Home » Arhiva AXA anul III » Axa 49 » Ce ne spun sfinții despre antihrist, vremurile apocaliptice și semnul fiarei
Ce ne spun sfinții despre antihrist, vremurile apocaliptice și semnul fiarei

Ce ne spun sfinții despre antihrist, vremurile apocaliptice și semnul fiarei

noiembrie 1, 2010 8:16 am by: Category: Axa 49, Cetatea creștină, Sfânta Tradiție Leave a comment A+ / A-

Sfântul Cuvios Nil Athonitul:

„Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupeşti ale curviei, şi foarte mult se va înmulţi necredinţa şi fărădelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbându-se feţele oamenilor, şi nu se vor mai cunoaşte feţele bărbaţilor de ale femeilor, pentru neruşinata îmbrăcăminte şi a părului din cap. Atunci se vor schimba obiceiurile şi tradiţiile creştinilor şi ale Bisericii. Curăţia va pieri de la oameni şi va stăpâni fărădelegea. Minciuna şi iubirea de argint vor ajunge la cel mai înalt grad şi va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hoţiile şi omorurile, în vremea aceea, vor fi pe toate drumurile”.

„Oamenii din vremea aceea se vor înrăi ca nişte fiare sălbatice, fiind înşelaţi de Antihrist. Nu vor da respect părinţilor şi celor mai bătrâni, iar dragostea va pieri. Păstorii creştinilor, arhierei şi preoţi vor fi oameni cu slavă deşartă, afară de prea puţini, cu totul nerecunoscând calea din dreapta de cea din stânga”.

„Atunci se vor duce la locurile ascunse şi sfinte (mânăstiri şi schituri), ca să găsească mângâiere sufletului de multele tulburări şi ispite pe care le vor întâmpina zilnic; dar uşurare nu vor găsi, căci peste tot vor fi piedici şi sminteli. Şi toate acestea se vor face pentru că Antihrist va stăpâni peste tot, va domni în toată lumea, va face semne şi minuni cu înşelăciune şi îi va înşela pe oameni cu viclenie, ca să născocească şi să vorbească unul cu altul de la un capăt al pământului la celălalt. Atunci vor zbura prin aer ca păsările şi vor înnota prin adâncul mării ca peştii.”

„Şi toate acestea le vor face oamenii, trăind în tihnă, necunoscând că acestea sunt înşelăciunile lui Antihrist. Şi aşa de mult va înainta ştiinţa vicleanului, ca să înşele prin nălucire pe oameni, pentru a nu mai crede în Dumnezeu Cel în Sfânta Treime închinat.”

„Fiindcă după 1913 trecând 79 de ani se vor face toate răutăţile profeţite despre venirea lui Antihrist.”

Suntem în 2010… Să se fi înşelat oare Sfântul? Sau poate că nu… Să ne amintim că în 1992 a fost semnat Tratatul de la Maastricht, act care a dus la crearea Uniunii Europene. Aşadar, e foarte probabil ca acela să fie începutul sfârşitului.

Iată ce mai profeţeşte Sfântul Cuvios Nil Athonitul:

„Atunci, văzând Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului omenesc, va scurta zilele pentru cei puţini care se vor mântui; că se va sili Antihrist cu slugile sale să înşele – de va fi cu putinţă -, şi pe cei aleşi. Atunci fără de veste va veni sabia cu două tăişuri şi va omorâ pe înşelătorul şi pe cei ce-i slujesc lui.”

Sfântul Nil Athonitul (1612-1692) mai prooroceşte zile negre Sfântului Munte, anume pierderea protecţiei Fecioarei Maria: „Se va lăsa din mâinile ei, nu din pricina slăbiciunilor ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru păcatele celor ce locuiesc într-însul”. Prooroceşte cum că mama antihristului va fi o preadesfrânată, idee întâlnită şi la alţi prooroci: ”Când se va înmulţi farădelegea, se vor aduna toate prihănirile şi necuraţiile lumii şi se vor învistieri într-o necurată fiică a desfrânarii, care va fi locaş al preadesfrânării”. De asemenea, prevede şi izbucnirea unor epidemii infecţioase: ”Se vor împuţina şi oamenii, vor slăbi şi vor muri pe drumuri ca păsările; cei pecetluiţi de antihrist vor mânca cărnuri de oameni morţi, neputând suferi foamea şi leşinătatea şi, mâncând trupuri moarte, vor muri şi ei„.

Pare incredibil pentru unii că acest loc binecuvântat, care s-a aflat sub protecţia Sfintei Fecioare timp de secole, va fi părăsit de aceasta în cele din urmă:

„Ascultaţi, o, părinţi, iată că v-am spus propovăduirea lui Iona spre pildă, ca cel ce are urechi de auzit să audă şi să nu se întoarcă către altele, spre vătămarea sufletului său. Precum a desluşit acel filosof propovăduirea lui Iona, aşa şi eu vă spun: precum magnetul nu a lăsat fierul, la înălţime de patru vânturi lovindu-se, şi apoi din pricina ruginei l-a lăsat, şi iarăşi, după ce a fost curăţit, l-a ridicat magnetul; aşa este Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoarea, Acoperământul binecredincioşilor, că a ţinut muntele acesta până în ziua de astăzi, precum magnetul pe fier. Şi dacă magnetul, fiind lucru neînsufleţit, are atâta putere, oare câtă putere şi tărie şi îndrăzneală are Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea? Singuri vedem cum ţine muntele acesta cu atotţiitoarea putere. Însă cum clatină vântul magnetul ca să lase fierul, aşa se ridică asupra acestui munte neamurile, şi în tot chipul umblă să-l răpească din mâinile Maicii Domnului, dar nu pot. În sfârşit se va lăsa din mâinile ei, nu din pricina slăbiciunii ei, nici din puterea neamurilor, ci numai pentru păcatele celor ce locuiesc într-însul; pentru că acestea s-au făcut ca o rugină înaintea Maicii Domnului. Că dacă veţi subţia gâtlejul vostru cu postul, ca pânza, şi veţi usca trupul vostru ca ţârul, dar între voi nu aveţi dragoste şi unire, cu curăţenia trupului vostru, nici un rod al dreptăţii nu aveţi”.

Când „avaton-ul” va fi desfiinţat, atunci vom şti că pentru păcatele noastre şi pentru puţina noastră rugăciune, Biserica Ortodoxă a fost lipsită de scumpul şi nepreţuitul Sfânt Munte Athos. Când dragostea şi rugăciunea se împuţinează, urmările nu întârzie niciodată să apară, iar o lume lipsită de dragoste şi rugăciune este o lume în care păgânii şi necredincioşii, oameni trupeşti şi străini de orice formă de vieţuire duhovnicească, fac ce vor, urmând poftelor trupului şi setei de putere.

Sfântul Lavrentie de Cernigov:

„Acum, noi îi votăm pe conducătorii noştri: suntem fie cu cei „de dreapta” fie cu cei „de stânga”. Dar nu ăsta e amarul, căci va veni o vreme când vor impune lumii să-şi aleagă un singur împărat. Iar când omenirea va vota pentru un singur împărat, să ştiţi că acela „el e” – antihristul – şi să te ferească sfântul de vei vota.”

„Va fi un asemenea război mare încât atât de mulţi se vor pierde că vor rămâne foarte puţini care vor supravieţui, dar cei ce vor rămâne nu vor putea scăpa decât dacă se vor adăposti prin crăpăturile pământului, prin peşteri. În acest război se vor distruge atâtea state încât până la urmă vor mai rămâne doar două sau trei. Atunci ei se vor hotărî să-şi aleagă un singur împărat peste tot pământul. În ultimele timpuri, la sfârşit, va începe prigoana împotriva adevăraţilor creştini, care vor trebui să scape fugind”.

„Vine timpul, şi nu e departe, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat”.

„Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă.

Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie . Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Antihrist va proveni dintr-o femeie curvă, o evreică dintr-al doisprezecelea neam de preadesfrânaţi. Deja de la adolescenţă se va deosebi de semenii săi prin capacităţile sale intelectuale deosebite, care se vor manifesta la el mai ales după vârsta de 12 ani când, plimbându-se prin parc cu mama lui, se va întâlni cu satana care ieşind din beznă (din adâncul iadului) va intra în el. Băiatul se va cutremura de spaimă dar satana îi va spune: „nu te teme şi nu te înspăimânta, eu te voi înălţa pe tine”. Acest copil îi va uimi pe toţi cu inteligenţa sa. Şi aşa, din el va încolţi şi se va coace în chipul omului „antihristul”. Când satana va fi întronat, în timpul punerii coroanei se va citi Simbolul Credinţei – Crezul -, dar el nu va permite ca acesta să fie citit corect, iar acolo unde vor fi scrise cuvintele „şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu” el se va lepăda de acestea şi se va recunoaşte doar pe sine. La încoronare, antihristul va avea mănuşi pe mâini, iar când le va da jos ca să-şi facă Sfânta Cruce, Patriarhul va observa că el în loc de unghii are gheare şi aceasta îi va întări bănuiala sa că acesta este antihristul. Atunci Patriarhul va exclama: „Acesta este antihristul” pentru care Patriarhul va fi omorât.

Pe el îl vor vedea toţi şi îl va auzi lumea întreagă. Pe oamenii săi el îi va ştampila cu semnul său. Însă pe adevăraţii creştini, care i se vor opune, are să-i urască cu ură mare. Atunci va începe ultima şi cea mai mare prigoană a creştinilor care vor refuza ştampila satanei (semnul 666). Prigoana va începe îndată de pe pământul Ierusalimului iar apoi se va extinde pe tot globul şi se va vărsa ultima picătură de sânge în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dintre voi, copiii mei, mulţi veţi ajunge aceste vremuri îngrozitoare. Ştampila lui satana (666) va fi de aşa natură încât toţi vor vedea dacă a primit omul sau nu semnul satanicesc. Creştinul care nu va primi semnul satanei (666) nu va putea nici să vândă şi nici să cumpere nimic. Dar nu vă pierdeţi nădejdea şi nu vă descurajaţi, că Dumnezeu nu-Şi va părăsi turma Sa. Să nu vă fie frică, nu cumva să vă deznădăjduiţi!

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui. Pe evrei de asemenea îi va goni într-un loc. Mulţi evrei care au trăit cu adevărat după legea lui Moise, nu vor primi pecetea lui antihrist. Ei vor sta în aşteptare, urmărindu-i toate activităţile lui. Ei ştiu că strămoşii lor nu L-au recunoscut pe Hristos drept Mesia, dar aici va lucra Dumnezeu, căci ochii lor se vor deschide şi ei nu vor primi ştampila lui satana, iar în cel de-al unsprezecelea ceas îl vor recunoaşte pe Iisus Hristos drept Mesia, vor trece la ortodoxie, iar pentru credinţa lor se vor mântui. Restul poporului, fiind slab în credinţă, va merge după satana. Iar când pământul nu va mai rodi, oamenii vor merge la satana cerându-i pâine, la care el le va răspunde: „dacă pământul n-a rodit, eu nu pot face nimic”. Vor seca râurile şi lacurile, şi nu va mai fi nici apă în fântâni. Acest dezastru se va lungi vreme de trei ani şi jumătate, dar pentru aleşii Săi Dumnezeu va scurta aceste zile. În aceste grele vremuri încă vor fi luptători puternici, adevăraţi stâlpi ai Bisericii Ortodoxe care vor avea harul Rugăciunii lui Iisus (rugăciunea inimii) şi Dumnezeu îi va acoperi pe ei cu harul Său cel sfânt şi binefacerea Sa cea atotputernică şi ei nu vor vedea acele minuni şi semne false care vor fi pregătite de antihrist pentru toţi oamenii şi pe care le va vedea restul lumii, unele chiar în bisericile creştinilor. Încă o dată vă repet: să nu mergeţi în aceste biserici, căci Hristos şi binefacerea Lui nu vor fi acolo .

Va fi război, iar locurile prin care el va trece vor fi pustiite, vor dispărea şi oamenii şi toate vieţuitoarele. Dar înainte de aceasta Dumnezeu va trimite tot felul de boli pentru oamenii cei slabi şi ei vor muri. Când va veni antihrist la putere, bolile însă vor dispărea.

Cel de-al treilea război mondial nu va fi pentru pocăinţă, ci pentru nimicire, pentru distrugere.

Cei credincioşi îşi vor vărsa sângele pentru credinţă şi atunci ei vor trece în rândul mucenicilor, iar cei necredincioşi vor merge direct în iad. Până când nu se vor completa rândurile îngerilor căzuţi, Dumnezeu nu va veni la judecată. În timpurile cele de apoi, Dumnezeu şi pe cei vii înscrişi în cartea vieţii îi va trece în rândurile îngerilor, completând astfel rândurile.

Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

În timpurile acelea nu vor mai fi draci în iad, ci toţi vor fi pe pământ şi în oameni.Va fi o mare calamitate atuncea pe pământ, nici măcar apă nu va mai fi, apoi va fi războiul mondial . Vor fi nişte bombe atât de puternice, încât şi fierul şi pietrele se vor topi. Focul şi fumul se vor ridica până la cer şi pământul va arde, vor rămâne foarte puţini oameni, şi atunci ei vor striga: „Terminaţi cu războiul şi să ne alegem un singur împărat pe tot globul!”

Acum, când vremurile apocaliptice bat la uşi, din ce în ce mai mulţi creştini, în loc să se pregătească pentru mărturisire până la mucenicie, în loc să-şi înmulţească faptele bune, în loc să se roage mai mult, în loc să studieze mai mult Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor, Scrierile Sfinţilor Părinţi, în loc să propovăduiască, într-un cuvânt, în loc să conştientizeze ce vremuri vin, ei se apucă să caute „soluţii” lumeşti, să promoveze ideea că Dumnezeu nu va îngădui să se petreacă asemenea evenimente, că Apocalipsa este o metaforă, că va veni un bun împărat omenesc, că România (sau alte ţări) vor fi raiul pe pământ, că prin „mijloace specifice” putem învinge uneltele antihristului sau alte asemenea iluzii…

Sfântul EFREM SIRUL:

„Eu, Efrem cel prea mic şi păcătos şi plin de greşeli, cum voi putea să spun cele mai presus de puterea mea? Dar, de vreme ce Mântuitorul plin de a Sa milostivire, pe cei neînţelepţi i-a învăţat înţelepciunea şi prin ei pe credincioşii de pretutindeni i-a Luminat; şi pe a noastră limbă cu îndestulare o va lămuri spre folosul şi zidirea mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor, şi voi grăi întru durere şi voi spune întru suspinuri pentru sfârşitul lumii acesteia de acum, şi pentru cel fără de ruşine şi cumplit balaur (adică Antihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, şi să bage teama şi spaima şi cumplita necredinţă în inimile oamenilor… Va face arătări, semne şi înfricoşări, încât, de ar putea să amăgească şi pe cei aleşi. Şi se va sârgui ca pe toţi să-i înşele cu mincinoasele semne, cu năluciri de arătări vrăjitoreşti şi cu fermecătoriile care se vor face de el…

Căci cu îngăduinţa lui Dumnezeu va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-au înmulţit păgânătăţile oamenilor, şi pretutindeni se lucrează tot felul de lucruri cumplite… Pentru aceasta Dumnezeu va slobozi a fi ispitită lumea cu duhul înşelăciunii, pentru păgânătatea oamenilor. De vreme ce aşa au voit oamenii a se depărta de Dumnezeu şi a iubi pe vicleanul. Mare nevoinţă va fi fraţilor în vremurile acelea, mai ales celor credincioşi, când se vor săvârşi semne şi minuni de însuşi balaurul cel cu multe stăpâniri; când se va arăta ca un Dumnezeu, cu năluciri înfricoşate, zburând în văzduh, şi toţi dracii ca îngerii înălţându-se înaintea tiranului. Şi va striga cu tărie schimbându-şi chipul şi înfricoşând fără de măsură pe toţi oamenii. Atunci fraţilor, oare cine se va afla îngrădit şi neclintit petrecând? Având în sufletul său semnul Unuia-Născut Fiului lui Dumnezeu, adică sfânta lui venire.

Şi în vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, şi marea văzându-o toată lumea tulburată, va fugi fiecare să se ascundă în munţi. Unii vor muri de foame, alţii de sete se vor topi ca ceara. Şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei. Atunci vor vedea toate feţele lăcrimând şi cu durere întrebând: Nu cumva se află vreun grai a lui Dumnezeu pe pământ? Şi nu vor auzi de nicăieri răspuns…

Cine va suferi zilele acelea? Şi cine va răbda necazul cel nesuferit, când vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la marginile pământului, pentru vederea tiranului. Mulţi se vor inchina înaintea spurcatului şi vor striga cu cutremur, încât şi locul se va clătina de strigătele lor, zicând: Tu eşti mântuitorul nostru… Atunci marea se va tulbura şi pământul se va usca. Cerurile nu vor ploua şi sadurile se vor usca. Şi toţi cei ce vor fi pe pământ, de la răsărit până la apus vor fugi cu multă frică. Şi iarăşi cei ce vor fi în părţile de apus vor fugi în răsărit cu cutremur…

Luând atunci obraznicul stăpânirea, va trimite pe draci în toată lumea, ca să propovăduiască cu îndrăzneală, că s-a arătat cu slavă: Veniţi de-l vedeţi pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca să sufere vitejeşte toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el? Căci eu fraţilor, iubitor de Hristos, desăvârşit m-am înfricoşat numai din pomenirea balaurului, cugetând întru sine necazul ce va să fie asupra oamenilor în vremea aceea, şi în ce fel se va arăta acest balaur pângărit asupra neamului omenesc. Însă sfinţilor mai cumplit se va arăta. Că vor fi mulţi cei ce se vor arăta bine plăcuţi lui Dumnezeu, care vor putea scăpa prin munţi şi dealuri şi locuri pustii, cu multe rugăciuni şi plângeri nesuferite. Ca văzându-i Dumnezeu în aşa plângere nemângâiată şi întru credinţa curată, se va milostivi spre dânşii ca un Părinte milostiv, iubitor de fii, şi-i va păzi pe ei unde se vor ascunde. Că prea pângăritul nu va înceta să caute pe sfinţi pe pământ şi pe mare, socotind că stăpâneşte tot pământul. Şi pe toţi îi va supune, şi va socoti că se poate împotrivi lui Dumnezeu din cer, neştiind ticălosul neputinţa sa şi mandria pentru care a căzut…

Cu toate acestea va tulbura pământul, va înfricoşa cu semnele sale vrăjitoreşti pe toţi. Şi în vremea aceea nu va fi slăbire pe pământ, ci necaz mare, tulburare şi necaz, moarte şi foamete peste tot pământul. Că Însuşi Domnul a zis: „Că unele ca acestea nu s-au făcut de la întemeierea lumii”. Iar noi păcătoşii, cu ce vom asemăna acele nevoi peste masură de mari. Însă, să-şi pună fiecare în mintea sa cuvintele Mântuitorului, cum că, pentru nevoia şi necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea să-şi ţină viaţa atunci în mijlocul smintelilor; că dacă puţin va slăbi credinţa sa, lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi neiertat se va afla unul ca acesta în ziua judecăţii, că însuşi lui-şi vânzător se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de bună voie. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, fraţilor! ca să fie cineva dintre noi întărit întru ispite. Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei. Căci luptător împotriva lui Dumnezeu fiind, va voi să le piardă pe toate…

Luaţi aminte, fraţii mei! Covârşirea fiarei şi meşteşugirea ei de la pântece începe. Căci după ce va fi strâmtorat cineva, de lipsa de bucate, să fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mâna dreaptă şi pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreaptă, cu semnul Sfintei Cruci, şi nici pe frunte a se mai însemna cu numele sfânt al Domului, nici cu preasfânta şi slăvita cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Că ştie ticălosul că dacă se va pecetlui cineva cu crucea Domnului, îi risipeşte toată puterea lui. Pentru aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este care pecetluieşte toate mădularele noastre. Asemenea şi fruntea care este ca un sfeşnic ce poartă făclia luminii. Deci fraţii mei, înfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, şi până în ceasul morţii să nu se teamă, nici să stea cu moleşire când balaurul va începe a pune pecetea sa, în locul crucii Mântuitorului. Şi va face în aşa fel încât să nu se mai facă nici un fel de pomenire Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi aceasta o va face, fiindcă se teme şi se cutremură de puterea Mântuitorului nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pecetea sa, nu va putea fi robit de nălucirile vicleanului, şi nici Dumnezeu nu-i va părăsi, ci îi va lumina şi-i va atrage la Sine. Ni se cade, nouă fraţilor, a înţelege nălucirile vicleanului, că nemilostiv şi fără de omenie este. Iar Domnul nostru cu linişte va veni la noi, ca să gonească meşteşugirile balaurului. Deci noi ţinând neabătută şi curată credinţa în Hristos, lesne vom birui puterea vrăjmaşului; şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă. Că eu, fraţilor, vă rog pe voi iubitorilor de Hristos, să nu ne moleşim, ci mai ales puternici să ne facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade nouă a ne ruga, ca să nu cădem în ispită. Deci fiţi gata ca nişte credincioşi robi, neprimind pe altul. Că de vreme ce furul şi pierzătorul şi cel fără de omenie, mai întâi va veni întru ale sale vremuri, vrând să fure şi să junghie şi să piardă turma cea aleasă a lui Hristos, adevăratul Păstor; Căci se va da pe sine drept adevăratul Păstor, ca să înşele oile turmei lui Hristos.

Aceasta cunoscând-o vrajmaşul, că iarăşi va să vină din cer Domnul cu slavă, a socotit aceasta ca să ia asupra sa chipul venirii Lui, ca să ne înşele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger înfricoşat pe pământ. Dar vrăjmaşul nu va veni aşa. Se va naşte cu adevarat dintr-o femeie spurcată, care va fi unealta a lui. Deci nu se va întrupa diavolul, ci în acest fel va veni ca să înşele pe toţi. Fiind smerit, liniştit, urând cele nedrepte, spre iudei întorcându-se, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, cu bună aşezare, lin către toţi, cinstind în mod special pe evrei (căci ei aşteaptă venirea lui). Iar întru toate acestea se vor face semne, arătări şi înfricoţări cu multă stăpânire, şi se va meştesugi cu vicleşug ca să placă tuturor, şi să fie iubit de mulţi. Şi daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta, şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. Şi, după ce vor vedea multe popoare nişte fapte bune ca acestea, toţi împreună cu o socoteală se vor face, şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: Au doară se mai află vreun om ca acesta bun şi drept? Şi mai mult poporul cel ucigaş al evreilor îl vor cinsti şi se vor bucura de împărăţia lui. Pentru aceea şi ca unul ce va cinsti mai mult locul şi templul, va arăta tuturor că are grijă de ei. Şi când va împărăţi balaurul pe pământ, cu mare sârguinţă, toate popoarele îi vor veni în ajutor: Edom şi iarăşi Moab, încă şi fiii lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor închina lui cu bucurie, şi ei se vor face cei dintâi apărători ai lui.

Apoi împărăţia aceluia se va întări şi va bate cu mânie pe trei împăraţi mari. Iar după aceasta se va înălţa inima lui, şi-i va vărsa amărăciunea lui, punând înainte, din Sion, veninul morţii, tulburând lumea, va clătina marginile, va necăji toate, va pângărî sufletele. Nu se va arăta ca un cucernic, ci în toate ca unul fără de omenie: mânios, cumplit, nestatornic, înfricoşat, urât, urâcios, sălbatic, pierzător şi silindu-se a arunca în groapa păgânătăţii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.

Şi stând mulţimea înaintea lui şi alte popoare multe, lăudându-l pe el pentru năluciri, vor striga cu glas mare, încât se va clătina locul în care popoarele vor sta înaintea lui. Şi le va grăi cu îndrăzneală: Cunoaşte-ţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea? Iată dar înaintea voastră a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealaltă parte ca să vină aici la noi. Şi va zice spurcatul: şi va alerga, adică muntele în privirea tuturor, însă nicidecum din temeliile lui mutându-se. Căci cele ce Dumnezeu Prea Înalt dintru începutul zidirii le-a întemeiat şi le-a înălţat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stăpânire nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Şi iaraşi altui munte ce va sta în adâncul mării, ostrov foarte mare fiind, îi va porunci să se ducă pe uscat. Dar ostrovul nu se va mişca nicidecum, ci nălucire va fi. Şi iarăşi îşi va întinde mâinile lui, şi va aduna mulţime de târâtoare şi păsări. Aşijderea încă va păşi pe deasupra adâncului, şi pe mare şi pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri. Şi mulţi vor crede întru el şi-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevăratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţa curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. Acestea, toate făcându-le, va înşela lumea şi mulţi vor crede lui, slăvindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu în ei şi ochii inimii luminaţi, vor cunoaşte că nici muntele nu s-a mutat din locul său, nici ostrovul nu a ieşit din mare pe pământ. Şi toate acestea întru numele său le va săvârşi Antihrist şi nu vor fi adevărate, precum am zis mai sus. Căci cu farmece va săvârşi toate mincinoasele lui minuni, fermecând vederile oamenilor ce se vor pleca a crede lui.

Şi acestea aşa făcându-se, şi popoarele închinându-se lui, lăudându-l ca pe un Dumnezeu, din zi în zi se va mânia Cel Prea Înalt în ceruri şi îşi va întoarce faţa Sa de la el. Şi după aceea se vor face cumplite semne: foamete neîntreruptă, cutremur neîncetat, morţi necontenite şi temeri înfricoşate. Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, râurile se vor usca, iarba nu va mai răsări, verdeaţa nu va fi, copacii din rădăcină se vor usca şi nu vor odrăsli. Peştii şi chitii mării în ea vor muri şi putoare pierzatoare va trimite marea şi sunete înfricoşate, şi de huietul valurilor vor muri oamenii de frică. Atunci va plânge şi va suspina cumplit tot sufletul, şi ziua şi noaptea se vor chinui. Nicăieri nu vor afla să se sature de mâncare, căci se vor pune peste tot conducători tirani. Şi dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului însemnată pe frunte şi pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine din cele ce se vor afla. Atunci vor muri pruncii la sânul mamelor, vor muri şi mamele deasupra pruncilor lor. Va muri tatăl cu fiii şi femeia pe drum, şi nu va fi cine să-i îngroape sau să-i strângă în morminte.

Putoare rea va fi din cauza mulţimii mormintelor, şi a trupurilor ce vor fi aruncate pe străzi şi pretutindeni, care mult vor necăji pe cei vii. Dimineaţa toţi vor zice cu suspinuri şi cu durere: când se va face seara ca să dobândim odihna? Şi venind seara, iarăşi cu lacrimi prea amare vor grăi între dânşii: oare când se va lumina, ca de necazul ce ne stă deasupra să scăpăm? Atunci se va vesteji frumuseţea feţei tuturor, şi vor fi feţele lor ca de morţi, şi va fi urâtă frumuseţea femeilor. Şi toţi cei ce s-au plecat cumplit fiarei şi au luat pecetea aceluia, adică păgânescul chip al spurcatului, alergând către el, vor zice cu durere: dă-ne nouă să mâncăm şi să bem, că toţi murim de foame, şi goneşte de la noi fiarele cele veninoase. Şi neavând ce răspunde ticălosul, va zice cu multă asprime: de unde să vă dau eu oamenilor ca să mâncaţi şi să beţi? Că cerul nu voieşte să dea pământului ploaie, şi pământul nicidecum n-a dat seceriş sau roadă. Şi auzind acestea mulţimile, vor plânge şi se vor tângui cu totul, neavând nici o mângâiere. Necaz peste necaz va fi lor nemângâierea, căci de bună voie au crezut tiranului. Şi ticălosul nu va putea nici lui să-şi ajute, şi cum ar putea să-i miluiască pe ei? Întru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frica, şi de cutremurul cel mare şi huietul mării, de foamete, de sete şi de muşcările fiarelor. Toţi cei ce vor lua pecetea lui Antihrist şi se vor închina lui, nu vor avea nici o parte de Împărăţia lui Hristos, ci dimpreună cu balaurul se vor arunca in iad.

Fericit va fi acela ce se va afla curat şi credincios, şi va avea în inima lui credinţă fără de îndoială către Dumnezeu, că fără de frică vor lepăda întrebările lui Antihrist, defăimând muncile şi nălucirile lui. Iar mai înainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul şi pe Enoh, ca un milostiv ca să propovăduiască cu îndrăzneală cunoştinţa de Dumnezeu tuturor, ca să nu creadă lui Antihrist. Că vor striga şi vor zice: Înşelător este, o, oamenilor! Nimeni să nu creadă lui nicidecum, sau să-l asculte pe acest luptător de Dumnezeu! Nimeni din voi să nu se înfricoşeze, că degrab se va surpa. Iar Domnul Cel Sfânt vine din cer, să judece pe toţi cei ce s-au plecat semnelor lui.

Însă puţini vor fi cei ce vor asculta şi vor crede propovăduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul ca să-şi arate negrăita Sa iubire de oameni, că niciodată nu voieşte moartea păcătosului, ci voieşte ca toţi să se mântuiască. Că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire, ca fără de răspuns să fie toţi la Judecată. Deci mulţi din sfinţii care se vor afla atunci vor vărsa râuri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeu Cel Sfânt, ca să fie izbăviţi de balaur, şi cu mare sârguinţă vor fugi în pustietăţi, în munţi şi în peşteri şi cu frică se vor ascunde. Şi li se va dărui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfânt, şi-i va povăţui pe ei harul în locuri hotărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi în găuri şi în peşteri, nevăzând semnele şi înfricoşările lui Antihrist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscută venirea lui. Iar celor ce îşi au mintea permanent la lucruri lumeşti, măcar dacă ar şi auzi, nu vor crede, şi urăsc pe cei ce le-ar spune. Pentru aceasta sfinţii primesc putere de a scapa, pentru că toată învăluirea şi grijiile vieţii acesteia le-au lepădat.

Atunci va plânge tot pământul. Marea şi aerul vor plânge împreună, şi dobitoacele cele sălbatice cu păsările cerului. Vor plânge munţii şi dealurile şi lemnele câmpului. Vor plânge şi luminătorii cerului dimpreună cu stelele pentru neamul omenesc. Căci toţi s-au abătut de la Dumnezeu Cel Sfânt şi ziditorul tuturor, şi au crezut înşelătorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, în locul făcătoarei de viaţă Cruci. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu va mai sluji sfinţirea şi prinosul! Iar după ce se vor împlini trei ani şi jumătate ai stăpânirii spurcatului şi după ce se vor împlini toate smintelile în tot pământul, după cum zice gura Domnului, atunci va veni Domnul şi Mântuitorul nostru ca un fulger strălucind, din cerul cel sfânt, cel prea curat şi înfricoşat şi prea slăvit. Dumnezeul nostru şi Împăratul şi Mirele cel fără de moarte, pe nori cu slavă neasemănată, alergând înaintea lui îngerii şi arhanghelii, toţi văpaie de foc fiind. Heruvimii având ochii în jos, şi Serafimii zburând şi feţele şi picioarele ascunzându-le cu aripile, strigând cu frică unul către altul: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot. Şi glas de trâmbiţă grăind cu frică: Sculaţi-vă cei ce dormiţi, iată a venit Mirele.

Atunci se vor deschide mormintele şi va auzi ţarina cea putrezită, acea mare şi înfricoşată venire a Mântuitorului, şi într-o clipă se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea sfântă a Mirelui. Şi milioane şi mii de mii de îngeri şi de arhangheli şi nenumarate oştiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfinţii, drepţii şi toţi care nu vor lua pecetea balaurului celui păgân, se vor bucura foarte mult. Şi se va aduce tiranul legat de îngeri cu dracii împreună înaintea divanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii vor fi aduşi legaţi. Şi va da Împăratul hotărarea asupra lor, aceea a osândei celei veşnice în focul cel nestins. Amin”.

Sfântul ANATOLIE al OPTINEI:

„Fiul meu, să ştii că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei vedea că din pricina împuţinării credinţei, rătăcirile şi dezbinările vor apărea în biserici şi, cum mai dinainte au spus Sfinţii Părinţi, pe scaunele ierarhilor şi în mânăstiri nu va mai fi atunci niciun bărbat încercat în viaţa duhovnicească. Din care pricină, rătăcirile se vor răspândi pretutindeni şi pe mulţi vor înşela. Vrăjmaşul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducând în rătăcire, de e cu putinţă, şi pe cei aleşi. Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Născătoarea de Dumnezeu ci pe nesimţite va începe a strâmba învăţăturile Sfinţilor Părinţi primite de la Duhul Sfânt- însăşi învăţătura Bisericii. Viclenia vrăjmaşului şi uneltirile lui vor fi îndreptate împotriva unui număr foarte mic, al celor încercaţi în viaţa duhovnicească. Ereticii vor pune mâna pe Biserică, îşi vor numi peste tot slugile, iar viaţa religioasă va fi lepădată. Însă Domnul nu lăsa pe robii Săi fără apărare şi întru neştiinţa. El a spus: „După roadele lor îi veţi cunoaşte„ (Matei 7, 16-20). Şi sârguieşte-te să-i osebeşti de păstorii adevăraţi; acei furi de cele ale Duhului, care sfâşie turma duhovnicească, „nu intră pe uşă în staul, ci sar pe aiurea„, după cum a spus-o Domnul, adică vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca orânduială- pe aceştia Mântuitorul îi numeşte „tâlhari” (Ioan 10, 1).

După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraţilor păstori, întemniţarea lor, căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu, când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învăţăturile Părinţilor şi orânduirea lăsată de Dumnezeu, să ştii că ereticii au şi apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar putea să-şi tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimţite credinţa dumnezeiască pentru a izbuti mai bine, înşelându-i pe cei neiscusiţi.

Îi vor prigoni nu doar pe păstori, ci şi pe slujitorii lui Dumnezeu, căci diavolul, care ocârmuieşte rătăcirea, nu poate suferi vieţuirea după rânduiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor în piei de oaie, vor fi cunoscuţi după firea lor îngâmfată, iubirea de desfătări şi pofta de putere – aceia vor fi trădători care vor pricinui ură şi răutate pretutindeni; şi de aceea a spus Domnul că se vor cunoaşte „după roade” (Luca 6, 43-45). Adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supuşi, iubitori de fraţi şi ascultători de Biserică.

În vremea aceea, monahii vor îndura mari strâmtorări din partea ereticilor, iar viaţa monahală va fi luată în batjocură. Obştile monahale vor fi sărăcite, numărul monahilor se va împuţina. Cei rămaşi vor îndura silnicii.

Aceşti urâtori ai vieţii monahale, care au numai înfăţişarea credinţei, se vor nevoi să-i atragă pe monahi de partea lor, făgăduindu-le ocrotire şi înlesniri lumeşti, dar ameninţându-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor ameninţări, cei împuţinaţi cu sufletul vor fi foarte umiliţi, chinuiţi de propria neputinţă.

De vei trăi să vezi acel veac, bucură-te, căci în vremea aceea cei credincioşi care nu au alte virtuţi, vor primi cununi numai pentru stăruinţa în credinţă, după cuvântul Domnului: „Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, mărturisi-l-voi şi Eu înaintea Tatălui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).

Să ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primită, ca să nu fii lepădat de Hristos în întunericul cel cumplit şi în veşnicul chin.

Stai tare în credinţă şi, dacă e nevoie, îndură cu bucurie prigonirile şi alte necazuri, căci atunci Domnul îţi va ajuta ţie; iar Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.

Însă, în acele zile, vai monahilor legaţi de averi şi bogăţii şi care de dragul celor materialnice se învoiesc ca înşişi să se robească ereticilor. Îşi vor adormi conştiinţa spunând: „Vom cruţa mănăstirea, iar Domnul ne va ierta”. Nenorociţi şi orbi, ei nici nu gândesc că prin rătăciri (erezii) şi rătăciţi, diavolul va intra în mănăstire şi că apoi nu va mai fi o sfântă mănăstire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.

Dar Dumnezeu este mai puternic decât diavolul şi nu-i va părăsi niciodată pe robii Săi. Vor exista mereu creştini adevăraţi, până la sfârşitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice şi pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa rătăcire, căci ea izgoneşte harul şi desparte de Hristos; din care pricină, Domnul a poruncit ca în aşa fel să-l socoteşti pe eretic, încât „să-ţi fie ca un păgân şi un vameş” (Matei 18, 17).

Şi aşa, întăreşte-te, fiul meu, în harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grăbeşte-te la mărturisire şi la îndurarea suferinţei ca bun ostaş al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii„ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, cinste şi slavă în vecii vecilor. Amin”.

Nu am ajuns acolo, dar mult nu mai este. Dar deja s-a început. Suntem în perioada de tranzit. Şi desigur, profeţia Sfântului ANATOLIE al OPTINEI (1855-1922) este strâns legată de celelalte profeţii despre vremurile apocaliptice.

Şi în România, observăm clar cum cei cu viziuni ecumeniste ocupă din ce în ce mai multe scaune înalte. Şi pe măsură ce ei se înmulţesc, numărul preoţilor vrednici se împuţinează. Ba mai rău, chiar din rândul celor ce figurau a fi tradiţionalişti, din ce în ce mai mulţi clerici şi mireni atacă sau denigrează sau îndeamnă la neascultare de marii şi bătrânii duhovnici…

Părintele PAISIE AGHIORATUL:

În spatele duhului lumesc al „libertăţii” de astăzi, al lipsei de respect în Biserica lui Hristos faţă de cei mai mari părinţi şi dascăli, care au frică de Dumnezeu, se ascunde sclavia duhovnicească, stresul şi anarhia, care conduce lumea la impas, la catastrofă sufletească şi trupească.

Iar în spatele sistemului perfect de asigurare computerizată, ce se face prin „cartela” electronică, se ascunde dictatura mondială, sclavia lui antihrist. „…ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numele fiarei, căci este număr de om. Şi numărul lui este şase sute şaizeci şi şase” (Apocalipsa 13, 16-18).

Sfântul Andrei al Cezareii scrie următoarele:

„Despre numele cel murdar al lui antihrist şi despre tâlcuirea numărului precum şi despre altele ce s-au scris despre acela, vremea le va descoperi şi experienţa celor înţelepţi…, dar nu a binevoit harul dumnezeiesc să se scrie în dumnezeiasca carte numele lui cel pierzător. Însă cercetând cu raţiunea, cu adevarat multe (nume) se pot afla…”. (Sfântul Andrei al Cezareii, Tâlcuire la Apocalipsă, cap.58, pp. 541-342, ediţie greacă).

Dar lucru ciudat este că mulţi oameni duhovniceşti, pe lângă faptul că fac tâlcuirile lor proprii, se mai şi tem cu o frică lumească de „punerea la dosar”, în timp ce ar fi trebuit să se neliniştească duhovniceşte, să-i ajute pe creştini cu neliniştea cea bună şi să le întărească credinţa, şi astfel să simtă mângâierea dumnezeiască.

Mă mir cum toate aceste evenimente nu le crează probleme de conştiinţă! De ce nu-şi pun măcar un semn de întrebare la tâlcuirile minţii lor? Şi dacă îl ajută pe antihrist la pecetluirea lor, de ce mai trag şi alte suflete la pierzare? Căci la aceasta se referă: „…ca să înşele, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi” (Mc. 13, 22).

Se vor înşela cei care le vor tâlcui pe acestea cu mintea lor. În timp ce semnele sunt foarte clare. „Fiara” de la Bruxelles a sorbit în computer cu 666 aproape toate statele. Cartela, buletinul electronic, „înainte mergătoare ale pecetluirii”, ce arată? Din păcate la radio ascultam numai timpul probabil.

Ce ne va spune Hristos? „Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi” (Mt. 16, 3).

Aşadar, după cartelă şi după buletinul electronic, adică „îndosarierea” persoanelor, ce se face pentru a înainta cu viclenie la pecetluire? Vor spune mereu la televizor că oarecare a furat cartela cutăruia şi i-a luat banii din bancă. Pe de altă parte vor face reclamă „sistemului perfect”, adică pecetluirii pe mână sau pe frunte cu raze laser, a numărului 666, numele antihristului, care nu se va distinge cu ochiul liber.

Din păcate, iarăşi „anumiţi cunoscători” îi vor „înfăşa” pe fii lor duhovniceşti ca pe nişte prunci, chipurile ca să nu-i mâhnească. „Aceasta nu are importanţă”. „Nu-i nimic, este destul să credeţi lăuntric”. Şi, deşi vedem că Apostolului Petru, care s-a lepădat numai la exterior de Hristos, i s-a socotit aceasta cu adevărat lepădare, aceştia se leapădă de Sfânta pecete a lui Hristos, ce le-a fost dată la Sfântul Botez, care este „Pecetea darului Sfântului Duh”, prin primirea peceţii lui antihrist şi mai spun apoi că îl au pe Hristos înlăuntrul lor.

Din păcate, o astfel de logică aveau şi unii „gnostici” pe vremea sfinţilor mucenici, care încercau să întoarcă pe mucenici de la mărturisirea lor, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare în „Cuvântul” său la mucenicul Gordie:

„…mulţi încercau să-l convingă pe mucenic să se lepede numai cu gura şi să-şi păstreze credinţa în suflet prin aceiaşi dispoziţie lăuntrică, pentru că Dumnezeu nu caută la cele pe care le rosteşte limba, ci la intenţia omului. Însă mucenicul Gordie a rămas neînduplecat şi a răspuns: „Nu suferă limba cea zidită de Hristos să rostească ceva împotriva Ziditorului… Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu se lasă batjocorit căci din cele ce ies din gura sa, fiecare va fi judecat; din cuvintele tale te va îndreptăţi şi din cuvintele tale te va osândi”.

De asemenea, sub stăpânirea lui Deciu, s-a poruncit creştinilor să mărturisească religia închinătorilor la idoli şi creştinii care au mărturisit şi au jertfit idolilor, au primit un certificat scăpând astfel de mucenicie. Dar nu numai aceştia s-au lepădat de Hristos, ci şi cei care au dat bani închinătorilor la idoli şi au luat certificatul fără să se lepede de Hristos, aşa numiţii „libellus”. Dar şi pe aceştia Biserica noastră i-a considerat lepădaţi, căzuţi.

Să ne amintim şi de minunea săvârşită de Sfântul Teodor, care se prăznuieşte în fiecare an în sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare: „Iulian Paravatul ştiind că poporul lui Hristos, mai cu seamă în săptămâna întâi a Postului Mare, caută să se curăţească şi să se apropie mai mult de Dumnezeu, a voit să-i spurce. De aceea a poruncit să pună în piaţă în acele zile mâncăruri spurcate cu sângele jertfelor idoleşti. Dar Sfântul mucenic Teodor s-a arătat în vis lui Evdoxie, arhiepiscopul de atunci al Constantinopolului, şi descoperindu-i fapta împăratului, i-a poruncit să-i adune pe credincioşi dis-de-dimineaţă ca să-i împiedice să folosească acele mâncăruri spurcate. Iar lipsa hranei necesare să o înlocuiască vremelnic prin colivă… În felul acesta scopul Paravatului a fost zădărnicit şi poporul cel credincios a fost păzit nespurcat…”.

Depărtarea de cele jertfite idolilor a fost rânduită printr-un canon al Sfinţilor Apostoli: „Şi apostolii şi preoţii s-au adunat… (şi au hotărât) să se ferească de cele jertfite idolilor şi de desfrâu şi de (animale) sugrumate şi de sânge” (Fp. Apostolilor 15, 6, 20).

Dar cu toate cele pe care le-am arătat, auzi, din păcate, o grămadă de neghiobii ale minţii unor „gnostici” de astăzi. Unul spune: „Eu voi primi buletinul cu 666, şi voi pune şi o cruce alaturi”. Altul spune: „Eu voi primi pecetea cu 666 pe frunte şi voi face şi o cruce pe cap…”. Iar alţii spun o gramadă de alte neghiobii, crezând că se vor sfinţi în felul acesta. Dar toate acestea sunt înşelări.

Numai cele care primesc sfinţire, numai acelea se sfinţesc. De pildă, apa primeşte sfinţire şi se face agheasma. Însă urina nu primeşte sfinţire. Piatra se poate face pâine prin minune, dar necurăţia nu primeşte sfinţire.

Prin urmare, diavolul, antihristul, atunci când este pe buletin, pe mână sau pe fruntea noastră prin simbolul lui, nu se sfinţeşte chiar şi o cruce de ai face.

Avem puterea Cinstitei Cruci, a simbolului sfânt, şi harul dumnezeiesc al lui Hristos numai atunci când ne îndestulăm cu Sfânta pecetluire a Botezului, prin care ne lepădăm de satana, ne unim cu Hristos şi primim sfânta pecetluire: „Pecetea darului Duhului Sfânt”.

Hristos să ne lumineze pe toţi. Amin”.

Sfîntul Munte Athos

Chilia Tanaguda – Mănăstirea Cutlumuş

Sâmbăta din prima săptămână a Postului Mare 1987

Cu multă durere şi dragoste în Hristos

Monahul Paisie

Ce ne spun sfinții despre antihrist, vremurile apocaliptice și semnul fiarei Reviewed by on . Sfântul Cuvios Nil Athonitul: „Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupeşti ale curviei, şi foa Sfântul Cuvios Nil Athonitul: „Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupeşti ale curviei, şi foa Rating: 0

Lasă un comentariu

scroll to top