Home » Arhiva AXA anul IV » Axa 52 » Câteva considerații asupra muzicii
Câteva considerații asupra muzicii

Câteva considerații asupra muzicii

noiembrie 23, 2011 2:56 pm by: Category: Axa 52, Istorie Leave a comment A+ / A-

Oamenii pot fi foarte deosebiţi după neamuri, perioade, stări sociale, economice, culturale, financiare, climă, etc. Dar toţi au în comun simţul muzical. Acesta este un limbaj pe care omul îl are constitutiv în natura sa de la bun început, precum este şi limbajul propriu-zis (cuvintele). La aceasta se adaugă componenta afectivă, estetică, proprie artei muzicale, ceea ce îi măreşte puterea de atracţie şi influenţă asupra sufletelor omeneşti.
Începuturile muzicii se află la Dumnezeu, în rai îngerii cântau imnuri de slavă lui Dumnezeu: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Isaia VI, 3) şi cântă în coruri la crearea lumii văzute (Iov XXXIII, 4-7). Cum suna această muzică celestă şi cu ce tonuri rămâne desigur o taină pe care nici nu are sens a o iscodi. Sfântul Grigorie de Nazianz spunea în această privinţă: „Exista atunci o stare unitară, ca a unui cor, a naturii raţionale, angelice şi umane, care privea spre Corifeul unic al corului şi care conducea corul spre armonia dată de Acela.” De aceea ne vom ocupa de acea muzică îndeobşte cunoscută: muzica oamenilor. Cum şi când a apărut aceasta rămâne în continuare învăluit în mister, căci ce documente ne-ar putea ajuta în acest sens? Trebuieşte a ne adresa şi aici ca şi în alte domenii Revelaţiei dumnezeieşti cuprinse în Sfânta Tradiţie, din care o valoare şi un loc deosebit o are Sfânta Scriptură. Vom pleca de la afirmaţia că muzica a apărut ca fiind de la început melodie, şi anume „o vorbire cântată” folosită de primii oameni, Adam şi Eva, şi urmaşii lor. Desigur nu putem aduce dovezi ştiinţifice şi arheologice de necontestat (ne aflăm totuşi pe tărâmul credinţei), ci doar deducţii pe bază scripturistică.
Compozitorul R. Wagner adera la părerea că: „…ipoteza că primul limbaj al oamenilor trebuie să fi avut o mare asemănare cu cântecul n-ar trebui probabil să pară caraghioasă.” Iar dacă lui Wagner i s-ar putea contesta autoritatea în materie teologică, dată fiind orientarea sa dubioasă în acest domeniu, vom aduce şi mărturia unui muzician ortodox: contemporanul lui Wagner, Anton Pann, care afirma următoarele: „Noi ştim că Muzica este în lume totodată cu firea vieţuitoare. Ea este însuşi glasul şi cuvântul care l-a insuflat Dumnezeu în om pentru că toată glăsuirea şi tot cuvântul este Melodie firească şi prin urmare, tot cuvântătorul este Muzic, care din pornirea organului şi lovirea aerului prin gâtlej şi nări îmi răsună glasul cu suişuri şi pogorâşuri şi îmi formează cuvântul mai puternic sau mai domol, mâniat sau plângător, după simţul şi patima trupului său.
Un Muzic chibzuind cu băgare de seamă că melodia glăsuită nu este decât plânso-cuvântare cu care îmi descrie cineva şi patimile sufleteşti şi trupeşti, şi aşa izvorul şi formarea muzicii trebuie să fi fost la Adam, omul cel dintâi, carele după greşala sa fiind izgonit din rai a avut destulă materie de plânso-cuvântare (poate) şi a descris jalea izgonirii înaintea fiilor şi nepoţilor săi.”…

Comandaţi revista AXA online accesând secţiunea Magazin sau la numărul de telefon 0721.09.44.47 – Ionuţ Ruse sau la e-mail: ionut@axa.info.ro

Câteva considerații asupra muzicii Reviewed by on . Oamenii pot fi foarte deosebiţi după neamuri, perioade, stări sociale, economice, culturale, financiare, climă, etc. Dar toţi au în comun simţul muzical. Acesta Oamenii pot fi foarte deosebiţi după neamuri, perioade, stări sociale, economice, culturale, financiare, climă, etc. Dar toţi au în comun simţul muzical. Acesta Rating: 0

About Pr. Dan Bădulescu

Dan Bădulescu a fost unul dintre marile nume ale rockului românesc din anii ’70, chitarist în trupe faimoase ale genului. A emigrat în Suedia în 1986, apoi a renunţat la chitară pentru apropierea de Dumnezeu. Întors în ţară, a absolvit Teologia, fiind, de câţiva ani, preot la o biserică din Bucureşti. Născut în 1952, Dan Bădulescu devenise în anii ’70 una dintre figurile importante ale muzicii rock din România. Absolvent de Conservator, Bădulescu a fost membru al unor formaţii binecunoscute în epocă, de neuitat vreodată pentru cei care au trăit acele vremuri. A cântat alături de Dan Andrei Aldea în celebrul grup Sfinx, a fost chitaristul trupei Roşu şi Negru, condusă de Liviu Tudan, în perioada 1979-1982, dar şi al altor formaţii, precum Iris, Post Scriptum, Pro Musica, se arata intr-un material semnat de Gabriel Penes. În anul 1986 a emigrat în Suedia, unde, în scurtă vreme, a ajuns să cânte în strana unei biserici ortodoxe. În 1997 s-a întors în România, unde a urmat cursurile Facultăţii de Teologie, câţiva ani mai târziu fiind hirotonit şi slujind ca preot la o biserică bucureşteană din strada Avrig. "Mi-am dat seama că l-am căutat pe Cel Viu între cei morţi. Dumnezeu este în biserică. Eu am pierdut cam mulţi ani din viaţă până să realizez acest lucru", declara Dan Bădulescu într-una dintre puţinele apariţii în presă.

Lasă un comentariu

scroll to top