ecleziastică a iubirii şi în dispreţul lucrurilor lumii (pg. 110) prin care omul duhovnicesc se recunoaşte pe sine, căci pentru aceasta a pătimit Mântuitorul (pg. 101) aşa încât omul sufletesc, spre înduhovnicire, să aibă puterea dezicerii de tentaţia morbidă a detaliilor imediate ale vieţii, adică să poată avea puterea urcuşului duhovnicesc (pg. 68, nota)….

Comandaţi revista AXA online accesând secţiunea Magazin sau la numărul de telefon 0721.09.44.47 – Ionuţ Ruse sau la e-mail: ionut@axa.info.ro

Sentiment și duhovnicie Reviewed by on . Tăcerea duhovnicescă este revelarea progresivă a nemuririi. În acelaşi timp, uneori, este percepută ca desfăşurarea unei patimi. Cu siguranţă însă înduhovnicire Tăcerea duhovnicescă este revelarea progresivă a nemuririi. În acelaşi timp, uneori, este percepută ca desfăşurarea unei patimi. Cu siguranţă însă înduhovnicire Rating: 0

Lasă un comentariu

scroll to top