Home » Arhiva AXA anul III » Axa 47 » Legionarul

Legionarul

Se svârcoleau în gropniţi voevozii,

gemeau vlădici, în cripte, şi panduri.

Ciolanele moţeşti trosneau sub bozii,

zarea murea, vântul cobea, oftau păduri…

 

Prindeau din temelie să se mişte

parânguri şi rarăuri de granit.

Bejenii lungi şi bice de restrişte

isbeau din nou în Neamul orospsit.

 

Şi mi-am lipit urechea de morminte

şi-am auzit cum auie şi plâng.

Şi-am ascultat, în băltăreţi fierbinte,

ce greu oftează codrii când se frâng.

 

Şi-am isbucnit atunci ca o vâltoare,

învârtejit din cremene şi fier…

În coastă am o pajură de soare,

pe umeri vifor duc, pe frunte, cer.

 

Mă’nchin spre Feldioara şi Rovine,

mă plec pe oseminte de rumâni,

ţărâna cnejilor o port cu mine

şi beau trecutul Ţării din fântâni…

 

Când braţu-mi cade aprig ca o spadă,

pedepsitor de mişelie şi trădări,

senin rămân cu fruntea pe baladă

şi pe obraz aprind lumini şi zări.

 

Biserici noui cu creştetul ca luna

din mâna mea răsar cum nişte crini.

Cu târnacopul meu despic furtuna

şi cu mistria mea zidesc Destin.

 

Zâmbind, primesc şi temniţă şi roată,

mucenicia o aştept şi-o cer.

În temniţă, Iisus mi se arată

şi-mi oblojeşte rănile cu cer.

 

Iar sângele de-mi picură pe Ţară,

din fiecare strop creşte-un altar…

 

Ler, Lerui, Ler, din jertfa legionară

Înalţă, Doamne, – o Ţară ca un har!

Legionarul Reviewed by on . Se svârcoleau în gropniţi voevozii, gemeau vlădici, în cripte, şi panduri. Ciolanele moţeşti trosneau sub bozii, zarea murea, vântul cobea, oftau păduri...   Pr Se svârcoleau în gropniţi voevozii, gemeau vlădici, în cripte, şi panduri. Ciolanele moţeşti trosneau sub bozii, zarea murea, vântul cobea, oftau păduri...   Pr Rating:
scroll to top