web analytics
Home » Arhiva AXA anul I » Axa 10 » Securitatea națională și vorbele

Securitatea națională și vorbele

Din ce în ce mai des, răsfoind presa noastră cea de toate zilele, butonând pe zecile de canale de radio şi televiziune, sau navigând pe internet, mă duc, aproape fără să vreau, cu gândul la celebra exclamaţie a lui Hamlet: VORBE, VORBE, VORBE! Acest lucru mi se întâmplă ori de câte ori mă întâlnesc cu sintagme de genul INTERES NAŢIONAL, SIGURANŢA CETĂŢEANULUI, SECURITATE NAŢIONALĂ. Fel de fel de politruci certaţi cu gramatica, începând chiar cu cei unşi cu funcţii de parlamentari sau cu fotolii ministeriale, ori de analişti confecţionaţi din polistiren expandat pe care s-au grefat o serie de fraze standard dintr-un limbaj ce nu depăşeşte un vocabular alcătuit din nu mai mult de 150,4 cuvinte, se întrec, care mai de care, să ne lămurească de binefacerile tinerei noastre democraţii care, nu-i aşa, ne asigură o dezvoltare armonioasă, pe baza unor politici… sustenabile(sic!). Am ales, pentru astăzi, SECURITATEA NAŢIONALĂ, nu de alta, dar tocmai ne-am curăţat de impresiile “epocalei” reuniuni a NATO soldate, cum am mai spus-o, cu trecerea în derizoriu a politicii internaţionale a foarte curând fostului preşedinte al SUA. Să nu mint, ne-am ales, totuşi, noi, românii, cu ceva, şi anume cu promisiunea cât se poate de vagă că d-l preşedinte al megaputerii americane va lua din nou în studiu ruşinosul caz al puşcaşului marin care l-a ucis pe Teo Peter şi care îşi vede liniştit de trebă prin cine ştie ce bază militară, colindând prin diverse site-uri porno, singurele excitante pentru creierul său lis. Revenind la lucruri mai serioase, despre ce fel de securitate se poate vorbi într-un stat slab din punct de vedere economic, care şi-a trecut la fier vechi industria de apărare şi se vede silit să cumpere, la preţuri dictate de alţii, dar cu comisioane grase, aproape tot ce este necesar pentru apărare? La fel, cum se poate vorbi despre securitate, şi încă naţională, cu o economie care subzistă mai mult pe seama valutei aduse în ţară de căpşunarii din Spania, ori de zidarii din Italia sau Germania, în timp ce copiii le duc dorul de la Vişeu până la Vaslui?

Mai departe, cum se poate face vorbire despre aceaşi securitate naţională, ca să fim în ton cu păsăreasca avocaţilor, când destinul culturii române scrise este guvernat, la această oră, de un domn pe numele său Demeter Andras Istvan, ca secretar de stat supervizat de cel mai impotent ministru pe care l-au avut vreodată ea,cultura română, dar şi cultele? Ce legătură are securitatea naţională cu aria ce ţine de spirit, ar putea întreba cineva, dar ea, securitatea, are cu domeniul la care tocmai m-am referit tot atâta legătură câtă au preţul pâinii, al gazelor, al benzinei, ca şi alte preţuri care expoldează atât de des, încât ne-am obişnuit cu expolzia şi ni se pare normală… Mâine-poimâine, se vor face douăzeci de ani de când aşteptăm să se schimbe şi altceva decât şleahta de hoţi care se rotesc la guvernare şi nu se întâmplă nimic, în afară de dezintegrarea tot mai accentuată a unei societăţi aproape iremediabil infectate. În loc de locuri noi de muncă, avem pomeni colective la praznice şi la alegeri. În loc de bunăstare, vedem cum se înstrăinează până şi domeniile considerate ca strategice în orice ţară în care se mai găseşte şi câte o formă de bun simţ. Aşa s-a ajuns să cumpărăm carburanţi de la o ţară care nu produce nici un mililitru de petrol, grâu, legume şi fructe de la o alta pe care am aprovizionat-o, secole de-a rândul, cu toate cele ce ţin de ale stomacului, iar producţia de creiere, deloc neglijabilă, în ciuda străduinţelor de a termina şi ceea ce nu a fost, încă, terminat din învăţământul românesc, este livrată la export la cel mai convenabil preţ pentru cumpărător, adică pe gratis. Bănci nu mai avem, investitorii mari sunt, aproape fără excepţie, doar străini, iar pe plan intern banul public produce borduri şi câte doi-trei kilometri de drumuri al căror asfalt crapă după prima ploaie. Din contrarevoluţia confiscată sub formă de loviluţie, au mai rămas numai vorbele şi parăzile, imnul DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE care, pentru unii, nu mai reprezintă nimic, plus aerul perpetuu de mare băşcălie naţională, de nu ne mai rămâne decât să strigăm, odată cu IL Caragiale, „Hai, gugumani, la jubileu!”

Securitatea națională și vorbele Reviewed by on . Din ce în ce mai des, răsfoind presa noastră cea de toate zilele, butonând pe zecile de canale de radio şi televiziune, sau navigând pe internet, mă duc, aproap Din ce în ce mai des, răsfoind presa noastră cea de toate zilele, butonând pe zecile de canale de radio şi televiziune, sau navigând pe internet, mă duc, aproap Rating:
scroll to top