web analytics
Home » Arhiva AXA anul III » Axa 36 » Viitorul stat al țiganilor?
Viitorul stat al țiganilor?

Viitorul stat al țiganilor?

aprilie 1, 2010 5:10 am by: Category: Axa 36, Basarabia, Jurnal de front, Politică, Social Leave a comment A+ / A-

Nimeni nu mai poate ignora, astăzi, că ţiganii au devenit o problemă a Europei, cu atât mai mult cu cât sunt consideraţi minoritatea cea mai numeroasă din această parte a lumii. O minoritate nomadă care, tocmai de aceea, nu a avut niciodată un stat naţional. Din acest punct de vedere, ţiganii se diferenţiază şi de kurzi, şi de evrei. Primii sunt sedentari în câteva state din Orientul Mijlociu, dar nu li s-a îngăduit să aibă un stat al lor, ceilalţi, după o istorie remarcabilă în acelaşi spaţiu, au fost nevoiţi să plece într-o diaspora de aproape două milenii, supravieţuind prin forţa religiei lor şi reuşind să-şi refacă statul naţional graţie proiectului sionist şi conjuncturii istorice provocate de Al Doilea Război Mondial.

În schimb, ţiganii, originari din nord-vestul Indiei şi din nord-vestul Pakistanului, şi-au început nomadismul de prin secolul al V-lea, d. Hr., trecând în Iran, în Asia mediteraniană, pentru ca prin secolul al IX-lea să ajungă în Imperiul Bizantin, deschizându-şi calea spre Egipt, Europa de Est şi Centrală, între secolele X-XIV, pentru ca din veacul următor să pătrundă în Occident până în Peninsula Iberică. Modul lor de organizare a fost şatra, structurată, la rândul ei, pe meserii (fierari, aurari, rudari, spoitori, căldărari, cântăreţi etc.). În România, sunt semnalaţi începând cu secolul al XIV-lea, fie organizaţi în şatre, fie devenind robi la boieri, domnitori sau mânăstiri, dezrobirea venind, după cum se ştie, graţie democraţilor de la 1848. Dacă foştii robi s-au lăsat asimilaţi, în bună parte, la civilizaţia europeană, eroarea statelor europene a început din clipa când s-a trecut la forţarea sedentarizării şatrelor, distrugându-le obiceiurile, tradiţiile, cultura, meseriile. Iar acum Europa plăteşte abuzul făcut în numele „civilizaţiei”, fiindcă mare parte a ţiganilor a îngroşat straturile sărace ale societăţii din care provin cerşetorii, delincvenţii, criminalii, violatorii, tâlharii, traficanţii de prostituate etc. Această Europă nouă, tolerantă, încearcă să-şi spele păcatele recurgând la ceea ce se numeşte „discriminare pozitivă”, dar constatând că metoda duce la rezultate contrare, fiindcă nici nu se poate altfel prin încălcarea, discriminatorie, a drepturilor omului. Nu-i poţi educa pe copii discriminându-i pozitiv, la infinit, faţă de adulţi, fiindcă îi condamni la infantilizare.

Harap-Alb ar fi rămas toată viaţa „harap”, dacă nu ar fi trecut obstacole grele, făcându-se vrednic de a ajunge împărat. În plină forţă a gândirii sale, Mihai Ralea se pregătea să elaboreze o ontologie a obstacolului, care ar fi fost, probabil, cea mai importantă contribuţie a sa la filosofia europeană, în continuarea remarcabilei cărţi Explicarea omului (1946). De ce Anglia a fost secole bune prima putere a lumii, una civilizatorie? Şi din pricina sistemului de educaţie sever, sobru, nu şi mutilator, din atare pricină.

Acum însă Europa crede că ne poate civiliza, inclusiv pe ţigani, prin strania ideologie a „corectitudinii politice”, care descinde direct din marxismul cultural. O nouă „formă fără fond”, fiindcă se crede că schimbând numele etniei din ţigani în romi/rromi, se poate schimba şi modul de viaţă. Într-un eseu din Gustul vieţii (2006), Constantin Călin preconiza că ne vom pomeni cu declararea ca „incorecte politic” a unor opere precum Ţiganiada, pe care va trebui s-o rebotezăm Rromiada! Altminteri, celebra capodoperă a lui Ion Budai-Deleanu anticipează comedia „corectitudinii politice” din mileniul al treilea, în ce-i priveşte pe ţigani, inclusiv ideea de a le crea un stat al lor chiar pe teritoriul viitoarei Românii. Căci la asta ajungem, în ultimă instanţă. Liderii emancipaţi ai ţiganilor (mai precis spus, „inspiratorii” lor, din noua ideologie) cred că e vremea trezirii „conştiinţei naţionale” a rromilor şi, în perspectivă, a creării unui stat ţigănesc undeva pe teritoriul locuit de români, că tot suntem numiţi de „prieteni” „ţigani”, iar între rrom şi român diferenţa lingvistică e minimă. Într-o „Americă dunăreană” (Eminescu), e posibil orice. Nu e pentru întâia oară când se fac proiecte etnice pe seama ţării. Despre „Palestina din România/Basarabia”, am vorbit în A doua schimbare la faţă (2008). Ruşii au croit bazele unei noi etnii şi ale unui nou stat pe teritoriul Basarabiei, fundat pe „moldovenism”. Cu cinismul de rigoare, ideea de a hărăzi Basarabiei perspectiva unui stat ţigănesc vine tot de la răsărit, în consonanţă cu political correctness. Contrapus, bineînţeles, ca ameninţare la refuzul tot mai evident al Basarabiei de a se considera nonromânească. Schimbarea de regim de după „moldovenismul” îndrăcit al comuniştilor, în frunte cu Vladimir Voronin, mobilizează minoritarii dintre Prut şi Nistru la apărarea „multiculturalismului” susţinut de „corectitudinea politică” a Europei. Moldovenismul este, în viziunea lor, garanţia că măcar Basarabia va putea fi o „Americă dunăreană”, chiar dacă lipsită de Dunăre şi de Mare. Deputatul comunist (evreu) Mark Tkaciuk este un fervent militant al moldovenismului românofob. El declara, recent, postului de radio „Eko Moskvî” (Ecoul Moscovei): „Pentru unionişti, este foarte important ca limba să fie numită română. Asta ar fi o mare realizare pentru ei. Toate rezultatele anterioare importante, cum ar fi înţelegerea multiculturală, acum se distrug de către aşa-numita guvernare democrată. Astăzi, s-au început represiuni. Se închid posturi TV şi radio importante de limbă rusă. Radio Dojdi va fi închis săptămâna viitoare. Mă aflu la Moscova ca să coordonăm o poziţie comună referitor la situaţia din Republica Moldova, care să fie prezentată la sesiunea Consiliului Europei”.

Aşadar, autorii genocidului antiromânesc din Basarabia nu ezită o clipă să folosească arma europeană a „corectitudinii politice” pentru a-şi exercita, mai departe, abuzurile imperiale. Şi o fac cu cinismul de rigoare, precum Roman Evghenevici Konopliov, autorul unui proiect, contrapus mai vechiului plan din 2004 al lui Stanislav Belkovski. Cine este Konopliov? Născut în provincia Briansk, în 1973, el a ajuns cu familia în Transnistria, în 1978. În 1992, în contextul războiului transnistrean, a fugit în Rusia, întorcându-se la Tiraspol în 2002. Bine instruit în drept internaţional, cântăreţ de muzică rock, jurnalist şi romancier, este un doctrinar al intereselor Rusiei în Republica Moldova, considerând Tiraspolul adevărata capitală a moldovenismului multicultural. În cadrul Institutului pentru Strategie Naţională din Moscova, el este expertul pentru Transnistria. În această calitate, a elaborat proiectul „Basarabia – statul ţiganilor”. (Pentru amănunte, vezi studiul lui Viorel Patrichi, Flacăra violet atacă la vârf).

Deoarece Basarabia nu se poate hotărî dacă e moldovenească, în sensul unui multiculturalism panslav, ea ar trebui să accepte generosul plan Konopliov, care preconizează o „purificare etnică” paşnică, favorabilă tuturor părţilor, inclusiv României. Cei care se consideră români, în Basarabia, să plece în România, iar aceasta, la rândul ei, să-i trimită pe toţi cei care se recunosc ţigani în Basarabia. În asemenea context, Transnistria ar deveni vatra tuturor celor care se vor a fi moldoveni, Republica Transnistreană devenind cu adevărat un stat european multicultural, care va putea fi luat de model. Capitala moldovenismului va fi, desigur, Tiraspolul. Konopliov omite să ne spună că acelaşi ideal l-a împărtăşit Stalin când, în 1924, înfiinţa, dincolo de Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească.

Întrucât în Soroca ţiganii sunt majoritari etnic, zice Konopliov, acolo va fi şi capitala viitorului stat rrom sau ţigănesc, spaţiu în care se vor putea stabili şi alţi rromi din Europa şi din alte părţi. Într-un asemenea cadru generos, dacă moldovenii din Basarabia vor voi să supravieţuiască, şansa lor este Transnistria, care, eventual, şi-ar putea lărgi graniţele din necesităţi de spaţiu vital: „Dacă vor dori să trăiască în cultura lor, ei vor putea merge în Transnistria, fiind siguri că acolo va fi aşa cum a fost cândva Moldova unită – alfabet chirilic, iar în casele vecine locuiesc fraţii lor ortodocşi ruşi şi ucraineni”. (Apud Viorel Patrichi, op. cit., pp. 22-23).

Planul pare fantezist în cinismul său mulat pe multiculturalismul vehiculat de croitorii Uniunii Europene. Dar provocarea, perversă, e adresată deopotrivă Chişinăului, României şi Uniunii Europene. Pe care Tiraspolul, via Moscova, încearcă să le „răpună” cu propriile arme.

Viitorul stat al țiganilor? Reviewed by on . Nimeni nu mai poate ignora, astăzi, că ţiganii au devenit o problemă a Europei, cu atât mai mult cu cât sunt consideraţi minoritatea cea mai numeroasă din aceas Nimeni nu mai poate ignora, astăzi, că ţiganii au devenit o problemă a Europei, cu atât mai mult cu cât sunt consideraţi minoritatea cea mai numeroasă din aceas Rating: 0

About Theodor Codreanu

A fost nascut la 1 aprilie 1945 in satul Sarbi, com. Banca, jud. Vaslui. Parintii sai, Iordachi si Tinca erau tarani. Dupa studiile medii, a terminat cursurile Facultatii de Filologie, sectia Limba si literatura romana, la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi (1965-1970). Este profesor de limba si literatura romana, titular la Liceul Teoretic "Cuza Voda" Husi, jud.Vaslui si in invatamant de peste 30 de ani. Si-a dat gr. didactic I si doctoratul in filologie in 2001. Este casatorit si are 2 copii : Teolin si Dragos. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru al Societatii Scriitorilor "C.Negri" din Galati, membru al Academiei Internationale "M.Eminescu" din India cu sediul la Calcutta, membru al Centrului Academic International "M.Eminescu" din Chisinau, Republica Moldova. Este un reputat cercetator in literatura beletristica, istorie si critica literara, publicistica, istorie, filosofie. Activitatea sa in didactica si cercetare metodico-literara este recunoscuta. A functionat la scolile din mediul rural Orgoesti (com. Bogdanesti - Vaslui) si Dodesti (com.Viisoara - Vaslui), apoi, prin concurs, la Liceul "Dimitrie Cantemir" Husi si din 1978 pana in prezent, la Liceul teoretic "Cuza Voda" Husi. De-a lungul anilor, a fost sef de catedra, iar dupa 1980 - responsabil al Cercului Pedagogic nr.1 din zona Husi al profesorilor de limba si literatura romana si metodist din partea Inspectoratului Scolar al judetului Vaslui. A facut parte, in doua perioade, din Comisia Nationala a Concursului de limba si litaratura romana "M.Eminescu". Autor a zeci de articole pe teme pedagogice si metodice publicate in "Tribuna Scolii", "Cronica", "Astra", "Luceafarul", "Vremea noua", "Ateneu", "Tribuna", "Scanteia", "Convorbiri literare", etc. Autor de editii in colectii scolare din opera lui I.L.Caragiale si G.Bacovia, la editurile Porto-Franco, Galati si Institutul European din Iasi. Volume publicate : "Marele zid" (roman, Ed. Junimea, Iasi 1981); "Eminescu - Dialelctica stilului" (eseu critic, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti 1984); "Modelul ontologic eminescian" (Ed. Porto-Franco, Galati,1992);"Istoria Husilor" (Ed. Porto-Franco, Galati,1995); "Provocarea valorilor" (Ed. Porto-Franco, Galati,1997); "Dubla sacrificare a lui Eminescu" (trei editii 1997-1999); "Varvarienii" (roman, Ed. Porto-Franco, Galati,1998); "Eseu despre Cezar Ivanescu" (Ed. Macarie, Targoviste, 1998); "Controverse eminesciene" (Ed. Viitorul Romanesc, Bucuresti-2000); "Fragmentele lui Lamparia" (Fundatia Scrisul Romanesc, Craiova-2002); "Complexul Bacovia" (Ed. Junimea, Iasi-2002). Colaboreaza cu presa in peste o mie de articole, studii, cronici, recenzii, eseuri, in majoritatea revistelor din tara si in publicatii din Republica Moldova, Iugoslavia, S.U.A.; A primit numeroase premii, medalii, distinctii: Medalia jubiliara Eminescu - 150, acordata prin brevet si decret prezidential semnat de presedintele Emil Constantinescu in anul 2000; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova si Premiul Societatii Scriitorilor "C.Negri" din Galati pentru volumul "Modelul ontologic eminescian"; Premiul National "M.Eminescu" - Suceava, 2000, pentru volumul "Dubla sacrificare a lui Eminescu"; Premiul revistei "Literatura si arta" din Chisinau, anii 1998-2000; Diploma de Onoare pentru merite in invatamant inmanata de Inspectoratul Scolar Vaslui 2001; nominalizat "Om al anului international-2001" de catre The International Biographical Centre din Cambridge, Marea Britanie, pentru 30 de ani de activitate cultural-literara si inclus in Dictionarul personalitatilor contemporane - Who is Who in the 21st Century. Este Cetatean de Onoare al Municipiului Husi, din 2001.

Lasă un comentariu

scroll to top