Home » Apariții editoriale » A apărut cartea «A doua schimbare la față» scrisă de Theodor Codreanu
A apărut cartea «A doua schimbare la față» scrisă de Theodor Codreanu

A apărut cartea «A doua schimbare la față» scrisă de Theodor Codreanu

martie 10, 2014 11:22 pm by: Category: Apariții editoriale, Colecția Adevăruri „incorecte“ politic, Eveniment, Noi apariții la editura Scara Print, Știri 2 Comments A+ / A-

A doua schimbare la față

(o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne)

Ediția a doua revăzută și adăugită

scrisă de Theodor Codreanu

 

„Crunta ironie a făcut ca România să aibă, după 23 august 1944, o cu totul altă schimbare la față decât visase Cioran, în cartea din 1936, împreună cu generația lui. România a avut parte de fața comunistă. Iar când aceasta părea că o să dispară în 1936, încât până și scepticii Emil Cioran și Eugen Ionescu au tresărit întorcându-și privirile către țară, după atâta amar de vreme, cu mare speranță, s-a dovedit că noua schimbare la față e tot una aberantă, dar cu mult mai parșivă decât cea veche, căci ar putea să însemne nu schimbarea la față, ci dispariția însăși a României.“

Autorul

Cu oarece vreme în urmă, un oarecine, bucureștean țâfnos și snob cu miros de mititei, vrând să-l ia în derâdere pe un provincial, l-a întrerupt mitocănește spunându-i: „Lasă-ne, băi, cu chestiile astea venite de la Huși!“ Nu a fost singura dată când mi-a fost dat să observ un imbecil complex de superioritate neacoperită care se manifestă la inși care, neavând nici un alt merit decât pe acela de a se fi născut în Capitală sau, cel puțin într-un mare centru județean, îi iau peste bombeu pe cei care trăiesc în locuri mai puțin la vedere cum, bunăoară, este mai sus pomenitul oraș moldav. Că mulți grei ai culturii și științei românești s-au născut ori au trăit acolo, nu contează pentru cei ce se simt bine și plini de importanță emițând asemenea sentințe. În ce mă privește, un locuitor al Hușilor mi-a produs o revelație. Se numește Theodor Codreanu, este un distins filolog, un scriitor admirabil și, mai presus de toate, este o mare conștiință. Opera sa, până la cartea la care mă voi referi în cele ce urmează, numără, deja, peste douăzeci de titluri. Ajung, astfel, la un adevărat eveniment provocat de autorul nostru împreună cu mai vechii mei prieteni de la editura „PRINCEPS EDIT“ din Iași, Daniel Corbu și Călin Cocora, cel de-al doilea fiind și redactorul primei și, sper, nu al ultimei ediții a unei cărți care, fără nici o îndoială, este o capodoperă. „A doua schimbare la față“ este o imensă și multiplă provocare pe care Theodor Codreanu o lansează unei Românii în declin, fără să se lase nici măcar o clipă impresionat de trendul impus de o politică dezastruoasă în absolut toate domeniile, dar proclamată ca fiind corectă de către o clasă politică desțărată și coruptă până dincolo de limitele imaginabilului. Celor cărora cuvântul capodoperă le-ar putea părea exagerat, le voi spune că-l folosesc, în legătură cu un contemporan, abia pentru a doua oară în câteva zeci de ani. În plus, de la prima până la ultima literă, cartea lui Theodor Codreanu acoperă pe deplin orice elogiu, iar asta nu numai datorită curajului extraordinar de a spune lucruri pe care destui le gândesc, dar nu au nici mijloacele, nici știința de a le exprima, ca să numai vorbesc de spaima, pe care foarte mulți o au, de a mai folosi concepte ostracizate, naționalismul fiind doar unul dintre ele…

„A doua schimbare la față“ este o carte care vine într-un moment în care a vorbi despre posibilitatea dispariției românilor din istorie nu mai ține de scenarii catastrofice, de disperări existențiale, ci de evidență. Oamenii lucizi, atâția câți se mai află, iar Theodor Codreanu este unul dintre ei, se văd puși la zidul morții civice dacă îndrăznesc să ia o poziție, fie și una firavă, împotriva unui adevărat genocid cultural, social și economic la care românii sunt supuși după ieșirea din zodiac a ciumei roșii a bolșevismului. Ne-am trezit, după 1989, calificați în toate modurile posibile. În opinia formatorilor de opinie, suntem un popor sanguinar, violent, xenofob, antisemit, incapabil de a asimila modelele occidentale, singurele validate de curentul mondialist și, prin urmare, nedemn de a fi acceptat ca atare, decât cu prețul unei spălări de creiere generalizate. Tot ce am fost sau am realizat în istorie ține de domeniul mitului, cultura noastră, dacă nu este inexistentă, este, cel mult, periferică și, ca atare, nesemnificativă. Simbolurile noastre naționale sunt considerate a fi ridicole și fără valoare, Eminescu fiind cazul caracteristic prin excelență. Mass media extreme de inteligent controlate și direcționate, intelighenția  grăbită, ca și altădată, să abdice de la datoria firească de a conserva valorile noastre, câte sunt, o adunătură care se pretinde clasă politică, au consacrat un regim care poate fi numit nu democrație, ci cleptocrație, chestiune sesizată și demonstrată în mod strălucit de autor. Cele mai certe semne ale primejdiei sunt date de seria de asalturi la adresa a tot ceea ce este, sau mai este, românesc. Masivul eseu al lui Theodor Codreanu ia act de toate acestea, dar și de altele, și radiografiază cu precizie de bisturiu cu laser situația societății românești, plecând tocmai de la Eminescu, cel care, vezi Doamne, îi oripilează până la vomă pe cei care sunt, direct sau din umbră, dar mereu la adăpostul corectitudinii politice. REPLICĂ PE CÂT DE EVIDENTĂ, PE ATÂT DE ASUMATĂ, la prea puțin cunoscuta „Schimbarea la față a României“ a lui Cioran, cartea lui Theodor Codreanu prezintă riscul de a fi trecută pe o invizibilă, dar existentă listă neagră, precum multe alte valori, deși ar merita să fie trecută printre lecturile de căpătâi, adică obligatorii, în toate liceele și universitățile românești. ÎN CE NE PRIVEȘTE, NE NUMĂRĂM PRINTRE CEI CĂRORA CHIAR LE PASĂ de ceea ce se întâmplă cu această țară în care a fi patriot a ajuns lucru scârbavnic și de mare rușine și, prin urmare, ne vom strădui ca imensul efort al minții acestui autor să nu răsune doar în pustiu. Închei, deocamdată, căci voi reveni asupra acestei, repet, capodopere, prin apelul la soluția ieșirii din marasm propusă de autor, singura de altfel, anume revenirea la doctrina propusă de Eminescu – redescoperirea arheității naționale care, pentru noi, presupune și întoarcerea la adevăratele valori creștine.

A doua schimbare la față

Disponibilă și la Librăria Sophia

Pentru comenzi completați formularul de contact, în care vă rugăm să precizați cartea pe care o doriți.
După completarea formularul de contact vă rugăm pe viitor să verificați și dosarul SPAM al adresei dumneavoastră de e-mail în vederea confirmării comenzii sau discutarea altor detalii referitoare la aceasta. Vă mulțumim.

A apărut cartea «A doua schimbare la față» scrisă de Theodor Codreanu Reviewed by on . A doua schimbare la față (o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne) Ediția a doua revăzută și adăugită scrisă de Theodor Codreanu   „Cru A doua schimbare la față (o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne) Ediția a doua revăzută și adăugită scrisă de Theodor Codreanu   „Cru Rating: 0

About Theodor Codreanu

A fost nascut la 1 aprilie 1945 in satul Sarbi, com. Banca, jud. Vaslui. Parintii sai, Iordachi si Tinca erau tarani. Dupa studiile medii, a terminat cursurile Facultatii de Filologie, sectia Limba si literatura romana, la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi (1965-1970). Este profesor de limba si literatura romana, titular la Liceul Teoretic "Cuza Voda" Husi, jud.Vaslui si in invatamant de peste 30 de ani. Si-a dat gr. didactic I si doctoratul in filologie in 2001. Este casatorit si are 2 copii : Teolin si Dragos. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru al Societatii Scriitorilor "C.Negri" din Galati, membru al Academiei Internationale "M.Eminescu" din India cu sediul la Calcutta, membru al Centrului Academic International "M.Eminescu" din Chisinau, Republica Moldova. Este un reputat cercetator in literatura beletristica, istorie si critica literara, publicistica, istorie, filosofie. Activitatea sa in didactica si cercetare metodico-literara este recunoscuta. A functionat la scolile din mediul rural Orgoesti (com. Bogdanesti - Vaslui) si Dodesti (com.Viisoara - Vaslui), apoi, prin concurs, la Liceul "Dimitrie Cantemir" Husi si din 1978 pana in prezent, la Liceul teoretic "Cuza Voda" Husi. De-a lungul anilor, a fost sef de catedra, iar dupa 1980 - responsabil al Cercului Pedagogic nr.1 din zona Husi al profesorilor de limba si literatura romana si metodist din partea Inspectoratului Scolar al judetului Vaslui. A facut parte, in doua perioade, din Comisia Nationala a Concursului de limba si litaratura romana "M.Eminescu". Autor a zeci de articole pe teme pedagogice si metodice publicate in "Tribuna Scolii", "Cronica", "Astra", "Luceafarul", "Vremea noua", "Ateneu", "Tribuna", "Scanteia", "Convorbiri literare", etc. Autor de editii in colectii scolare din opera lui I.L.Caragiale si G.Bacovia, la editurile Porto-Franco, Galati si Institutul European din Iasi. Volume publicate : "Marele zid" (roman, Ed. Junimea, Iasi 1981); "Eminescu - Dialelctica stilului" (eseu critic, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti 1984); "Modelul ontologic eminescian" (Ed. Porto-Franco, Galati,1992);"Istoria Husilor" (Ed. Porto-Franco, Galati,1995); "Provocarea valorilor" (Ed. Porto-Franco, Galati,1997); "Dubla sacrificare a lui Eminescu" (trei editii 1997-1999); "Varvarienii" (roman, Ed. Porto-Franco, Galati,1998); "Eseu despre Cezar Ivanescu" (Ed. Macarie, Targoviste, 1998); "Controverse eminesciene" (Ed. Viitorul Romanesc, Bucuresti-2000); "Fragmentele lui Lamparia" (Fundatia Scrisul Romanesc, Craiova-2002); "Complexul Bacovia" (Ed. Junimea, Iasi-2002). Colaboreaza cu presa in peste o mie de articole, studii, cronici, recenzii, eseuri, in majoritatea revistelor din tara si in publicatii din Republica Moldova, Iugoslavia, S.U.A.; A primit numeroase premii, medalii, distinctii: Medalia jubiliara Eminescu - 150, acordata prin brevet si decret prezidential semnat de presedintele Emil Constantinescu in anul 2000; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova si Premiul Societatii Scriitorilor "C.Negri" din Galati pentru volumul "Modelul ontologic eminescian"; Premiul National "M.Eminescu" - Suceava, 2000, pentru volumul "Dubla sacrificare a lui Eminescu"; Premiul revistei "Literatura si arta" din Chisinau, anii 1998-2000; Diploma de Onoare pentru merite in invatamant inmanata de Inspectoratul Scolar Vaslui 2001; nominalizat "Om al anului international-2001" de catre The International Biographical Centre din Cambridge, Marea Britanie, pentru 30 de ani de activitate cultural-literara si inclus in Dictionarul personalitatilor contemporane - Who is Who in the 21st Century. Este Cetatean de Onoare al Municipiului Husi, din 2001.

Comentarii (2)

  • Iacoboaie Radu

    Am primit fraților pe adresa mea de e-mail următorul răspuns din partea unui preot. Ce să-i răspund sau cum să-i răspund?

    Sunt foarte dezamagit de articolul tau. Nu reflecta absolut deloc realitatea. E smintitor si fara nici o legatura cu teologia. Cipurile nu au absolut nici o legautra cu semnul fiarei. Citeste la mine pe site articolul in care Sfantul Porfirie in mustra pe parintele Paisie. Nu aceasta e pozitia Bisericii. Cunosti tu pozitia lui IPS Serafim de Pireu? A pr Theodors Zisis, a domnului Telenghidis, a pr Metallinos etc? Raspunsul meu, este Se vede ca nu cunsoti si nu intrebi.
    Ce scrii este total depalst de realitate. Nu exista nici o dovada Scripturistica, citatul pe care tu il aduci in discutie este legat de venirea Fiarei, a lui Antihrist. L-ai vazut tu pe antihrist? Cei care se vor inchina lui antihrist vor primi pecetea, care, asa cum talcuiesc Parintii este inversul pecetii Mirungerii. Nu exista @prelepadare@ @ lepadare inconstienta@, etc. Lepadarea de Hristos se face CONSTIENT.
    preot Matei Vulcanescu

    Articolul meu cu pricina este următorul:
    Radu Iacoboaie – DE CE NU TREBUIE SĂ PRIMEASCĂ ORTODOCȘII ACTELE CU CIP
        
        În acest articol ne vom rezuma la argumentele de natură teologică, pentru întărirea fraților noștri ortodocși în încercările mai grele care ne așteaptă. Precizăm că, cei care nu împărtășesc credința noastră dar refuză cipurile au alte argumente binevenite și ele, pe care le cunoaștem în general.
        Primul text de referință și pe care nu-l putem exclude sub nicio formă este însăși Sfânta Scriptură, în care găsim Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Aici, în capitolul 13, intitulat Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu și dă război sfinților. O altă fiară, proorocul mincinos, se ridică din pământ. Numele celei dintâi: 666), descoperim versetele 16-18:
        ,,16. Și ea (fiara, satana – n.a.) îi silește pe toți, pe cei mici și pe cei mari, și pe cei bogați și pe cei săraci, și pe cei slobozi și pe cei robi, ca să-și pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte,
        17. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.
         18. Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase.”
         În special părinții și monahii athoniți, precum Părintele Paisie Aghioritul, au identificat deja în cipurile de urmărire actuale (atașate buletinelor, pașapoartelor, permiselor de conducere) semnul premergător pecetluirii (,,semnul”, aplicat pe mână sau frunte, prin cipurile implantate). Iar acestea sunt într-adevăr realizate cu o tehnologie de vârf diabolică, (conținând într-un mod mai mult sau mai puțin explicit cifra 666, care este ,,numele fiarei, sau numărul numelui fiarei”). Spunem că această tehnologie este diabolică datorită scopului pe care și l-a propus și anume: îndepărtarea omului față de Dumnezeu. Iar cine sunt vizați în primul rând? Ortodocșii, pentru dreapta credință.
         Care este numele fiarei? Este chiar satana. Vedem că acest cuvânt conține exact șase sunete sau litere. Iar numărul numelui fiarei este 666, adică un fel de CNP. Așa cum fiecare cetățean are un Cod Numeric Personal, pentru a fi identificat mai ușor în anumite baze de date ale instituțiilor statului, tot astfel satana are un număr, numai că el și l-a ales, nu i-a fost impus. Satana a venit cu această idee de cipuire a oamenilor, pentru a arăta că aceștia îi aparțin și că i se închină lui. Și se vede din faptul că mai întâi a fost cipuirea animalelor din stăpânirea omului, iar mai pe urmă a venit și rândul oamenilor să fie cipuiți, numai a acelora care se lasă amăgiți de diavol. De fapt, Lucifer nu are în stăpânire decât ,,deșertăciunile” acestei lumi, și nu poate decât să-i ispitească pe oameni. Doar sufletele din iad sunt aflate sub stăpânirea lui.
         Și să nu uităm că în închisorile comuniste și nu numai, omul nu mai avea dreptul la numele său și identitatea lui (mai ales cea creștin-ortodoxă), ci era mereu identificat prin numărul pe care l-a primit, ceea ce reprezintă o înjosire și o depersonalizare a omului.
         Acest 666 a fost ales desigur pentru conține anumite semnificații. El simbolizează atât legiunile de demoni (răsturnate din 999, legiunea a noua fiind cea din care a căzut Lucifer și cei care l-au urmat), cât și numărul de talanți plătiți ca bir regelui Solomon de către popoarele supuse lui, cât și actuala putere iudaică a evreilor sioniști, care consideră că sunt încă poporul ales și sunt îndreptățiți să conducă și să domine întreaga lume.
         Prin aceste cipuri, devenim numere fără vreo importanță, ,,înrobiți unui sistem satanic”, după cum îl numește părintele Iustin Pârvu. Lumea se transformă într-o închisoare, în care temnicerii sunt evreii sioniști și francmasonii, singurii care desigur nu își vor pune cip, pentru că sunt slugile antihristului.
         Credem că antihristul, de care vorbesc Apocalipsa și alte profeții, s-a născut deja. Pentru că actualul Papă Francisc este proorocul mincinos. La polul opus este Sfântul Ioan Botezătorul, care a pregătit calea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Citiți cu atenție capitolul 13 (versetele 11-15) și gândiți-vă la anumite fapte ale actualului Papă, cum ar fi anumite declarații publice, spălarea și sărutarea picioarelor unor pușcăriași și a unei femei musulmane…
         De ce nu trebuie să primească ortodocșii actele cu cip? Dacă nu v-au convins până acum argumentele de mai sus, scrise pe înțelesul tuturor, să ținem seama atunci de faptul că această sclavie electronică ne lipsește în primul rând de atributul libertății, de liberul arbitru primit ca dar sau consecință a gustării de către protopărinți (Adam și Eva) din pomul cunoștinței binelui și răului.
         Apoi, dacă noi am primi buletinele electronice, ne va fi ulterior aproape imposibil să mai renunțăm la ele iar datele pot fi folosite pentru a ne obliga să primim și pecetea (biocipul sau microcipul implantat în corpul uman pe mână și frunte). Deja sunt aplicate parțial (în SUA, Marea Britanie, unor militari, polițiști, bolnavi etc.) sau chiar primite de bună voie. Este vorba despre biocipurile marca VeriChip, acceptate de unele persoane care consumă droguri sau se tem de răpiri și există desigur și alte cazuri. Se încearcă chiar convingerea opiniei publice pentru implantarea biocipului la toți copiii care se nasc!…
         Dacă nici așa nu v-am putut convinge, eu nefiind decât un simplu mirean, atunci luați aminte măcar la părerile și sfaturile marilor duhovnici care s-au pronunțat deja ferm și curajos împotriva cipurilor de urmărire și control a omului, ierarhilor Bisericii Ortodoxe din România (precum fostul Mitropolit Bartolomeu Anania), din Grecia (precum Mitropolitul Serafim de Pireu) și din alte țări ortodoxe, preoților (precum Mihai Valică) și monahilor înduhovniciți în frunte cu părintele arhimandrit Iustin Pârvu, cel care a tras semnalul de alarmă încă din anul 2009.
         Sunt oare ei în erezie sau sunt în erezie mai degrabă cei care încearcă să convingă lumea că aceste cipuri nu reprezintă niciun pericol? Uitați-vă și analizați singuri și cu multă atenție cine sunt cei care promovează la noi actele cu cip: cei care dețin blogul razboiintrucuvant și alte câteva, monahul Teofan Popescu din mănăstirea Putna, Răzvan Bucuroiu, Răzvan Codrescu, Claudiu Târziu, Dan Puric și alții…

  • Stefan L

    Va marturisesc ca am citit cartea aceasta in cateva luni. Mi-a luat mult, dar, sincer, aceasta carte nu se citeste la o tigara si la o cafea, precum un roman politist. „Metafora” e pentru a sublinia faptul ca e o carte „grea”, care necesita un efort de intelegere, un bagaj minim de cunostinte de istorie, filosofie, dogmatica. Evident, sunt persoane care citesc foarte bine si in timp ce consuma cafea sau fumeaza o tigara. As spune ca aceasta carte se citeste precum Sfintii Parinti – cu efort si dedicatie.
    Pe masura ce o citeam parcurgeam o gama larga de trairi. Cea mai pregnanta fiind furia, alaturi de frustrare. Nu pentru ca domnul Codreanu ar scrie incurcat, ci pentru ca dansul este atat de lucid incat iti pune in fata realitatea, fara farduri. Adevarul, spus pe fata, raspicat, doare. Pentru ca vezi cat de mult am fost manipulati, cat de putine stim despre anumite lucruri din istoria noastra, cate nenorociri s-au abatut peste Tara in ultimii ani fara ca noi sa ne dam seama, care sunt resorturile acestei cleptocratii care pur si simplu ne-a daramat, cata ticalosie exista in clasa noastra politica, cat de intoarse pe dos sunt asa zisele valori promovate de niste oameni vanduti… Iti vine sa iei o pauza din citit si sa te linistesti.
    Consider ca aceasta carte este una dintre cele mai bune carti, poate cea mai buna, aparuta la noi dupa Revolutie.

Lasă un comentariu

scroll to top