Home » Editoriale » Jurnal de front » III. România – încotro?
III. România – încotro?

III. România – încotro?

februarie 21, 2012 6:00 am by: Category: Jurnal de front Leave a comment A+ / A-

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:
– să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;
– să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

D – Carol II, rege şi dictator – 8 iunie 1930 – 5 septembrie 1940

Acordarea funcţiei de rege al României dezmoştenitului principe Carol, la 8 iunie 1930, a reprezentat o posibilitate întrevăzută de către conducerea unor partide, ea fiind necesară pentru slăbirea crizei politice şi a celei economice mondiale în care se afla şi ţara noastră, funcţie supremă în care a funcţionat 3.741 de zile.

Din perioada în care Carol a fost prinţ moştenitor al tronului României, din perioada în care a fost rege şi din perioada când a fost dictator, au rămas multe acţiuni dispuse sau favorizate de regele Carol II, cu consecinţe necunoscute oficial până în prezent, cum a fost:

a. – În calitate de prinţ moştenitor, Carol a întreprins şi următoarele acţiuni potrivnice ţării:

01 Prinţul Carol a adresat o cerere lui Cristescu Plăpumaru, de înscriere în Partidul Social Democrat Român (Nota 22, pg. 291), nefiind cunoscute:

  • motivarea înscrierii în partidul respectiv care era potrivnic nevoilor şi tradiţiei române;
  • activitatea depusă de dânsul în această formaţie politică;
  • dacă familia regală a cunoscut această alegere politică făcută de fiul lor, viitorul rege al României.

02 Părăsirea comenzii Regimentului 8 Vânători de munte din Tg. Neamţ, pentru a pleca clandestin la Odessa să oficializeze căsătoria sa, la sfârşitul lunii august 1918 (Nota 23, pg. 24), rămânând necunoscute:

  • pe cine a împuternicit prinţul Carol să asigure conducerea regimentului în cauză, în timpul plecării sale din ţară;
  • cum a fost asigurată trecerea clandestină în Rusia Sovietică şi revenirea în ţară a grupului respectiv;
  • care a fost aportul regimentului de vânători din Tg. Neamţ, condus de prinţul Carol, la operaţiunile militare duse de armata română împotriva celor germane.

03 În cursul lunii mai 1919, pentru a nu fi din nou mobilizat în armată şi trimis pe frontul din Ungaria, prinţul Carol a procedat la:

  • simularea unui accident de echitaţie;
  • automutilare, împuşcându-se în coapsă (Nota 8, pg. 246) fără a fi date publicităţii:
    • instituţiile statului şi conducătorii acestora care au confirmat normalitatea faptelor de mai sus autoprovocate de prinţul Carol;
    • poziţia regelui Ferdinand faţă de acţiunile personale ale fiului său, moştenitorul tronului României.

04 În perioada 22 decembrie 1925 – 5 iunie 1930, prinţul Carol a părăsit ţara, soţia şi copilul şi a renunţat la rangul de moştenitor al tronului regal al României, pentru a trăi alături de Elena Lupescu în Franţa şi Italia, rămânând necunoscute:

  • activitatea desfăşurată de prinţul Carol după căsătoria sa cu Elena a Greciei (10.05.1921) şi până la data transmiterii renunţării la rolul său regal, adică până la 28 decembrie 1925;
  • activitatea desfăşurată de prinţul Carol alături de Elena Lupescu în străinătate şi sursa de venituri a acestora (Nota 24);
  • acţiunile întreprinse de prinţul Carol, pentru România, în perioada de părăsire a ţării.

b. În a doua perioadă politică a lui Carol, au fost reţinute ca nefiind clarificate următoarele acţiuni:

01 Carol a fost adus în ţară de masonerie în baza unei convenţii secrete de subordonare (Nota 8, pg. 324), acţiune politică care a păstrat secretul şi pentru:

  • originea, conducerea şi obiectivele organizaţiei respective;
  • conţinutul convenţiei încheiată între Carol şi masonerie;
  • avantajele concrete pentru ţara noastră aduse de convenţia respectivă.

02 Tatăl doamnei Wolff, metreasa regelui Carol II, a fost coproprietar cu Gavrilă Marinescu – prefectul capitalei, colonelul care l-a ajutat pe prinţ să restaureze imediat după întoarcere, a peste 15 tripouri în Bucureşti (Nota 15, pg. 164) acţiuni pentru care nu există informaţii privind:

  • identitatea şefilor celor 15 tripouri;
  • activitatea oficială, amplasarea şi durata de funcţionare a tripourilor respective.

03 La 2 aprilie 1931, regele Carol II, a semnat Legea Contra Cametei (Nota 25, pg. 52), care îngrădea substanţial posibilitatea capitalizării prin această practică a împrumuturilor, domeniu în care excelau evreii, măsură legislativă pentru care nu au fost publicate:

  • efectivele de cămătari existente oficial în oraşele şi în capitala ţării şi originea lor etnică, înainte de apariţia acestei legi;
  • efectivele de cămătari rămase în localităţile ţării, după aplicarea acesteia;
  • situaţia cămătarilor din mediul rural, după aplicarea legii respective, adică efectivele, volumul împrumuturilor prin camătă şi dobânda încasată, măcar în perioada 1931-1935.

04 La 14 octombrie 1932, Alexandru Vaida Voievod şi-a înaintat cererea de demisie din funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri, ca formă de protest faţă de modul cum era condusă politica externă a României de către N. Titulescu (Nota 26, pg. 77) fiind în continuare cu caracter secret:

  • conţinutul actului de demisie prezentat de Alexandru Vaida Voievod;
  • obiectivele externe ale ţării care au rămas în continuare nerezolvate;
  • poziţia regelui Carol II faţă de problemele externe cuprinse în cererea de demisie a preşedintelui Consiliului de miniştri.

05 Prin Legea Madgearu s-a încercat să se pună capăt tâlhăriilor fiscale din ţara noastră însă, în realitate, statul a fost blocat prin pierderi de miliarde de lei, în urma aplicării Legii de contabilitate publică, introdusă de Virgil Madgearu.

După intrarea în vigoare a acestei legi, efectiv tâlharii au furat cu forme aparent legale (Nota 16, pg. 538).

Pentru pierderile suferite de statul nostru, ca urmare a aplicării acestei noi legi de contabilitate, la începutul deceniului trei al veacului trecut, nu au fost publicate informaţii nici pentru:

  • volumul daunelor provocate anual bugetelor unităţilor locale şi centrale ale statului;
  • principalii responsabili pentru producerea daunelor respective;
  • nominalizarea formaţiei care a elaborat documentaţia pentru Legea contabilităţii publice, şi pregătirea profesională a acestora;
  • poziţia regelui şi a şefilor guvernelor faţă de provocatorii şi beneficiarii daunelor bugetare şi fiscale.

06 În ziua de 24 ianuarie 1933, o grupare de studenţi legionari au depus o coroană de flori şi o cruce la Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol, întreaga solemnitate fiind condusă şi oficiată de preoţi ai Patriarhiei.

Ceremonia a fost reprimată brutal de forţe poliţieneşti, însă ecoul ei în populaţie a fost major (Nota 27, pg. 139).

Despre această acţiune desfăşurată de poliţia capitalei, nu au fost făcute cunoscute:

  • tratarea de către poliţia capitalei ca fiind nelegală sărbătorirea zilei de Unire a Principatelor, în faţa Mormântului Eroului Necunoscut, din Parcul Carol, de către o formaţie studenţească, împreună cu preoţi de la Patriarhie;
  • motivarea înfiinţării de către şeful poliţiei capitalei, a unui bordel, a unei case de pariuri, şi a unui cazino, în faţa Monumentului Eroului Necunoscut.
  • normalitatea conducerii acestor localuri străine preocupărilor neamului nostru de către prefectul capitalei Gavrilă Marinescu, pentru regele ţării;
  • poziţia oficială a regelui şi a primului ministru faţă de represiunea poliţiei şi faţă de funcţionarea unor localuri dubioase în faţa Monumentului Eroului Necunoscut din Parcul Carol.

07 În vara anului 1933, politicianul liberal I. G. Duca s-a deplasat în Franţa pentru rezolvarea unei probleme de împrumut financiar cu care ocazie şi-a luat angajamentul pentru:

  • desfiinţarea Gărzii de Fier;
  • tranzitul a 150.000 de evrei din Germania prin România şi facilitarea staţionării sau emigrării acestora pe la Constanţa spre Palestina;
  • acordarea cetăţeniei române unui număr de 300.000 de evrei, majoritatea comunişti, care fugiseră în Germania (Nota 27, pg. 121,122).

Pentru aceste acţiuni politice acceptate de I.G. Duca la Paris, nu au fost date informaţii nici pentru:

  • argumentele prezentate de finanţatorul Horace Finally, pentru desfiinţarea Gărzii de Fier;
  • motivarea juridică folosită de conducerea statului nostru, pentru lichidarea formaţiei politice respective;
  • efectivul de evrei plecaţi din Germania şi veniţi în România, din care:
    • numărul celor care au plecat în Palestina,
    • numărul celor care au primit cetăţenie română;
    • poziţia oficială a regelui Carol II pentru refugierea a 450.000 de evrei din Germania în România.

08 Prin Jurnalul Consiliului de miniştri din 9 decembrie 1933, Garda de Fier a fost desfiinţată, acţiune care a fost urmată de uciderea a 16 legionari, şi arestarea a peste 2000 (Nota 27, pg. 121), neexistând informaţii măcar pentru:

  • documentaţia care a stat la baza măsurii de dizolvare a formaţiei politice în cauză şi legalitatea acestei măsuri;
  • faptele săvârşite de cei 16 legionari asasinaţi şi a celor peste 2000 arestaţi şi durata ţinerii acestora în puşcării;
  • poziţia regelui Carol II faţă de măsurile dispuse de guvernul I.G. Ducă, pentru dizolvarea formaţiei politice Garda de Fier, uciderea şi arestarea unui efectiv însemnat dintre aceştia.

09 La 29 ianuarie 1934, regele Carol II a primit Raportul Marelui Stat Major, înaintat şi Consiliului Tehnic Superior al Apărării Naţionale, privind numărul mare de străini (unguri şi ruşi) aflaţi în posturi de răspundere în căile ferate, motiv pentru care se solicită o intervenţie pe lângă Direcţia căilor ferate pentru că personalul în cauză să fie înlocuit cu personal de origine română (Nota 26, pg. 144), până în prezent nefiind publicat oficial:

  • numărul posturilor de răspundere în unităţile de căi ferate, deţinute de români, unguri şi de ruşi, la începutul anului 1934 şi la sfârşitul următorilor ani din domnia regelui Carol II;
  • conţinutul ultimului raport întocmit de conducerea Direcţiei căilor ferate pentru situaţia străinilor din posturile sale de conducere;
  • intervenţii ale regelui, pentru normalizarea situaţiei în conducerea căilor ferate.

10 Deşi în luna iulie 1934 a fost votată legea simplificării serviciilor publice, în anul 1936 existau 440.000 de salariaţi publici la o populaţie de 18 milioane de locuitori.

În aceeaşi perioadă, în Germania cu o populaţie de 72 milioane de locuitori, erau numai 250.000 funcţionari.

Cheltuielile pentru personal, erau în Germania în proporţie de 23%, în Italia de circa 18%, dar în România aceste cheltuieli reprezentau 55% din total (Nota 28, pg. 130,131).

Faţă de această realitate nu au fost prezentate explicaţii nici pentru:

  • introducerea şi menţinerea unei birocraţii de 7 ori mai mare faţă de Germania, adică statul Român a plătit 440.000 de funcţionari, în loc de 62.500;
  • motivarea regelui şi a şefilor de guvern pentru existenţa şi menţinerea acestei imense birocraţii.

11 În luna octombrie 1934, guvernul Germaniei a avansat României o propunere prin care Reichul a oferit:

  • garantarea tuturor frontierelor româneşti şi – furnizarea de armament de cea mai bună calitate, la preţuri foarte mici, numai pentru a nu permite trupelor sovietice să treacă prin teritoriul ţării noastre (Nota 29, pg. 44), neexistând informaţii oficiale măcar pentru:
    • documentaţia întocmită în cadrul ministerului de externe român pentru această propunere germană, cât şi modul în care documentaţia respectivă a fost valorificată de ministrul Titulescu;
    • poziţia regelui Carol faţă de această propunere a guvernului german şi motivarea neîncheierii unei înţelegeri economico-politică în baza acesteia.

12 La sfârşitul anului 1934 a fost desfăşurată o anchetă parlamentară la solicitarea lui Iuliu Maniu pentru clarificarea acuzaţiei adusă în „Afacerea Skoda”, rămânând secrete:

  • actul final întocmit de comisia parlamentară desemnată pentru clarificarea problemei respective;
  • conţinutul biletului scris de regele Carol II pentru colonelul Pompoiu, primul comisar regal;
  • procesul verbal scris de către grefierul militar, cu modificările făcute de către colonelul amintit (Nota 30, pg. 129, 130);
  • explicaţiile prezentate de regele Carol II faţă de actul final întocmit de comisia parlamentară pentru clarificarea acestei probleme.

13 Preţurile produselor agricole în anii 1934-1937, au fost cu 36,1% – 44,6% mai mici faţă de preţurile produselor industriale necesare gospodăriilor ţărăneşti (Nota 28, pg. 100), politică oficială pentru care nu au fost aduse explicaţii privind:

  • continuarea practicii guvernamentale de păgubire a gospodăriilor ţărăneşti prin impunerea unor preţuri derizorii pentru vânzarea produselor agricole concomitent cu scumpirea enormă a produselor industriale necesare acestor gospodării;
  • lipsa intervenţiei regelui Carol II şi ai şefilor de guvern, pentru, introducerea ordinei în păguboasa realitate economică a ţării noastre.

14 La 5 octombrie 1935, Gh. I. Brătianu, a prezentat în parlament o interpelare a ministrului de externe N. Titulescu privind încheierea unui pact între România şi U.R.S.S., pentru trecerea trupelor sovietice prin ţară (Nota 26, pg. 178) moment politic deosebit pentru care lipsesc informaţii şi pentru:

  • conţinutul pactului Încheiat de N. Titulescu cu U.R.S.S., pentru trecerea trupelor sovietice prin ţara noastră;
  • răspunsul dat de ministrul de externe la interpelarea prezentată de şeful liberalilor;
  • poziţia regelui Carol II faţă de pactul în cauză.

15 În anul 1936, politica pentru acordarea creditelor bancare a fost ostilă agriculturii întrucât de aceste mijloace financiare au beneficiat:

  • marii industriaşi în proporţie de 63%,
  • comercianţii în proporţie de 25%,
  • agricultorii în proporţie de 3% (Nota 31, pg. 150), neexistând explicaţii oficiale măcar pentru:
    • neintervenţia guvernului, parlamentului şi a regelui pentru înlăturarea nedreptăţilor fiscale şi financiare care au fost săvârşite în mod continuu în dauna satelor;
    • exploatarea nemiloasă în continuare a gospodăriilor ţărăneşti de către organele statului şi de către cămătari.

c. În perioada de dictatură regală, adică în perioada 10 februarie 1938 – 5 septembrie 1940, au fost organizate şi dispuse multe acţiuni cu caracter politic, din care au rămas necunoscute:

01 Din jurnalul regelui lipsesc 48 de pagini care acoperă perioada 1 ianuarie – 18 mai 1938, adică tocmai din zilele în care regele s-a auto-transformat din monarh constituţional în rege dictator (Nota 4, pg. 348).

Din acelaşi jurnal lipseşte textul ce acoperă perioada 4 septembrie 1938 – 12 martie 1939, când pe plan european a avut loc deznodământul crizei cehoslovace, iar pe cel intern, execuţia lui Codreanu (Nota 4, pg. 360). Pentru 257 zile din anul 1938 şi pentru 71 zile din anul ulterior, adică în total 328 de zile, nu sunt explicaţii pentru:

  • motivarea lipsei paginilor din jurnalul regal personal, tocmai din perioada începutului unor acţiuni politice interne nefavorabile ţării noastre;
  • identificarea acţiunilor politice întreprinse personal de rege la începutul şi la sfârşitul anului 1938 şi la începutul anului 1939.

02 La începutul lunii ianuarie 1938 au fost retrase 115.000 brevete pentru băuturi spirtoase negustorilor evrei (Nota 28, pg. 282), acţiune pentru care lipsesc informaţiile oficiale cu privire la:

  • numărul brevetelor pentru băuturile alcoolice retrase negustorilor evrei din: mediul rural şi din cel urban, pe provincii;
  • durata retragerii brevetelor respective;
  • poziţia regelui faţă de măsura în cauză.

03 Prin decretul-lege din 22 ianuarie 1938 a fost anulată revizuirea încetăţenirilor, pentru a fi retrasă cetăţenia română acelor care s-au strecurat în ţară pe căi lăturalnice (Nota 28, pg. 282), dispoziţie politică pentru care nu se cunoaşte:

  • efectivul celor care s-au strecurat în ţară pe căi lăturalnice, etnia, ţara din care au plecat şi profesiunile de bază ale acestora;
  • judeţele din ţara noastră unde şi-au stabilit domiciliul;
  • efectivul străinilor de mai sus care au fost obligaţi să plece din ţară;
  • poziţia manifestată de rege faţă de legea respectivă.

04 După apariţia noii Constituţii, comerţul legionar început cu un an în urmă, a fost desfiinţat la 22 februarie 1938 (Nota 32, pg. 121), fără a fi cunoscute nici în prezent:

  • numărul şi felul unităţilor comerciale desfiinţate şi efectivul de salariaţi de la primele 13 partide politice care au participat la alegerile din 20 decembrie 1937;
  • documentaţia care a stat la baza includerii în noua Constituţie a prevederii desfiinţării unităţilor comerciale ale partidelor politice.

05 În cadrul şedinţei de lucru din 6 martie 1938 a Consiliului de miniştri, prezidat de rege, consilierul regal N. Iorga a cerut dizolvarea cuiburilor legionare şi distrugerea Gărzii de Fier (Nota 27, pg. 256), intervenţie politică pentru care nu au fost publicate:

  • documentaţia prezentată de consilierul regal menţionat, pentru desfiinţarea formaţiei legionare;
  • lista membrilor guvernului care au participat la şedinţa de lucru respectivă, care nu şi-au dat acordul pentru desfiinţarea Gărzii de Fier;
  • poziţia regelui faţă de propunerea făcută de consilierul regal N. Iorga.

06 După închiderea magazinelor, şeful Gărzii de Fier, a trimis la 26 martie, consilierului regal N. Iorga o scrisoare (Nota 33, pg. 223-226) pentru publicarea în ziarul său „Neamul Românesc” cu următorul conţinut:

„D-lui Profesor Nicolaie Iorga

Astăzi, Sâmbătă 26 Martie 1938, orele 9 dim., cele două restaurante de la Obor şi de la Liceul Lazăr au fost închise de autorităţi. La fel magazinul de coloniale. La cel dintâi s-au prezentat Comisarul şef Furduescu de la circ. 18-a, însoţit de trei comisari ajutori şi de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent. La cel de-al doilea, Comisarul şef Malamuceanu, însoţit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului să se retragă, deoarece au ordin ca să evacueze şi să închidă imediat localul. Dl. Popescu le-a cerut să arate un ordin scris. Au răspuns: „Avem ordin verbal”. Personalul s-a retras, fără nici un fel de împotrivire, lăsând totul în mâinile autorităţilor. Menţionez ca procedură: lipsa de omenie, căci tot există omenie, chiar şi în cele mai mari injustiţii pe care voieşti să le faci. Este, într-adevăr, lipsit de orice simţ de omenie ca să te prezinţi la o afacere comercială, să închizi imediat, să scoţi personalul în drum, luându-i şi camera în care dormea. Şi pe deasupra şi râsul şi satisfacţia comercianţilor alogeni, care priveau cum se dărâmă sub loviturile stăpânirii lor şi acest început de comerţ românesc. Ce-ar fi fost dacă s-ar fi spus: Vă pun în vedere că în termen de trei zile să vă aranjaţi toate chestiunile şi să închideţi localul, căci Ministerul de Interne a luat această dispoziţie. A II-a chestiune. Refuzi să dai un ordin scris în virtutea căruia să putem acţiona justiţia şi să vedem asupra cui cade răspunderea morală şi juridică. N-aţi voit să ne daţi ordinul? Ei bine, vi-l dau eu acum a fost primit de autorităţile locale din partea Domnului Armand Călinescu: „Prefectura şi Chestura Poliţiei, Direcţia Siguranţei, Bacău, Galaţi, Piatra-Neamţ, Arad. Urmare ord. Ministerul de Interne no. 745/25 şi Siguranţa Generală no. 1488/25, luaţi măsuri şi îngrijiţi, închiderea localurilor de consum şi debit cunoscute şi specificate prin anexa ord. 1821/17/2 crt. Raportaţi ca urmare 25678 00213 86091 22001”. A III-a remarcă este aceea că închiderea acestor două restaurante ne-a cauzat prejudicii materiale sângeroase şi obligaţii cărora nu le vom putea face faţă în nici un fel. Deci mari prejudicii morale. Întreprinderea „Obor” s-a deschis la data de 3 octombrie 1937, făcându-se numai cheltuieli de investiţii în reparaţia localului de 400.000 lei cu o chirie de 200.000 lei. Restaurantul „Lazăr” s-a deschis în noiembrie 1937, cu o chirie de 280.000 lei anual şi investiţii în reparaţia localului de 250.000 lei. În ambele localuri, mărfuri, veselă şi vinuri în pivniţă, în cea mai mare parte pe credit, peste 2 milioane şi jumătate. Tot ce-am adunat prin cea mai mare economie şi muncă se află aici. Când, acum 15 ani în urmă, tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât dl. Iorga la 1906), Domnii de astăzi, aceşti domni din guvernul de astăzi, ne spuneau: „Nu aşa veţi rezolva problema evreiască. Apucaţi-vă de comerţ. Faceţi comerţ ca ei”. Iată, ne-am apucat. Cu sufletul plin de speranţe. Cu dor de muncă. Când aţi văzut însă că am pornit, că suntem corecţi, că suntem capabili, că munca noastră e binecuvântată de Dumnezeu, veniţi tot voi şi distrugeţi acest început de comerţ românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastră, veniţi şi fără milă înăbuşiţi aceste încercări, tot avântul nostru şi atâtea speranţe. Ce epitete pot să vă dau? Ce cuvinte din limba română vi s-ar potrivi? Ne acuzaţi că am greşit în trecut? Dar cine n-a greşit dintre voi? Spuneţi-ne însă cu ce am greşit acum! Ne scoateţi o crimă din ceea ce înşivă ne îndemnaţi ieri că să facem? Vine Profesorul Iorga, care strigă acum patru luni, dând alarma în linia comerţului creştin răpus de evrei şi făcând apel chiar la violenţă, vine, ne murdăreşte gândurile noastre curate, şi ne răpune el pe noi, pe Români? Niciodată, nici un cuvânt de rău pentru Profesorul Iorga. Totdeauna cu respect şi cu bunăcuviinţă. De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. „Între bliduri (adică la restaurantele noastre) făceam comploturi, punem la cale revoluţii îngrozitoare şi vrem să ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mână şi în buzunare”. Ei bine, nu mai pot. Din marginile puterilor mele omeneşti, eu care te-am respectat îţi strig: „Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte.” Datoria elementară a unui om corect este ca să se informeze şi la omul pe care-l judecă, nu numai la agenţii mincinoşi ai Domnului Armand Călinescu (care lansaseră ieri pe piaţă că 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor să-l omoare pe d-sa). Eu nu mă pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul şi nici situaţia D-tale. N-am nimic. D-ta ai totul. Dar, din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig şi îţi voi striga din adâncul gropii: eşti un necinstit sufleteşte, care ţi-ai bătut joc pe nedrept de sufletele noastre nevinovate. Voi, care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat contra noastră cele mai mari violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel cu mine, fără ca să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, vouă, necinstiţilor sufleteşte, vă vom dovedi acum că nu vom reacţiona în nici un fel la toate provocările voastre. Nu să ne închideţi comerţul nostru, să nu înăbuşiţi avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Insula Şerpilor, să ne ucideţi cu pietre, să ne spânzuraţi cu picioarele în sus şi să ne bateţi în cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţe. Nu veţi mai întâmpina nici Dvs., Domnule Profesor Iorga, şi nici ceilalţi toţi care v-aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenţă, ci nici măcar o opunere. Dar, de acum şi până voi închide ochii, Domnule Iorga, şi după aceea, te voi privi aşa cum meriţi.
„CORNELIU ZELEA CODREANU
Bucureşti, 26 Martie 1938

Consilierul regal N. Iorga, la 30 martie 1938 s-a adresat justiţiei pentru ofensa adusă, adică pentru cuvintele „necinstit sufleteşte”, instanţa de judecată a început acţiunea şi la 19 aprilie Codreanu a fost condamnat la 6 luni închisoare (Nota 4, pg. 359) rămânând neclarificate oficial:

  • legalitatea măsurii aprobată de guvern pentru lichidarea comerţului legionar, pe cale poliţienească;
  • modul cum au fost lichidate celelalte unităţi comerciale legionare din: Capitală, Bacău, Galaţi, Piatra-Neamţ şi Arad;
  • informaţii privind calitatea produselor, normalitatea preţurilor şi calitatea serviciilor prestate de personalul unităţilor comerciale;
  • condamnarea conducătorului politic în cauză pentru două cuvinte cuprinse în scrisoarea adresată unui consilier regal, fără să fie luate în consideraţie celelalte 980 cuvinte care se refereau la probleme concludente de ordin moral, politic şi economic;
  • motivarea profesorului N. Iorga pentru nepublicarea în ziarul său a articolului primit de la C.Z. Codreanu;
  • atitudinea regelui românilor, pentru acţiunea întreprinsă de consilierul său.

07 La 24 septembrie 1938, guvernul român a trimis o notă guvernului sovietic, prin care îi comunică decizia sa de a permite tranzitul prin România a 100.000 de militari, 650 tunuri şi 300 blindate pe itinerariul: Moghileni – Rădăuţi – Baia Mare – Negreşti – Tacovo şi traversarea spaţiului nostru aerian de către avioane sovietice, pentru a interveni în sprijinul Cehoslovaciei (Nota 4, pg. 360), acţiune politică, din care nu se cunoaşte oficial:

  • motivarea acţiunii respective, luată de guvernul român;
  • cuprinderea în nota respectivă a frazei că guvernul român renunţă „la orice acord sau altă garanţie dată de ţara dvs., pentru inviolabilitatea teritorială a Basarabiei ca parte integrantă a României”;
  • răspunsul trimis de conducerea sovietică la această ofertă făcută de guvernul şi de regele României.

08 În noaptea de 29/30 noiembrie 1938, prin hotărârea regelui, primul ministru Armand Călinescu a ordonat transferarea de la Închisoarea Râmnicu Sărat, la cea din capitală, a lui C. Z. Codreanu şi a încă 13 legionari, toţi fiind strangulaţi şi împuşcaţi pe la spate pentru a simula uciderea lor în timpul unei tentative de fugă (Nota 29, pg. 81).

Pentru acest act de ucidere dispus de conducerea celor două unităţi supreme, a continuat lipsa unor informaţii privind:

  • emitentul şi conţinutul documentului emis pentru transferul celor 14 legionari de la închisoarea Râmnicu Sărat la cea din Jilava;
  • motivarea regelui şi a primului ministru pentru asasinarea celor 14 legionari;
  • rezultatele favorabile concrete aduse ţării noastre prin această crimă organizată la înalt nivel.

09 În ziua de 3 decembrie 1938 Conventul 53 al Marii Loji masonice a votat moţiunea pentru sprijinirea regelui Carol II (Nota 26, pg. 113), acţiune pentru care nu se cunoaşte:

  • statutul organizaţiei masonice în cauză, cadrele sale de conducere şi sediul acestuia;
  • calitatea regelui Carol II în baza căreia a fost sprijinit de această masonerie;
  • obiectivele concrete pentru care regele a primit sprijinul masoneriei şi rezultatele obţinute.

10 În luna mai 1939 conducerea Germaniei a oferit prin Gh. Brătianu, garanţii care ar fi creat României o poziţie de neutralitate (Nota 42, pg. 58), ofertă politică favorabilă ţării noastre, pentru a cărei evitare nu există informaţii nici pentru:

  • conţinutul ofertei politice respective;
  • motivarea primului ministru Armand Călinescu pentru neacceptarea ofertei în cauză;
  • poziţia regelui faţă de această ofertă politică germană.

11 La sfârşitul anului 1938 şi la mijlocul anului 1940 au fost dizolvate instituţiile politice:

  • Pactul Micii Înţelegeri, încheiat la 16 februarie 1933 între România, Iugoslavia şi Cehoslovacia,
  • Alianţa Balcanică, încheiată de România, Iugoslavia, Grecia şi Turcia la 9 februarie 1934 (Nota 41, pg. 131), instituţii pentru care nu au fost date publicităţii:
    • obiectivele care au stat la baza înfiinţării celor două instituţii de politică internă;
    • aportul financiar al statului nostru în perioada cât au funcţionat;
    • efectivele de specialişti şi alţi salariaţi angajate de statul român pentru aceste instituţii;
    • rezultatele politice concrete obţinute de instituţiile respective din obiectivele programate;
    • modul cum au fost folosite rezultatele celor două instituţii de politică externă, de către rege, parlament şi de către guvernul ţării noastre.

12 Carol al II-lea la insistenţele Angliei şi Franţei şi susţinut de primul ministru Armand Călinescu şi-a propus să lichideze mişcarea legionară (Nota 38, pg. VIII), fiind în continuare necesare informaţii pentru:

  • identitatea instituţiilor engleze şi franceze şi a conducerilor acestora care au impus şefului guvernului român, desfiinţarea Mişcării Legionare;
  • motivarea insistenţelor întreprinse de reprezentanţi ai Angliei şi ai Franţei, pentru operaţiunea politică neoficială respectivă;
  • privilegiile economice şi politice aduse ţării noastre de către Anglia, prin desfiinţarea acestei organizaţii politice.

13 Pe data de 21 septembrie 1939, un grup de legionari prahoveni l-au asasinat pe primul ministru Armand Călinescu în centrul capitalei (Nota 34, pg. 261).

Replica sângeroasă a regelui a venit în aceeaşi noapte, astfel că în câteva ore, jandarmii au împuşcat 252 legionari, din care 105 legionari aflaţi în lagăre şi în închisori şi 147 legionari din 54 judeţe (Nota 35, pg. 203 – 210), fiind păstrat secretul şi pentru:

  • vinovăţia primului ministru pentru asasinarea lui C. Z. Codreanu la sfârşitul lunii noiembrie 1938;
  • conţinutul faptelor comise de legionarii ucişi, a hotărârilor emise de instanţele de judecată pentru aceste vinovăţii şi volumul despăgubirilor care urmau a fi suportate de vinovaţi;
  • conţinutul dispoziţiei emisă de rege pentru asasinatul din noaptea zilei de 21 septembrie 1939.

14 Numărul taberelor de muncă organizate de legionari a crescut de la 4 în 1934 la 50 în 1936, în acest an existând alte 500 de şantiere mai mici (Nota 36, pg. 268), nefiind informaţii nici pentru:

  • numărul total al taberelor de muncă organizate de mişcarea legionară, în perioada sa de funcţionare;
  • obiectivele realizate de taberele respective, pe localităţi;
  • ajutoarele materiale acordate de guvernul român pentru îndeplinirea acestor obiective;
  • obiectivele social economice – culturale obţinute de celelalte partide politice în perioada 1934 -1936.

15 În perioada 1927-1939, guvernele României, prin forţe represive au desfăşurat 68 de acţiuni pentru: bătăi, arestare fără mandate, asasinări, etc, împotriva legionarilor (Nota 37, pg. 76-84), măsuri represive pentru a căror consecinţe s-a păstrat secretul, neexistând informaţii măcar pentru:

  • justificarea legalităţii celor 68 de acţiuni represive întreprinse de organele statului împotriva unor activităţi normale, desfăşurate de legiune, în special pentru cei 68 de tineri ucişi;
  • hotărâri emise de instanţe de judecată măcar pentru arestarea, bătaia şi uciderea legionarilor nominalizaţi în documentaţia menţionată;
  • poziţia regelui şi a primilor miniştri faţă de actele abuzive provocate de organele respective împotriva unor acţiuni desfăşurate de legionari în perioada respectivă.

16 Marele Stat Major condus de generalul Ion Antonescu a întocmit în anul 1935 şi un plan numit „Traian” pentru rezistenţa statului român la agresiunea venită simultan din partea U.R.S.S., Ungariei şi Bulgariei. În acest plan de apărare a fost inclusă şi necesitatea dotării armatei, însă această problemă s-a lovit de afacerile regelui şi a intervenit ruperea bruscă a relaţiilor între rege şi şeful Marelui Stat Major (Nota 27, pg. 311), rămânând necunoscute:

  • natura şi conţinutul afacerilor regale, care s-au opus planului de dotare a armatei române;
  • măsurile dispuse de regele – dictator în perioada 1935 – 1940 pentru siguranţa graniţelor ţării noastre şi dotarea armatei;
  • răspunderea morală, materială şi penală a şefului – dictator al ţării, pentru dezastrul naţional din vara anului 1940.

17 În Consiliul de Coroană din seara zilei de 27 iunie 1940, au fost puse în discuţie următoarele probleme naţionale deosebite:

  • „Cum funcţionează alianţele României?”, la care ministrul de externe a dat răspunsul: „Garanţiile engleze nu privesc frontiera de pe Nistru”;
  • „Care este situaţia armatei?”, la care generalul Florea Tenescu, şeful Statului Major, a răspuns: „Avem muniţie numai pentru 15 zile şi aviaţia mai mult decât insuficientă”;
  • „Unde sunt banii după timbrul aviaţiei Sire?”, întrebare pusă de consilierul regal Nicolae Iorga, întrucât banii rezultaţi din vânzarea timbrelor aviaţiei erau încredinţate spre administrare regelui în scopul dotării armatei cu o aviaţie modernă şi puternică. Regele a rămas mut şi nu a mai scos nici un cuvânt.
  • votul Consiliului de Coroană asupra deciziei ce trebuia luată: 6 adepţi ai rezistenţei prin război, 26 s-au declarat pentru cedarea Basarabiei (Nota 30, pg. 262). Pentru cele 4 probleme de fond ale neamului nostru, nu au fost date explicaţii oficiale până în prezent nici pentru:
    • motivarea regelui şi a foştilor prim miniştri pentru neasigurarea apărării graniţelor cu U.R.S.S., în perioada 1930-1940, prin construcţii militare şi prin tratate încheiate cel puţin cu Anglia;
    • motivarea regelui şi a foştilor prim – miniştri din perioada sa de conducere a ţării, faţă de menţinerea oştirii noastre într-o stare de completă dezarmare, chiar şi după începerea războiului II mondial;
    • volumul fondurilor provenite din vânzarea timbrelor pentru dezvoltarea aviaţiei noastre militare, fonduri administrate de rege, şi modul cum acestea au fost justificate;
    • lista nominală a celor 32 de participanţi a Consiliului de Coroană, profesiunea şi funcţia deţinută în statul nostru.

18 După cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord fără rezistenţă armată, trupele sovietice au avut o atitudine ostilă, deschizând focul, luând prizonieri şi dezarmând unităţile române întâlnite, capturând material de război de 2,750 miliarde lei, şi sechestrând trenurile de evacuare (Nota 25, pg. 59), neexistând informaţii nici pentru:

  • efectivul de prizonieri militari luaţi de trupele sovietice şi soarta acestora;
  • modul în care a fost rezolvată problema materialelor de război luat de trupele ocupante;
  • conţinutul vagoanelor din trenurile de evacuare sechestrate de sovietici;
  • acţiunile întreprinse de rege pe lângă conducerea sovietică, pentru eliberarea prizonierilor şi pentru restituirea bunurilor luate de armatele sale – şi rezultatele acestor acţiuni.

19 În luna august 1940 regele Carol II a primit o scrisoare de la G. Costin, însoţită de:

  • copia memoriului trimis de Uniunea Comunităţii Evreieşti din Vechiul Regat, primului ministru, şi
  • studiul Problemei Evreilor în România, în care se prezintă istoricul evreilor din ţara noastră precum şi consecinţele aplicării legii de descetăţenie a evreilor din 1938 (Nota 38, pg. 106), documentaţie pentru care nu au fost publicate informaţii măcar pentru:
    • conţinutul memoriului înaintat de comunitatea respectivă, primului ministru;
    • conţinutul studiului anexat;
    • consecinţele certe, rezultate în urma aplicării legii în cauză, pe judeţe;
    • măsurile dispuse de rege după primirea documentaţiei respective.

20 În cursul lunii august 1940, regele a primit documentaţia originală pentru un proiect de lege care se referea la situaţia juridică a evreilor din România (Nota 38, pg. 106), propunere legislativă pentru care nu se cunoaşte:

  • iniţiatorul, nota de prezentare şi conţinutul proiectului legislativ în cauză;
  • punctul de vedere al regelui privind necesitatea şi eficienţa acestui proiect legislativ.

21 În perioada 1934-1938, în industrie, capitalul străin a deţinut aproape 80 % din total şi 78 % din profit (Nota 39, pg. 118), rămânând necunoscute:

  • lista principalelor firme străine, cu originea acestora, volumul profiturilor raportate oficial în perioada menţionată, şi destinaţia lor;
  • lista principalelor firme româneşti, cu aceleaşi elemente ca şi pentru cele străine;
  • efectivele de salariaţi de la aceste firme străine şi indigene.

22 Între 1 septembrie 1935 şi 6 septembrie 1940, membrii familiei de Hohenzollern au obţinut din stocul de devize create prin exporturile ţării, şi au transferat în străinătate în interes personal devize evaluate la peste 1 miliard de lei (Nota 40, pg. 26), rămânând în continuare sub regim secret:

  • acţiunile întreprinse de următoarele conduceri ale statului nostru pentru pedepsirea vinovaţilor de la Banca Naţională, care au aprobat eliberarea nelegală a devizelor către Casa Regală;
  • volumul pagubelor recuperate de la fostul rege Carol II.

23 În cei peste 10 ani de domnie, regele Carol II a dispus 22 schimbări de guvern adică în medie, după aproape 4 luni de funcţionare a acestora (Nota 37, pg. 72, 73), nefiind date publicităţii informaţii privind:

  • obligaţiile oficiale care nu au fost îndeplinite de şefii celor 22 de guverne înlocuite;
  • modul de utilizare a fondurilor publice de către aceste guverne;
  • inventarele şi rezultatele acestora privind patrimoniul public.

24 Deşi nu mai sunt îndoieli privind apartenenţa Elenei Lupescu, metresa regelui – la serviciile secrete sovietice (Nota 27, pg. 13) a fost păstrat secretul şi pentru:

  • componenţa formaţiei de spionaj sovietic, din cadrul Palatului Regal;
  • modul în care a fost organizată această formaţie;
  • principalele acţiuni întreprinse de această echipă şi rezultatele obţinute în dezavantajul ţării noastre;
  • poziţia regelui faţă de acţiunile de spionaj organizate şi desfăşurate de Elena Lupescu.

25 În graba plecării definitive din ţară, la 7 septembrie 1940 fostul rege a uitat într-o singură valiză pregătită spre a fi dusă la tren, devize în valoare de 120 milioane lei (Nota 40, pg. 97), menţinându-se secretul pentru:

  • fondurile băneşti depozitate de familia regală în bănci străine;
  • numărul şi conţinutul vagoanelor cu care familia regală a plecat din ţară;
  • rezultatul inventarierii patrimoniului Curţii Regale, de la sfârşitul anului 1940.

26 Armand Călinescu, ministru sub Carol II era şi Mare Maestru al Lojei Masonice Române (Nota 15, pg. 178), adică o funcţie de conducere cu cea de ministru de interne şi apoi şi cu cea de şef al guvernului, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

  • naţionalitatea şi statutul organizaţiei masonice în cauză;
  • obiectivele cuprinse în statutul respectiv;
  • lista obiectivelor care nu se încadrau în legislaţia ţării noastre;
  • lista românilor care erau membri ai acestei organizaţii masonice şi funcţiile deţinute în statul nostru şi în partidele politice;
  • acţiunile politice, economice şi sociale întreprinse de Armand Călinescu, în calitatea sa de responsabil al acestei organizaţii masonice, în favoarea ţării noastre;
  • poziţia regelui Carol II faţă de conducerea masoneriei din ţara noastră, de către Armand Călinescu.

27 Nicolae Titulescu a fost coleg de lojă masonică cu Litvinov, ministrul de externe al U.R.S.S. (Nota 15, pg. 209), activitate neoficială secretă, din care nu au fost aduse la cunoştinţa neamului românesc informaţii nici pentru:

  • denumirea, ţara şi conducerea organizaţiei masonice în cauză;
  • rolul îndeplinit de Nicolae Titulescu în această organizaţie secretă;
  • probleme concrete ale ţării noastre rezolvate de ministrul său de externe în calitate de membru al masoneriei respective;
  • poziţia regelui Carol II faţă de apartenenţa ministrului său de externe la o lojă masonică.

E – Statul Naţional Legionar – 6 septembrie 1940 – 22 ianuarie 1941

În cele 138 de zile de conducere ministerială a generalului Ion Antonescu – Horia Sima, au fost desfăşurate numeroase acţiuni, în principal cu caracter politic, cu consecinţe neclarificate până în prezent, acţiuni din care fac parte şi următoarele:

01 Formaţiunile politice au făcut presiuni asupra guvernului Antonescu să nu convoace alegeri şi prin urmare această problemă a fost amânată sine die (Nota 29, pg. 102), rămânând necunoscute:

  • partidele politice ale căror conducători au făcut asemenea intervenţii, după abdicarea regelui Carol II şi motivarea acestora;
  • intervenţiile lui Horia Sima pentru organizarea alegerilor;
  • poziţia şefului statului, Ion Antonescu faţă de necesitatea acestor acţiuni electorale, pentru a fi avută în vedere voinţa oficială a poporului român.

02 Mişcarea Legionară s-a îndepărtat de germani din cauza următoarelor reacţii politice:

  • prima cauză a fost generată de al doilea Arbitraj de la Viena, a cărei contestaţie a fost foarte aproape să fie transformată într-o rezistenţă armată împotriva mutilării teritoriale;
  • al doilea motiv a fost oferit de luptă dusă împotriva germanizării economiei româneşti;
  • iar al treilea, a fost provocat de atitudinea anti – hegemonistă adoptată în această împrejurare (Nota 29, pg. 103) rămânând până în prezent necunoscute informaţii oficiale şi pentru:
    • efectivele organizate pentru blocarea intrării vecinilor pe teritoriul ţării noastre şi motivarea neîndeplinirii programului respectiv;
    • acţiunile întreprinse împotriva germanizării economiei româneşti şi rezultatele obţinute;
    • conţinutul atitudinii potrivnice hegemoniei germane în ţara noastră.

03 În noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, în închisoarea Jilavă, au fost executaţi 64 deţinuţi politici, de către formaţia legionară care făcea lucrări pentru extragerea corpurilor lui Codreanu şi ale camarazilor săi, îngropaţi sub mai multe straturi de ciment, după uciderea din octombrie 1938 (Nota 34, pg. 292), execuţii pentru care au rămas necunoscute:

  • lista nominală a celor arestaţi, funcţiile deţinute şi faptele săvârşite de aceştia împotriva legionarilor;
  • motivarea tergiversării cercetării, anchetării şi judecarea celor executaţi în noaptea respectivă;
  • lista legionarilor care au executat prin împuşcare pe deţinuţii respectivi, motivarea acţiunii şi soarta acestora după schimbarea formei statului nostru.

04 În toamna anului 1940, semănăturile s-au realizat pe o suprafaţă de 2.389.000 ha, faţă de numai 1.660.000 în anul 1939, sporul fiind de 39%. Pregătirea ogoarelor pentru însămânţările de primăvară au însemnat alte 1.300.000 ha. Acest rezultat excepţional în agricultură s-a datorat prefecţilor legionari şi organizaţiilor politice care aveau ramificaţii până la ultimul cătun (Nota 32, pg. 116).

Nici pentru producţia obţinută în anul 1941 nu există informaţii oficiale privind:

  • volumul producţiei de cereale:
    • volumul cerealelor cumpărate de la stat de la producători;
    • cantitatea de cereale cumpărată de negustori.

05 Cel dintâi decret de expropriere rurală a bunurilor evreieşti, a fost cel din 5 octombrie 1940 şi se referă precumpănitor la terenuri agricole şi la despăgubirea celor expropriaţi (Nota 32, pg. 102), operaţiune politică pentru care nu au fost publicate oficial informaţii pentru:

  • suprafeţele de teren agricol expropriate, pe feluri şi pe judeţe;
  • inventarul viu sau mort, stocurile de cereale şi nutreţuri aflate pe aceste proprietăţi care au trecut în patrimoniul statului, pe localităţi;
  • volumul despăgubirilor acordate foştilor proprietari;
  • efectivele de arendaşi eliminate din circuitul rural.

06 Cu decretul din 17 noiembrie 1940, au fost expropriate de la evrei, persoane fizice sau societăţi, şi proprietăţile:

  • pădurile împreună cu toate construcţiile, uneltele, liniile ferate, etc;
  • morile de orice fel, situate chiar şi în oraşe;
  • pivele şi teascurile ţărăneşti în ulei;
  • pivele ţărăneşti de postav, în comunele rurale şi suburbane, împreună cu terenul, inventarul viu sau mort şi toate stocurile de produse şi materii prime;
  • industriile forestiere, cu toate construcţiile, teren, instalaţii, etc (Nota 32, pg. 102), neexistând informaţii oficiale, nici pentru:
    • suprafeţele de pădure expropriate, pe judeţe;
    • numărul morilor expropriate, pe judeţe;
    • numărul pivelor şi teascurilor ţărăneşti trecute la stat, pe judeţe;
    • numărul industriilor forestiere expropriate, pe judeţe;
    • volumul despăgubirilor acordate foştilor proprietari pentru cele cinci categorii de expropriaţi, şi numărul proprietarilor, pe judeţe.

07 Printr-un decret emis la 4 decembrie 1940 au fost expropriate vapoarele care au aparţinut evreilor (Nota 51, pg. 279), acţiune pentru care au rămas necunoscute:

  • numărul total al navelor din proprietatea evreiască care au fost trecute în patrimoniul statului;
  • valoarea totală a despăgubirilor acordate foştilor proprietari pentru aceste nave;
  • situaţia fizică şi juridică a acestor nave la sfârşitul lunii august 1944.

08 În perioada septembrie – decembrie 1940, veniturile statului au depăşit cheltuielile cu 5.774.000.000 lei, din care o mică parte a provenit din desconcentrările ordonate de Ministrul Armatei la 15 noiembrie 1940 (Nota 32, pg. 113), rezultate financiare pentru care nu au fost publicate oficial:

  • volumul fondurilor secrete folosite în anul 1940 de regimul carlist şi obiectivele realizate;
  • volumul aceloraşi fonduri folosite în perioada septembrie – decembrie 1940 de noul regim şi obiectivele realizate;
  • volumul vechilor datorii încasate de la marile societăţi industriale şi comerciale, cu nominalizarea acestora;

09 După cutremurul din 7 noiembrie 1940, a fost înfiinţată organizaţia „Munca Legionară” sub conducerea profesorului Constantin Stoicănescu, organizaţie care până la sfârşitul anului a reuşit să îndeplinească următoarele obiective mai însemnate:

  • construirea a 300 de case din lemn care au fost puse la dispoziţia unor sinistraţi din capitală în mod gratuit;
  • în comună Pătârloagele – Buzău, o echipă de studenţi a construit 17 locuinţe pentru sinistraţi;
  • la Galaţi, Focşani, Tecuci şi alte localităţi lovite de cutremur, au fost înfiinţate tabere de muncă locale care au început să lucreze la transportul dărâmăturilor şi la reclădirea gospodăriilor distruse;
  • la 18 noiembrie 1940 a fost înfiinţat un şantier legionar la Panciu, pentru refacerea acestui oraş (Nota 32, pg. 201).

Despre modul de înlăturare a efectului dezastrului provocat de cutremurul din 7 noiembrie 1940, nu au fost date publicităţii:

  • contribuţia partidelor politice pentru refacerea gospodăriilor afectate de cutremur;
  • aportul adus de organizaţia „Munca Legionară” până la sfârşitul anului 1940 pentru normalizarea vieţii şi activităţii gospodăriilor afectate în cele 7 localităţi menţionate.

10 În toamna anului 1940, a fost înfiinţată organizaţia „Ajutorul Legionar” pentru distribuirea unor ajutoare de primă necesitate, în special:

  • haine şi alimente;
  • înfiinţarea de cantine gratuite în cartiere periferice, la şcoli şi fabrici (Nota 34, pg. 283), rămânând nepublicate informaţii şi pentru:
    • modul de asigurare a resurselor folosite de această organizaţie pentru îndeplinirea programului şi volumul lor;
    • numărul cantinelor gratuite înfiinţate în cartierele periferice la şcoli şi la fabrici;
    • numărul meselor servite în medie zilnică, în perioada de funcţionare a cantinelor;
    • situaţia acestor cantine după înlăturarea formei de organizare statală la 23 ianuarie 1941.

11 Joi, 28 noiembrie 1940, a fost ziua împuşcării profesorului Nicolaie Iorga şi a economistului Virgil Madgearu de către formaţia de 7 legionari condusă de Traian Boeru, director la Institutul Naţional al Cooperaţieii (Nota 43, pg. 76, 82), fiind ţinute sub regim de secret oficial:

  • hotărârea instanţei de judecată în cazul celor două omoruri făcute de cei 8 legionari;
  • contribuţia unei puteri străine pentru executarea fostului consilier regal Nicolaie Iorga şi a ţărănistului Virgil Madgearu;
  • cum au plecat din ţară cei 8 legionari şi viaţa acestora după terminarea războiului.

12 Despre uciderea şi atârnarea unor victime în cârlige din Abatorul capitalei în timpul ostilităţilor din ianuarie 1941, au fost publicate informaţii contradictorii, unele din acestea fiind cuprinse într-o lucrare, din anul 1997 (Nota 44, pg. 77) care susţine:

  • la Abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei, alţi 2 grav răniţi, au supravieţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi, Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu pântecele spintecate şi intestinele legate de gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la Abator erau agăţate în cârligele măcelăriei.

În acelaşi an, a fost publicată altă lucrare (Nota 46, pg. 178, 179), care prezintă:

  • dezminţirea medicilor veterinari şi a funcţionarilor de la Abatorul Capitalei, că au fost ucişi evrei;
  • asumarea răspunderii de către salariaţii respectivi pentru dezminţirea prezentată de ei. Pentru stabilirea adevărului în problema respectivă sunt necesare:
    • reanalizarea oficială a conţinutului dosarului penal „Abator”;
    • cercetarea realităţii faptelor susţinute în cele două lucrări editate în anul 1997;
    • publicarea oficială a rezultatului cercetării actului de violenţă şi ucidere susţinut că au fost înfăptuite în timpul „rebeliunii”.

13 Academicianul Mihail Sadoveanu, în 1941 a depus o cerere pentru înscrierea sa în Mişcarea Legionară (Nota 27, pg. 660), preferinţă politică pentru care nu există informaţii măcar pentru:

  • motivarea înscrisă de academician în cererea pentru solicitarea calităţii de membru al formaţiei politice respective;
  • poziţia conducerii Mişcării Legionare faţă de cererea făcută de Mihail Sadoveanu de a-i deveni membru.

14 Începând de luni, 20 ianuarie 1941 la conducerea unor instituţii de stat au avut loc următoarele evenimente politice:

  • înlocuirea ministrului de interne legionar, generalul Petrovicescu, în dimineaţa zilei de 20 ianuarie (Nota 43, pg. 116) din dispoziţia conducătorului statului, fără decret;
  • marţi, 21 ianuarie a venit rândul prefecţilor şi chestorilor legionari din toată ţara să fie chemaţi în capitală în vederea unor importante consfătuiri economice, fiind înlocuiţi cu ofiţeri (Nota 43, pg. 119);
  • în seara zilei de 21 ianuarie, situaţia se stabilizase în favoarea legiunii. Capitala, Ardealul, Banatul, Moldova şi Dobrogea erau controlate de legionari (Nota 43, pg. 125);
  • miercuri, 22 ianuarie, mulţimile de la sate invadaseră capitalele de judeţe, mărind cu prezenţa lor masivă capacitatea de rezistenţă a Legiunii (Nota 43, pg. 126);
  • spre miezul nopţii zilei de 22 ianuarie, a fost primit ordinul lui Hitler, pentru a fi încetată orice rezistenţă (Nota 43, pg. 129);
  • în dimineaţa zilei de 23 ianuarie 1941, ora 5, Horia Sima a ordonat, să înceteze rezistenţa şi intrarea legionarilor în viaţa normală (Nota 43, pg. 129);
  • în dimineaţa zilei de 24 ianuarie, şeful statului a ordonat armatei deschiderea focului pe străzile principale ale capitalei şi asupra clădirilor publice deţinute de această formaţie politică, fiind secerate 800 de vieţi omeneşti (Nota 43, pg. 131). Evenimentele politice care au avut loc în România în perioada 20-24 ianuarie 1941, au fost prezentate oficial ca fiind acte de rebeliune desfăşurate de legionari, ocolindu-se următoarele realităţi:
    • înlocuirea nelegală a ministrului de interne legionar, în dimineaţa zilei de 20 ianuarie;
    • înlocuirea nelegală a prefecţilor şi chestorilor legionari, în dimineaţa zilei următoare;
    • populaţia civilă adunată în oraşe şi formaţiunile legionare nu au întreprins acţiuni împotriva militarilor şi a instituţiilor statului;
    • formaţiile legionare depuseseră armamentul şi erau în curs de părăsire a sediilor în ziua de 24 ianuarie;
    • acţiunile politice şi militare desfăşurate în perioada 20-24 ianuarie 1941 au fost organizate de şeful statului generalul Ion Antonescu şi în consecinţă acestea nu pot fi considerate ca fiind o „rebeliune legionară”.

15 Istoria românească postbelică, i-a creat Mişcării Legionare o imagine de Coloana V-a nazismului şi de forţă politică afiliată necondiţionat blocului puterilor totalitare de dreapta (Nota 45, pg. 32), poziţie transmisă societăţii române, fără să fie susţinută cu argumente măcar pentru:

  • dovadă, privind calitatea de membru al formaţiei legionare române la coloana V-a nazistă;
  • volumul fondurilor primit de la această coloană;
  • conţinutul actului de afiliere necondiţionată blocului totalitar de dreapta şi rezultatele concrete ale acestui act politic.

16 Implicarea elitei intelectualităţii române în Gardă de Fier, e o adevărată problemă care nu a fost rezolvată. Mai este o sursă de confuzii şi astăzi. Însă în spatele numelor celebre ale unor intelectuali se află chipurile anonime ale celor 272.000 de militanţi cât număra Garda de Fier în decembrie 1937 (Nota 34, pg. 11). Despre această realitate din politica ţării noastre, nu au fost prezentate oficial până în prezent:

  • tabelul nominal cu elita de intelectuali din ţară şi din afară, care au fost membri sau susţinători ai Gărzii de Fier;
  • activitatea desfăşurată de elita respectivă;
  • lista intelectualilor legionari scoşi din funcţie, arestaţi şi condamnaţi în timpul regimului Antonescu.

17 În programul Gărzii de Fier alcătuit în anul 1930 au fost incluse şi:

  • angajamentul solemn de a stârpi hoţia, şi,
  • a introduce cinste şi onoare în gospodărirea averii ţării şi a oricărui particular;
  • în România să se ştie că nu mai este loc pentru tâlhari (Nota 41, pg. 62, 63), program pentru care au rămas necunoscute rezultatele obţinute de această formaţie politică în perioada 1930-1940, pentru:
    • stârpirea hoţiei;
    • introducerea cinstei şi respectul pentru averea ţării şi acelei particulare;
    • cazurile de necinste şi furturi provocate averii ţării de către funcţionarii şi oamenii politici, inclusiv a celor din această formaţie politică.

18 Mişcarea Legionară a constituit un corp confesional cu caracter religios şi cu personalităţi ecleziastice legionare (Nota 27, pg. 398, 399) nefiind publicate informaţii oficiale pentru:

  • componenţa numerică a corpurilor legionare de confesiune: ortodoxă, greco – catolică, catolică şi musulmană;
  • formaţia personalităţilor ecleziastice legionare (mitropoliţi, episcopi, arhimandriţi ortodocşi, episcopi greco – catolici, monseniori ai Vaticanului şi a conducătorilor spirituali islamişti);
  • lista preoţilor ortodocşi, greco – catolici şi catolici care au luptat în munţi în timpul ocupaţiei sovietice;
  • lista preoţilor din aceleaşi religii creştine care au fost întemniţaţi în închisori comuniste.

19 Specialiştii occidentali sunt cu toţii de acord că legionarismul a fost un fenomen politic sută la sută românesc, şi orice încercare de al „înstrăina” nu face decât să amâne spulberarea unor vechi fantome (Nota 34, pg. 10, 11), realitate pentru care instituţiile supreme al statului nostru nu au hotărât până în prezent:

  • completarea documentaţiei oficiale privind evenimentele politice care au avut loc în perioada interbelică şi activitatea desfăşurată de toate partidele politice pentru interesele neamului românesc;
  • publicarea oficială a istoriei reale a ţării noastre pentru perioada respectivă.

20 Virgil Madgearu, un ţărănist de frunte, a făcut parte dintr-o organizaţie masonică (Nota 15, pg. 191), şi a fost ucis de legionari în ziua de 28 noiembrie 1940, neexistând informaţii oficiale nici pentru:

  • denumirea şi naţionalitatea organizaţiei masonice respective;
  • funcţia avută de Virgil Madgearu în această organizaţie secretă;
  • acţiunile întreprinse de acest ţărănist pentru care a fost împuşcat.
SURSA INFORMAŢIILOR
Nr. crt. Titlu Pag. Autor Editura Anul
1 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România 143, 185, 189, 194, 456, Editura academiei R.S.R. Bucureşti 1983
2 Istoria loviturilor de stat in România, volumul I 232, 239, 336 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
3 Constituţia din 1923 În dezbaterea contemporanilor 25,81,443 Humanitas, Bucureşti 1990
4 O istorie sinceră a poporului român 262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467 Florin Constantin Univers Enciclopedie Bucureşti 1997
5 Casa Regală – volumul I – 1866-1900 17,18,65,129 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2003
6 Burghezia română 126, 131, 134, 218 Stefan Zeletin Humanitas Bucureşti 1991
7 Opere economice 367 P.S. Aurelian Editura Academiei R.S.R. 1967
8 Istoria loviturilor de stat în România volumul II 124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
9 De ce a fost sacrificat Eminescu ? 93, 94, 97 Theodor Codreanu Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău 2001
10 Studii 489, 530 G. Zane Editura Eminescu 1980
11 Răscoala ţăranilor de la 1888 10, 152 Constantin Corbu Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1978
12 Istoria Dreptului Românesc volumul I 172 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1980
13 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai 255, 308 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1984
14 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua 183, 233 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1987
15 Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe 98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352 Alexander E. Ronnett Editura Vicovia Bacău 2008
16 Stenogramele şedinţelor Consiliului de miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I 191, 206, 538 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 1997
17 Casa Regală volumul II – 1901-1930 205, 207, 216, 262, 280 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2004
18 Relaţiile agrare şi mişcări ţărăneşti în România 196, 558, 572, 585 Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R. Editura Politică 1967
19 Reforma agrară din 1921 în România 146, 231, 307, 342, 352 D. Sandu Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1975
20 Sub trei dictaturi 42 Lucretiu Pătrăşcanu Editura Politică Bucureşti 1970
21 Pentru legionari volumul I 20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364 Corneliu Zelea Codreanu Editura Scara Bucureşti 1999
22 România, cu şi fără Antonescu 209, 291, 293, 335 Gheorghe Buzatu Editura Moldova Iaşi 1991
23 Magazinul istoric 24 octombrie 2008
24 Amorurile principelui Carol de Hohenzolern Gabriel Perrenii Editura Omnes 1971
25 Armata, mareşalul şi evreii 52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484 Alex Mihai Stoenescuv Rao International Publishing Company 1998
26 Casa Regală volumul III – 1930-1937 77, 113, 144, 178 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2005
27 Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi 13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674 Alex Mihai Stoenescu Rao International Publishing Company 2006
28 Viaţa economică şi politică a României 1933-1938 100, 130, 131, 282 Emilia Sonea • Gavrilă Sonea Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1978
29 România în perioada revoluţiilor naţionale din Europa (1919 – 1944) – Mişcarea legionară 44, 81, 102, 103, 112, 118 Michele Rallo Sempre Bucureşti 1999
30 Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu volumul I 129, 130, 262 Cicerone Ioanitoiu Bucureşti 1997
31 Viaţa politică din România 1918 – 1944 150 Ioan Scurtu Editura Albatros Bucureşti 1982
32 Era Libertăţii Statul Naţional Legionar volumul I 102, 113, 116, 121, 201 Horia Sima Editura Gordian Timişoara 1995
33 Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938) 223, 224, 225, 226 Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu – Iaşi 1994
34 Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului 10, 11, 261, 283, 292 Francesco Veiga Humanitas Bucuresti 1993
35 Mişcarea legionară – în texte originale şi imagini 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210 Editor Lucian Borleanu Editura Lucman Bucureşti
36 Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’ 208 Armin Heinen Editura Humanitas Bucureşti 1999
37 Destinul Miscarii Legionare 72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84 Stefan Aparaschivei Editura Gama 1996
38 Casa Regală volumul IV – 1938-1947 VIII, X, 106, 240 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2006
39 Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica 118 Constantin Bogdan – Adrian Platon Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1981
40 Casa Regală şi afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV 26, 97 Costin Murgescu Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1970
41 Garda de Fier – organizaţie teroristă de tip fascist 62, 63, 131 Mihai Fatu – Ion Spalatelu Editura Politică Bucureşti 1980
42 Istoria politică şi militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice 58 General Platon Chirnoaga Editura Fides Iaşi 1997
43 Era libertăţii – Statul Naţional Legionar volumul II 76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131 Horia Sima Editura Gordian Timişoara 1995
44 Evreii sub regimul Antonescu 77, 311, 312, 335 Radu Ioanid Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucureşti 1997
45 Arhivele totalitarismului 32 Revista Institutului Naţional pentru studiul totalitarismului Anul I № 1/1993
46 Legionarii noştri 178, 179 Ion Coja Editura Kogaion Bucureşti 1997
47 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II 58, 181, 359, 755 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 1998
48 Noica şi Mişcarea Legionară 256 Sorin Lavric Humanitas Bucureşti 2007
49 Mareşalul Antonescu şi Catastrofa României 108, 171 Eduard Mezincescu Editura Artemis Bucureşti 1993
50 Evreii sub regimul Antonescu 48 Radu Ioanid Editura Hasefer Bucureşti 1997
51 Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu – Relaţiile româno-germane 1938 – 1944 271, 279, 280, 285 Andreas Hillegruber Humanitas Bucureşti 1994
52 Procesul lui Ion Antonescu 178, 196, 477 Editura Eminescu 1995
53 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX 27, 42, 429 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2006
54 Preliminarii politico – diplomatice ale insurecţiei române din august 1944 92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479 A. Simion Editura Dacia Cluj 1979
55 Monitorul Oficial № 299 17-XII-1941
56 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III 381, 433 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2001
57 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII 250 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2003
58 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII 625 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
59 Stenogramele şedintelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X 518 Arhivele Naţionale ale Romaniei Bucureşti 2007
60 Jurnal 151 Constantin Sanatescu Editura Humanitas Bucureşti 1993
61 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III XXI Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1985
62 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV 542 Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti 1985
63 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V 226 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2005
64 România ca o pradă 305, 315 Radu Theodoru Editura Alma
65 România la cumpăna istoriei 308, 309, 357, 385, 386 Ion Suta Editura Enciclopedică Bucureşti 1991
66 România sub regimul comunist 26, 31, 54, 114, 121, 179 Dennis Deletant Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica Bucureşti 1997
67 Mari crime împotriva naţiunii române – Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României 30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89 Neagu Cosma Bravo Pres 1995
68 Sovietizarea României – Percepţii angro-americane 1944 – 1947 106 Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop Iconica Bucureşti 1993
69 Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964 26, 116 Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice Editura Academiei R.P.R. Bucureşti 1964
70 Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945 1945
71 Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946 1946
72 Anul 1948 – instituţionalizarea comunismului 509, 512, 514 – 519, 832 – 839 Fundaţia Academia Civică 1998
73 Instaurarea comunismului – Între rezistenţă şi represiune 06, 213 – 278, 384, 434 Fundaţia Academia Civică 1995
74 Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965 1965
75 Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarşit de sistem 152, 831 Analele Sighet – 10 Fundaţia Academia Civică 2003
76 Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989
77 Jurnalul fericirii 34, 82, 107, 151, 286 N. Steinhardt Editura Dacia Cluj 1991
78 Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989 1989
79 Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989 1989
80 Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989 1989
81 Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989 1989
82 Anuarul statistic al României – 1990 105, 630 – 645 Comisia naţionala pentru statistică 1990
83 H.C.M. № 1557/1973 1973
84 H.C.M. № 73/1975 1975
85 H.C.M. № 76/1975 1975
86 H.C.M. № 189/1976 1976
87 Decretul № 358/1976 1976
88 Decretul № 322/1979 1979
89 Decretul № 220/1976 1976
90 Politice 63 H.R. Patapievici Humanitas Bucureşti 1997
91 Treptele tranziţiei spre capitalism 36, 37 Silviu Brucan Nemira 1999
92 Stâlpii noii puteri în România 144 Silviu Brucan Nemira 1996
93 Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc 30, 153 – 203 Andrei Radulescu Editura Academia Română Bucureşti 1991
94 Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluţionare 5.I.1990 – 5.II.1991 16, 69, 70, 115 Editat de ’’România azi’’ S.A. Bucureşti 1992
95 România: revoluţia încâlcită 175, 176 Nestor Rates Editura Litera Bucureşti 1994
96 Revoluţia trăită 58 Ion Iliescu Editura redacţiei publicaţiilor pentru străinătate 1995
97 Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare Senat № 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98 Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009 15 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
99 Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009 4 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
100 Dicţionarul enciclopedic român volumul II D –J 210 Editura Politică Bucureşti 1964
101 Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg 7 Mihail Fotin Enescu Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu 1996
102 Geneza revoluţiei române de la 1848 39, 43 Gheorghe Platon Editura Junimea 1980
103 Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria 27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267 Dr. N. C. Paulescu Bucureşti 1913
104 Scrieri politice 344, 382, 395, 424, 456, 502 C. Rădulesc Motru Editura Nemira 1998
105 România – la cumpăna istoriei 374, 381, 386, 387 Ion Suta Editura Ştiinţifică 1991
106 Naţionalişti, antinaţionalişti, O polemică cu publicistică românească 35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172 Gabriel Andreescu Polirom Iaşi 1996
107 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării 3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140 Consiliul Naţional de acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate „Cartea Albă a crimei organizate şi a corupţiei” 1998 1998
108 O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997 1997
109 Legea Nr. 271/ 29.V.2001 2001
110 Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În faţa Europei şi a lumii editia a-II-a 75, 376, 398 Cornel Dan Nicolae Carpathia Cartea Secretă 2006
111 Constituţia României Articolele: 82, 90, 108, 109
112 Naţionalism – sau Democraţie 150, 179 Aurel C. Popovici Editura Albatros Bucureşti 1997
113 Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare 33 C. Dobrogeanu- Gherea Editura Librăriei Socec Bucureşti 1910
114 Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare 4, 28 Colonel (R) Florian Garg Editura „Obiectiv” Craiova 2002
115 Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României 6, 7 Neagu Cosma Editura Bravo Press 1996
A Armistiţiul din 1944 si implicaţiile lui 8, 9 Cornel Coposu Editura Gandirea Romaneasca Bucureşti 1990
B Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938 1937-1938
116 Istoria Bisericii Ortodoxe Române Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi 1996
III. România – încotro? Reviewed by on . Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi: - să înţelegem şi să înlă Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi: - să înţelegem şi să înlă Rating: 0

About Constantin Bulibașa

Lasă un comentariu

scroll to top