Home » Istorie » Memoriile căpitanului Cola Nicea

Memoriile căpitanului Cola Nicea

SAU DESPRE ISTORICUL FORMĂRII CETELOR DE LUPTĂTORI ROMÂNI
PENTRU EMANCIPAREA POLITICĂ A ROMÂNIMII DIN MACEDONIA
partea a IV-a

În urma acestui demers, Banda lui Ianis Avgheros a fost capturată de armata turcă între Oşani şi Luminiţa. În această bandă se găseau şi câţiva mercenari turci.
La interogator, Avgheros…

SAU DESPRE ISTORICUL FORMĂRII CETELOR DE LUPTĂTORI ROMÂNI
PENTRU EMANCIPAREA POLITICĂ A ROMÂNIMII DIN MACEDONIA
partea a IV-a

În urma acestui demers, Banda lui Ianis Avgheros a fost capturată de armata turcă între Oşani şi Luminiţa. În această bandă se găseau şi câţiva mercenari turci.
La interogator, Avgheros recunoscuse că este subvenţionat de un paşă turc, Galip Paşa, comandantul unui corp de armată, la început cu şase lire pe lună, iar mai târziu cu 15 lire, drept răsplată pentru faptele sale de arme împotriva cetelor autonomiste bulgaro-române.
Redau mai jos numele antarţilor din banda lui Avgheros, după cartea lui Focief, „La justice turque et les reformes en Macedonie”, pag. 178: Ianis Avgheros din Trikala, Nikolas Klisuras din Larissa, Ilias Nikolau, Markos Gionis, Ianis Kostas şi un turc, Sali.
În timpul războiului balcano-turc, când armata greacă opera în regiunea Megleniei, Nikolas Klisuras, fostul antart din banda lui Avgheros, comandantul unui detaşament militar acum, deşi trecuseră cinci ani, în urma democratizării constituţiei turceşti, luptele interne dintre naţionalităţi ne mai existând, totuşi numitul ofiţer fost antart, care avea pică pe populaţia românească din Meglenia, ajungând în satul Luminiţa, prima lui grijă a fost să spânzure pe preşedintele comunităţii româneşti împreună cu Ivan Chihaia, şi a împuşcat în mijlocul satului pe Ivan Şulca, Tuţi Dugi şi Stroe Cioti.

Cine să protesteze împotriva acestor nelegiuiri? Guvernul român? Nici o schiţare de protest. În sânul Partidelor de guvernământ, Liberal şi Conservator, erau mulţi politicieni descendenţi din familii fanariote şi levantine, care sabotaseră şi mai sabotau cauza românească din Macedonia.

 

O idilă

Stareţul Mănăstirii Sfântul Ilie, ofiţerul antart în rasă călugărească Ioakimos, îşi făcuse un prozelit în satul Oşani, pe băcanul Ita Domuzi.
Domuzi, omul de legătură între banda lui Avgheros şi comitetul grec din Ghevgheli, era mereu pe drumuri. În lipsa lui, stareţul se ducea la băcănie, până când, într-o zi, îi făcuse anumite propuneri soţiei băcanului. Cum româncele din Macedonia sunt renumite pentru fidelitatea lor conjugală, precum şi pentru castitatea fecioarelor, adulterul fiind necunoscut, soţia îşi înştiinţează soţul.
Domuzi face rost de o cantitate de stricnină de la un farmacist român din Salonic şi îşi sfătuieşte femeia  să-l otrăvească pe „sfântul stareţ”. Într-o zi, pe când Domuzi era plecat după cumpărături la Ghevgheli, vizitată fiind de stareţ, ea îl invită la masă şi îl lasă singur, scuzându-se că posteşte şi că trebuie să stea în prăvălie.
Stareţul a mâncat cu poftă, însă după câtva timp, stricnina făcându-şi efectul, cuviosul părinte a început să se zvârcolească şi apoi a murit. Moartea lui Ioakimos a produs mare zarvă în sânul comitetului grecesc din Ghevgheli. Constatându-se la disecţie că era otrăvit cu stricnină, Domuzi este arestat, dar el a demonstrat că în ziua respectivă nu era acasă, ci la Ghevgheli. De teamă să nu-l piardă pe Domuzi, prozelit zelos pentru cauza grecească, comitetul grecesc nu a mai făcut pâră împotriva soţiei băcanului.
Epilogul: românii au scăpat de „sfântul stareţ”, fostul ofiţer grec Paraskevopulos şi fostul antart.
Din cele relatate mai sus, guvernul turc era un complice faţă de formarea şi acţiunea bandelor greceşti.
Raţiunea? În timp ce bulgarii şi românii luptau pentru autonomia Macedoniei (înţeleg independenţă), prin urmare ei atentau la integritatea frontierelor imperiului otoman, grecii erau mai de preferat. Deocamdată ei se rezumau la grecizarea elementelor alogene. Am putea spune că militau chiar oarecum şi pentru menţinerea statu quo-ului în Macedonia. O Macedonie autonomă (adică independentă) ar fi însemnat mormântul cauzei greceşti la nord de Olimp, întrucât nu numai la nord de Olimp, ci chiar mult mai spre sud, adică la nord de munţii Oeta şi Agrafa, până la schimbul de populaţie intervenit după primul război mondial între Grecia şi Turcia, urmaşii lui Socrate şi Pericle au fost într-o înspăimântătoare minoritate.
Or, până la grecizarea Macedoniei trebuia să treacă mult, foarte mult timp, dată fiind rezistenţa naţionalităţilor eterogene. Astfel, pentru guvernul turc iridenta grecească era mai de preferat.
De această supleţe diplomatică a grecilor şi-au dat seama şi românii, însă cu mult mai târziu.
Fruntaşii iridentei române au izbutit să convingă oficialităţile turceşti că, dintre toate naţionalităţile conlocuitoare în Macedonia, românii sunt cei mai interesaţi pentru menţinerea dominaţiei turceşti la sud de Balcani. Românii, ne putând aspira la o unire a lor cu Ţara Românească, dată fiind interpunerea între aceste două grupuri româneşti a unor alte state suverane, menţinerea la viaţă naţională a românilor numai în cadrul Imperiului otoman putea avea loc.
Convins de acest lucru, sultanul dă în cele din urmă cunoscutul firman prin care se recunoştea de drept existenţa minorităţii române în Turcia. (Până aci, pentru statisticienii turci nu exista rubrică de apartenenţă etnică, tot ce era creştin ortodox fiind considerat grec şi lăsat sub autoritatea spirituală a Patriarhiei din Constantinopole – Rum Patriki). Socot că în cele din urmă între români şi bulgari, dacă nu ar fi fost alungată Turcia din Balcani, ar fi izbucnit un conflict tot atât de înverşunat ca acela dintre greci şi români. Renunţând la autonomia Macedoniei, românii ar fi atentat la viitorul macedo-bulgarilor. Cred că aceasta a fost şi raţiunea pentru care Ştefan Mihăileanu a fost asasinat de agenţii organizaţiei bulgare.
Lista românilor din Meglenia arestaţi prin înscenările lui Askitis şi aruncaţi în diferite închisori din Turcia
Satul Oşani: Stoe Pampor, Dumitru Sturi, Diacu Gica, Petre Sotir, Vanghele Buciu, Hrista Marciu, Cioca Menciu, Tanasi Terzi, Ivan Galia, Stoia Botir, Nucica Burac, Dima Murgea, Gona China, Riza Ada, Nuna Zana, Piti Petca, Foti Ciorta, Gheorghe Iachiţa, Avram Zega
Satul Berislav: Dumitru Iciu, Taşa Chihaia, Dionis Vasile, Vasile Duciu, Stoian Iofce, Riza Conda, Ivan Puşa, Duciu Petruş, Iepa Pacea, Satul Ţărnareca, Ioan Gh. Nastu, Tanasi Nastu, Ioan Nastu, Nicola Papanicola, N. Hrista Jara, Tanasi Jara
Satul Luminiţa: Gona Meghea, Tanasi Hrista, Tanasi Casap, Dima Ghimuşi, Dima Ecea, Taşa Paciuc, Dima Delmian, Proşa Migea, Vlaicu Manea, Taşca Pifu, Petre Ogea, Stavre Isu, Tuci Cacoran, Satul Huma, Hrista Riza, Petre M. Leşa, Ivan Dumitru, Vanghele Micu
Satul Cupa: Petre Popa Dima, Taşa Stoici, Dimu Petcu, Ghimu Ghicu, Tani Ioan, Dimu Stoiu, Traian Ciupa,
Lista românilor din Meglenia, satul Livezi (deşi situat în Meglenia, este locuit de români din tribul gramostean) arestaţi: A.D. Canacheu, St. Canacheu, D.I. Budera, Gh.F. Guli, Taşcu Vangheli, Toli C. Chiosi, N.M. Nedi, St. Beca, St. Sotir, Tuşu C. Farini, Nachi Ruca, Guşu I. Limona, Nicolae Hristu, D. Papaconstantin, M.G. Guli, Naşu Caramiciu, Taşu Caragheorghe, G.N. Mişu, I.G. Farini, Foti Vrana, D.G. Bocea, D.N. Bocea, Nacu Rapca, Gh. Naşu Picu, Nachi Gh. Lesne, Hrista Farini, Gh.N. Hrisicu, Gh.D. Bicu, Ion St. Abrazi, Nicolae St. Abrazi, D.N. Beli, G.S. Şauli, M.C. Trandafili, G.St. Culerda, St.D. Sivi, Tica Gapa, C. Saramandu, M.Goli Saramandu, Oani Saramandu, Maria C. Saramandu, Maruşca C. Saramandu, Nicolae Corculescu, N.I.Iepure, D.G. Barza, M.D. Cucuda, C.D. Cucuda, Sotir D. Barza, Cutula D. Barza, N. Neşa, N. Maţa, Naşi Greba, Gh.D. Ghizari, D. Taşu Gherani, Onciu Bola, Costa Chichen, Iancu Barboşca, Gh. Papanastasi, Gh. Tauşan, Iana Dona, Piceava ……, M.G. Ghizari, St.N. Iorgu, Costa Ciota, Gh.N. Mavricapa, Gh. Panci, N.D. Anagnosti, Dina Trandafili, Apostol Condu, Taşu I. Boza, Sterie Tegu Ghiţă, Sterie Manguschi, Gh.T. Farini, N.St. Manguşar, Sterie Puşanu, Zisu Tabacu, Taşu Paşata, Foti Paşata, Todi D. Gioga, Dina Paşata, Stama D. Budera, Chiciu Tabacu, Sterie N. Brova, Nachi Babagianu, Nicolae Capsu, Taşcu Custica, Gh. Pociu,
(86 de persoane)
Lista românilor ucişi de bandele de antarţi greci de sub comanda lui Kostas Akritas (alias Mazarakis), ofiţerul grec Tellos Agras, alias Kostas Agapinos şi Pavlos Melas: Preotul Papanace, Cola Cutroni, Gula Cucutegu, Bebe Mocanu, Iani Apala, Toli Carafoli, Mişi Paceavura, Iani Dzima, Tuşu Vrana, Gheorghe Cutova, Iani Ţiţimeaua, Gheorghe Blacioti, Atanase Cealera, Ţiţi Blacioti, Apostol I.Caramitru, Gh.Caraiani, Gh. Hondruanton, Gh.D. Caranica, D. Adamaca, Gh. Dalametra, Nicolae Prapa, Gh. Atanase Gachi, Sterie Busbuchi, Sterie Furchioti, Mitru Furchioti, Cola Furchioti, Iani Greca, Cutula Bola, Gh.I. Mustaca, Dumitru Ziseca, Cola Ceamitru, Costa Hleaha, Piti Tamuiani, Iani Bufa, Piti Soldatu, Gheorghe Şula, Iani Vani, Hrista Bandi, Dumitru Hagicu, Gheorghe Jacachi, Panaioti Bagiuiani, Tuşa Calaiati, Hrista Cuţitaru, Gheorghe Murgiu, Gheorghe Fruxilea, Buşu Buşulenga, Cola Becea, Cola Cutroni Ceamitru, Alexe Cuturicu, Guta Cuturicu, Costa Cacioiani, Dzima Agorasti, Guşa Bitîrnu, Dumitru Cuţuiani, Miltiade Papari, Nicolae Zarcadi, Nicolae Averu, Iani Blicuşu, Atanase Caranaşu, Nic. Papastere, Mihali Mahera, Ioan Ceamitru, Zicu Adamicu, Alexe Averu, Dumitru Huleva, Gheorghe Gherasi, Soţia lui Gh.Gherasi, Vasile Jacachi, Guşu Juguleanu, Gheorghe Casapi, Tuşu Juguleanu, Dina Caranica, Gheorghe Varsami, Tolea Caţaroiani, Apostol Ceara, Guşa Luca, Gheorghe Rusu, Gheorghe Carafoli, Nicola Cufuioti, Hristu Huleva, Iani Lago, Sterie Plastira, Cola Daufa, Tuşa Faca, Cola Gableţa, Cola Luzu, Guşa Ioţi, Costa Mişaca, Nastase Prapa, Iani Cutova, Ghoerghe Cutova, Iani Mocanu, Iorga Mocanu, Dică Mitra, C. Caranica, Dimitri Jacachi, Ioan Cuturicu, Sterie Zarcada, Ioan Dăscălicu, Ioan Hristacu, Guşa Sunburu, Petre Buşulenga, I.St. Cealera, Gheorghe Hristacu, Atanase Mişarli, Iani Gula, Buşa Tanasi Zisi, Guta Colcu, Dumitru Gheorghe, Panaioti Caramitru
(110 persoane)
Trebuie să se aibă în vedere că satele Xirolivad şi Selia sunt numai locuinţe de vară, în timpul iernii populaţia cobora în oraşul Veria. Dacă în manualul de geografie al lui Tsamasfiros, tipărit în 1925, oraşul Veria avea o populaţie de 7.550 de locuitori, constând din greci, români, turci, evrei şi ţigani, ne putem da seama cât de mari au fost jertfele acestor localităţi pe altarul menţinerii românismului în Macedonia.
Români ucişi de antarţi din satul Gramaticova: Ghiţă Celea, Hrista Celea, Mita Nasta, Colipetri, Hrista Balamaci, Vanghele Pundichi, Hristu Tugearu, Hrista Preşa, Mita Dică, Coli Mitruşu, Costa Sarafu, Dumitru Sarafu, Dina Coli, Gheorghe Lolea, Coli Iaciu, Tase Iorgachi, Chendra Iorgachi, Din satul Paticina, Costarelli, Feciorul lui Costarelli, Loba Gheorghe, Sofia Tase, Mihali Juja, Cola Roşu (ars în casă), Mihali Chendra Dina, Haida Costa Muşat, Chita Gachi, Ioan Ionescu, Chita Muşat, Din satul Papadia, Gheorghe Gachi, Hrista Paxi, Vasile Gachi, Ianachi Doda, Zicu Iaciu, Din oraşul Vodena, Mihali Duca, Bajdechi
Din satul Belcameni: Vanghele Niculeanu
Din satul Catăhău: Adam Muşi
Din satul Negovani: Tomaidi, Preot Tudor Papagheorghe, Hristu Papa, Naca Şuma
Din satul Pisuderi: Dumitru Duma
Din satul Hrupişte: Dicea Guşu, Nicolae Poteu, Mitacu
Din satul Neveasta: Foti Başe, Nanu şi soţia lui
Din satul Nijopole: Guşu Marcu, Învăţătorul Nijopoleanu
Din satul Vlahoclisura: Revizor şcolar Ghica Const., Nicolae Tegu, Gheorghe Nasta
Din satul Cruşova: Constantin Naşcu , Taşcu Darja, Vanghele Nicolae, Nic. Toma Nasi
Din satul Corino: Măcelărirea celor 2000 de oi şi 200 de vaci ale celnicului Zega
Din satul Gopeş: Alex. Coşca, Gheorghe Şuniţa, Mitru Paşu Ghega, Gheorghe Dati
Din satul Târnova: Toma Pavli, Maria Globaru
Din satul Magarova: Mihali Dida
Din satele Magarova şi Târnova: Gh. Nazari, Piha Bogiu, Sterie Semu, M. Anduri, Antoni Chilipuri, Traian Dafin, M. Carapencea, D-tru Caramiciu
Din satul Molovişte: Ştefan Bargiu, Tasa Begu, Mitru Şoptia, Gheorghe Caşu, Nicola Ciomu, Zisi Ghişca, Hrista Bambula, Dola Spiru, S. Ciomu, Tonciu Papagheorghe
Din satul Turia: Învăţător D-tru Cicma, Gheorghe Cicma, Nastase Cicma, Gheorghe Mihadaş, Sotir Furchioti, Eftimie Carapuiu, Zisi Bugicu, Spiru Carataşu, Guli Ciufeta, Nicolae Duca
Din satul Perivole: Constantinescu …….., Iorgu Guşi, Tinca Apostolina, Guşa Papatodor, Nicola Apostolina, Iorgu Perdichi, Pitu Zarula, N. Fusca, Fuca ………….., Leon Manuluş
Din oraşul Coriţa: Protopop Haralamb Balamace, Sotir Balamace, Vasile Foti, Vasile Talabacu, Butaş
Din satul Avdela: Toli Papa, Sterie Papa, Pericle Puiareu, Gheorghe Pupi, Nicola Caţohi
Din satul Băiasa: Învăţătorul D-tru Şumba
Din satul Furca: Furceanu ………, Sotir Furceanu
Ne lipsesc datele celor ucişi în Tesalia (teritoriu grec), al celor din regiunea Ianina (Epir), precum şi al celor din Macedonia orientală (regiunea Seres, Drama, Cavala), al căror număr trebuie să se ridice la mai multe zeci de victime.

Atentate neizbutite

Apostol Mărgărit – inspector şcolar, Preotul Dumitru Constantinescu, Lazăr Duma – inspector şcolar şi vice consul, Georgescu ………. – consul general la Salonic, Petre Trifon – vice consul, Dr. Taşcu Trifon, Gh. Magiari – preşedintele comunităţii române din oraşul Perlepe (unde s-a născut şi mama mitropolitului Andrei Şaguna), Dr. Pericle Pucerea, Preotul Papatodi ……….    , Pictorul C-tin Şcodreanu, Miu Dafin, N. Petraşincu, Gheorghe Bela, Învăţătorul Nic. Buia, Iana Buracu, Taşcu Tîrpa, Gheorghe Cherestigiu, N. Mazu, N. Başcalfa, C-tin Farini, Vanghele Anastase, Sotir Papa, M. Zugrafu, Ianachi Cardula, Preotul Papazisi din Samarina, Gheorghe Globaru, Nicolae Balamoti, N. Ţaţa, Costa Chiose, Vasile Hasangi, Învăţătorul Ion Peaha, Vanciu Cardula, Ion Papahagi, Vasile Zarma, Panait Şaşamuti, Dumitru Cutuplea, Ioţu Matuşu , Preot Nance Papanicola, Olga Nance, Vasile Dinu din Hrupişte, Nicu Iorgu din Vlahoclisura, Toli Hagigogu din Veria, Profesor Gheorghe Cionga, Sterie Dulică, Adam Adamaca, Toli Mocanu, Apala …………., Preotul Papagheorghe, D. Palicari, Hrista Cealera, Atanase Tanaşoca, Gheorghe Repidoni, Gh. Bucuvala, Cola Ciuca, Guşu Mişca, Gheorghe Dalametra, Hrista Manaculi, Hrista Ciomu, Gheorghe Iorganda, Vanghele Roşu, Muşi Gachi, Miha Zdru
Personalităţi marcante greceşti ucise de armatolii români: Tellos Agras, Mitropolitul Emilianos din Grebena, Mitropolitul Fotios din Castoria

Epilog

1912. Miracolul miracolelor în istoria diplomaţiei: cârdăşia de arme greco-bulgară. Vrăjmăşia de veacuri între presupuşii urmaşi ai vechilor eleni şi bulgari pentru moment lua sfârşit.
Pierzând nădejdea grecizării populaţiei eterofone din Macedonia, spre a putea pretinde mai târziu vechea ţară a traco-ilirilor marelui Alexandru Macedon, grecii schimbă armele de luptă. La rândul lor nici bulgarilor nu le convenea o Macedonie autonomă, în care s-ar fi putut dezvolta în mod egal cu bulgarii şi grecii, şi românii şi albanezii. O Macedonie autonomă ar fi atentat la idealul formării unui mare ţarat bulgar la sudul Dunării. Bulgaria avea o experienţă. Ea desfiinţase independenţa Rumeliei, stat cu o populaţie mixtă alcătuită din bulgari, români, greci, macedo-bulgari  şi mai ales turci, proclamat independent în urma victoriei de la Plevna. Prin anexarea Rumeliei, Bulgaria se apropia de Baia (franţuzeşte, la baie) tracică a arhipelagului. Cum Macedonia era locuită în cea mai bună parte de bulgari (vezi harta etnografică a epocii respective), populaţie care oscila între o conştiinţa etnică macedo-bulgară (makedonţi) şi panbulgară, visa să ajungă la Salonic. Sârbii, la rândul lor, trăind cu visul ţarului lor, Duşan, a cărui frontieră de sud era la Capu Matapan, deşi nu aveau conaţionali, fără numai foarte puţini în nordul Vardarului, nu avea decât de câştigat de pe urma alianţei interbalcanice. Micul Muntenegru spera şi el să-şi rotunjească graniţa prin ocuparea Sangeacului, coridor creat artificial odată cu formarea statului sârb, spre a despărţi aceste două popoare de acelaşi sânge şi aceeaşi lege.
Slăbită şi înfrântă de către Italia în urma războiului purtat în Libia, Turcia nu mai putea să reziste alianţei balcanice. Ce a urmat se ştie. Ţara iliro-tracilor, Macedonia, este hăcuită în patru ciosvârte de către învingători. Pe de altă parte, susţinută de către Italia, care visa să pună piciorul în Balcani şi de către Austro-Ungaria, care visa să ajungă limitrofă cu Marea Egee (şi aşa acest imperiu era un mozaic de popoare, nu ar fi stricat cu nimic peisajul etnic dacă se mai adăugau încă câteva naţiuni), se creează statul albanez. De la răscoala lui Scanderbeg, poporul albanez nu a mai încercat să-şi scuture jugul străin. Închinători la trei religii, despărţit în două triburi ale căror dialecte pot fi foarte uşor considerate limbi proprii (este foarte mare deosebirea între dialectul gheg şi tosc), albanezii n-au fost niciodată uniţi. Nordul catolic năzuia să ajungă într-o zi sub oblăduirea unei ţări catolice, centrul musulman se simţea foarte bine în cadrul statului turc. Pentru acţiunile de jaf ale başibuzucilor, această hoardă modernă, graniţele care ar fi urmat să se impună le-ar fi dat lovitura de graţie. Sudul ortodox era demult grecoman. Albanezii sunt singurul popor din Balcani care nu participă la mişcarea de resurecţie a naţiunilor sud-balcanice.
La dezbaterile de la Londra, care au loc imediat după victorie, punctul de vedere al guvernului român, reprezentat prin ministrul nostru din capitala Angliei, N. Mişu, era să se creeze un stat dualist româno-albanez. Acest punct de vedere este sugerat de delegaţia macedo-română care participă neoficial la dezbateri.

1913. Războiul interbalcanic. Ce a urmat se ştie.

Ca ţară care a contribuit la pacificarea Balcanilor, de data aceasta pacea se încheie la Bucureşti. Arbitru: Titu Maiorescu. În timp ce la Londra cuvântul statului român de a se crea un stat albano-român nu putea avea sorţi mari de izbândă, acum când destinul poporului român din sudul Dunării se hotăra la Bucureşti, patria mamă îşi sacrifica pe fiii cei mai buni, urmaşii regelui, ale cărui iniţiale voievozii munteni le puneau cu mândrie drept titulatură: „Io ……… voievod al ……. etc.”. Soarta poporului român din sud este abandonată, şi anume într-un moment când condiţiile de pace le dicta România.
Şi iată că s-au adeverit spusele lui Agras: „Marii învinşi veţi fi voi, cuţovlahii, sacrificaţi de însăşi patria voastră mamă, pe care o iubiţi atât şi pentru care luptaţi cu atât abnegaţie.”

Memoriile căpitanului Cola Nicea Reviewed by on . SAU DESPRE ISTORICUL FORMĂRII CETELOR DE LUPTĂTORI ROMÂNIPENTRU EMANCIPAREA POLITICĂ A ROMÂNIMII DIN MACEDONIApartea a IV-aÎn urma acestui dem SAU DESPRE ISTORICUL FORMĂRII CETELOR DE LUPTĂTORI ROMÂNIPENTRU EMANCIPAREA POLITICĂ A ROMÂNIMII DIN MACEDONIApartea a IV-aÎn urma acestui dem Rating:
scroll to top