Home » Arhiva AXA anul IV » Axa 51 » Ecumenismul: Ideologie sau Religie?
Ecumenismul: Ideologie sau Religie?

Ecumenismul: Ideologie sau Religie?

noiembrie 16, 2011 12:57 pm by: Category: Axa 51, Sabia de foc Leave a comment A+ / A-

Acceptarea spiritului ecumenist are o relevanţă deosebit de profundă în spaţiul manifestării doctrinei ortodoxe, influenţând fondul comun originar al Bisericii Ortodoxe (Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească), zidită pe temelia învăţăturii Sfinţilor Apostoli. În contextul actual al schimbării scării valorice, se impune o reactualizare a Învăţăturii Patristice, singura care este în măsură să menţină gândirea religioasă autentic-originar-ortodoxă.

În acest flux al valorilor vieţii în care învăţătura sănătoasă nu mai este acceptată de către oamenii „vremurilor noi”, se observă un dezechilibru spiritual accentuat, oamenii fiind „ca nişte copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii spre uneltirea rătăcirii” (Efeseni, 4,4). „Noul creştinism” al lui Antihrist este exact răspunsul căutării mulţimii acestei epoci, ignorând izvoarele vii ale spiritualităţii patristice ortodoxe. Existenţa centrată pe sine, care urmăreşte autosatisfacţia, formele de „meditaţie creştină” cu un ideal total fals, pierderea gustului şi trăirii duhovniceşti a adevăratului creştinism – toate aceste aspecte sunt generalizate şi prezente în viaţa creştinilor de astăzi.

Mişcarea ecumenistă neagă existenţa unei Biserici Văzute a lui Hristos, structura sa vizibilă la nivelul societăţii umane formându-se acum prin eforturile universaliste ale ecumenismului. Intenţia dialogurilor nu are ca scop decât reformularea creştinismului ortodox, aşa încât el să nu mai creeze senzaţii de disconfort religiilor acestei lumi; prin aceasta, „ecumenismul creştin” nu va putea să sfârşească decât în sincretismul unei religii mondiale. Scopul principal al „Religiei Universale” este acela de a satisface nevoile spirituale ale diferitelor tipuri de caractere umane. Astfel, faţă de alte „religii” care Îl consideră pe Hristos un simplu „profet” (Coranul) sau „fiul desfrânatei” (tradiţii talmudice), condiţia obligatorie în Ortodoxie de a-L cunoaşte pe Tatăl este Fiul: „nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan 14,6). Hinduismul presupune ca fiecare popor să aibă propriul său mod de a concepe şi de a se închina lui Dumnezeu, Dumnezeu este Acelaşi pretutindeni.

Adevărul devine astfel o noţiune relativă, oamenii aflându-se mereu în situaţia de a nega astăzi ceea ce ieri afirmau că sunt Aadevăruri Sfinte. Cei atinşi de boala înşelăciunii „harismatice” văd în jurul lor începutul unei „noi ere” a revărsării Duhului Sfânt, crezând că lumea se află în pragul unei mari deşteptări spirituale. Antihristul va face semne mari şi minuni „încât şi foc să pogoare din cer, pe pământ înaintea oamenilor” (Apocalipsa, 13,13), cea mai mare minune a sa fiind arătarea în văzduh care este alimentată de prezenţa OZN-urilor, fapt realizat de literatura SF, care a oferit imaginile, „evoluţionismul” – filosofia, iar tehnologia erei spaţiale a asigurat plauzibilitatea acestei întâlniri extraterestre.

Răspunsul ortodox la fiecare atac al lui Antihrist este Evanghelia lui Hristos, pe care singură Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată prin Sfânta Tradiţie a Sfinţilor Părinţi în linie neîntreruptă de la Hristos şi Apostolii Săi şi prin Darul Sfântului Duh. Existenţa textelor de bază ale spiritualităţii ortodoxe ne ajută să distingem spiritualitatea autentică de cea falsă. Aceste texte arată viaţa şi învăţăturile sfinţilor îmbunătăţiţi, care au obţinut într-o măsură bogată Harul lui Dumnezeu. Patristica este singurul îndreptar al Răsăritului pe cărările gândirii religioase. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă să ne ferim de înşelăciunea diavolului, ţinând predaniile: „Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tesaloniceni, 2, 15), susţinând totodată temeinicia lor: „dacă un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie, să fie anatema!” (Galateni, 1,7-9).

În evidenţa că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli (Psalmul 95,5), apare manifestarea unui substitut al lui „homo sapiens” – „homo faber”, omul devenind singurul său izbăvitor, substituindu-se lui Dumnezeu după modelul lui Faust, care înlocuieşte întâietatea Logosului cu cea a umanului: „La început era fapta!”.

Omul de azi, ca şi omul de la începutul timpurilor moderne, ca şi Adam, este ameninţat, în primul rând, de propriul său succes. Societatea de astăzi luptă să impună omului o ordine absolută de valori pe care acesta să le primească fără problematizare şi conştientizare, ca poruncile unui nou Dumnezeu. Necesitatea creştinismului în timpul de azi, dogma Întrupării, esenţa creştină a imanentizării transcendentului este răspunsul la o întrebare veşnică a sufletului omenesc în căutarea Absolutului.

Ecumenismul: Ideologie sau Religie? Reviewed by on . Acceptarea spiritului ecumenist are o relevanţă deosebit de profundă în spaţiul manifestării doctrinei ortodoxe, influenţând fondul comun originar al Bisericii Acceptarea spiritului ecumenist are o relevanţă deosebit de profundă în spaţiul manifestării doctrinei ortodoxe, influenţând fondul comun originar al Bisericii Rating: 0

About Viorel Stănescu

Lasă un comentariu

scroll to top