Home » Editoriale » Jurnal de front » I. România – încotro?
I. România – încotro?

I. România – încotro?

februarie 6, 2012 10:00 pm by: Category: Jurnal de front Leave a comment A+ / A-

JURNAL DE FRONT

Documentul produs de Domnul Constantin Bulibaşa are la bază o muncă uriaşă şi este deopotrivă un fel de jurnal de front al perioadei 1859–2008, şi o sabie foarte bine ascuţită, care curăţă această perioadă de balastul zgomotos al manevrelor de ocultare a adevărului istoric – cu alte cuvinte, scoate la iveală şi îndrumă pe cititor spre imaginea reală a acţiunilor celor care au condus Ţara în acest răstimp. Este o lucrare care are de-a face cu punctul – totul este punctual; tonul neutru; potop de date – toate, pe cât de incredibile, pe atât de verificabile (la sfârşitul textului sunt notele bibliografice, sursele de lucru). Nu se găsesc păreri, în „România – încotro?”, fiindcă, punct cu punct, lucrurile afirmate pur şi simplu „sunt” – fără „să pară”, nici pentru o clipă.

Acest text trebuie citit cu foarte mare atenţie şi, mai mult, acest text trebuie „avut” (la fel cum trebuie avut instrumentul pentru a cânta) – fiindcă este un real instrument de lucru de o mare importanţă şi utilitate, de nepreţuit pentru oricine vrea sau crede că trebuie să se orienteze într-o lume opacă, în care istoria oficială are rolul de a ascunde adevărul.

Sub alt aspect, paginile pe care le veţi citi conţin liste de ocultări ale actelor politice, administrative, militare, economice şamd, atât din politica internă cât şi din exteriorul Ţării – nepublicări ale anumitor legi în Monitorul oficial (lucru care, de drept, ar fi trebuit să atragă după sine nulitatea acelor legi şi care înseamnă acte de ilegalitate evidentă), tratate secrete cu personaje misterioase din afara Ţării (încheiate la fel de ocult şi ilegal şi, fără nici o îndoială, împotriva poporului român) şamd.

În viaţa politică a oricărei cetăţi din istoria omenirii, ocult înseamnă ilegal – în credinţa creştin ortodoxă, adică pentru români, ocultul aparţine diavolului, tenebrosului şi se opune Epifaniei, Învierii lui Hristos; pe de altă parte, ceea ce ni se pare foarte important este faptul că în această perioadă (din 1859 şi până astăzi) modul de lucru a acestor conducători a fost acelaşi – indiferent dacă e vorba despre Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea, Mihai de România, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu sau Traian Băsescu; este acelaşi mod de a obstrucţiona viaţa firească a poporului român, de a lupta permanent împotriva fenomenului românesc – acelaşi mod şi, de cele mai multe ori, lupta se duce chiar cu aceleaşi arme, după aceleaşi strategii şi după aceleaşi reţete! E uluitor cum această practică de ocultare, această încercare insistentă de dizolvare a românismului este singura constantă a celor care au condus Ţara, în toată această perioadă – şi, e tot atât de uluitor, că acest mecanism continuă să funcţioneze; cum s-ar spune: lucrurile se petrec acum, sub ochii noştri. Toate acestea arată, fără doar şi poate, că în spatele aşa-zişilor conducători se află aceiaşi „mână”; şi de aici vine importanţa imensă a documentului pe care îl aveţi în faţă, şi care va continua în fiecare marţi, pe site-ul axa.info.ro.

Şi dacă va apărea (şi, sigur că va apărea) şi vom auzi (deci, vom auzi) din nou refrenul cu „teoria conspiraţiei”, atunci vom spune – ca şi altă dată – că există, fără nici cea mai mică umbră de îndoială, o „teorie a conspiraţiei”, dar că, cel puţin la fel de sigur, există şi o „realitate a conspiraţiei”, o punere în practică a acestei teorii a conspiraţiei; e foarte simplu de observat, fiindcă se arată în fiecare zi, în viaţa noastră cotidiană, în tot ceea ce se consemnează ca fiind istorie contemporană. Iată încă un motiv pentru care e atât de important acest document.

Mai jos se află prima parte a acestei liste de „ne-„… sau de ocultări, care se referă la perioada de la 1859 şi până la 27 septembrie 1914 – adică perioada lui Al.I.Cuza şi cea a lui Carol I. Peste o săptămână, tot marţi – şi în fiecare zi de marţi – vom merge mai departe cu acest „Jurnal de front”, „România – încotro?”, al domnului Constantin Bulibaşa, până vom ajunge la anul 2008.

Mai trebuie precizat că această lucrare a cerut multă vreme de lucru şi multă trudă şi că a fost sprijinită de mai mulţi profesori de istorie, istorici, profesori şi alţi nevoitori, din care autorul a ţinut să menţioneze pe Nela Cioca, Vasile Agapie, Gheorghe Zaharia, Jan Ciută, Eugen Manoliu, Gigi Manea şi pe preoţii şi enoriaşii din mai multe parohii din Bacău – fără de sprijinul cărora, această lucrare nu ar fi putut fi dusă la capăt, şi cărora, împreună cu autorul, le mulţumeşte şi „AXA – revista de oceanografie ortodoxă”.

I. România – încotro?

Tată ceresc, Iisuse Hristoase şi Maică Precista, vă rugăm să nu luaţi mâna ocrotitoare de pe necăjitul neam românesc şi să ne ajutaţi:
– să înţelegem şi să înlăturăm minciuna şi nedreptatea şi să îndepărtăm lucrarea vrăjmaşului din ţară şi din afara ţării;
– să cunoaştem trecutul, să refacem prezentul şi să pregătim viitorul neamului pentru mântuire şi bună orânduiala în ţară;
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin!

Până în prezent au rămas necunoscute şi de către generaţiile de români în vârstă, o bună parte din acţiunile naţionale, economice, sociale sau politice, desfăşurate din iniţiativa sau cu acordul factorilor din conducerea supremă a Statului Român, în ultimii 150 de ani, adică de la începutul perioadei moderne respectiv de la 24 ianuarie 1859 şi până la 31 decembrie 2008 (dată până la care se întinde lucrarea de faţă).

În cele 54.726 de zile, românii au fost supuşi la frecvente modificări organizatorice de stat, începând cu: domnia, regalitatea, perioada autoritară, perioada comunistă şi cea postcomunistă din prezent, perioade în care au fost dispuse şi următoarele acţiuni cu efecte nepublicate oficial:

A – Domnitorul A.I. Cuza – 24 ianuarie 1859 – 11 februarie 1866.

În perioada sa de domnie de 2.575 zile, A.I. Cuza a îndeplinit sarcini politice, economice şi sociale deosebite, prin care a urmărit să readucă viaţa normală în Principatele Unite, din acestea au rămas necunoscute:

01 modul în care a fost îndeplinit decretul programat la 14 august 1864 pentru înfăptuirea reformei agrare (Nota 1, pg. 143) adică pentru:

  • numărul total al îndreptăţiţilor, cu suprafeţe de teren prevăzut pentru expropriere, pe judeţe;
  • numărul total al celor împroprietăriţi cu suprafaţa de teren dată în proprietate, pe judeţe;
  • suprafeţele de teren stabilite pentru expropriere în cadrul moşiilor statului şi a celor particulare;
  • suprafeţele de teren expropriate moşiilor statului şi celor particulare.

02 conflictul dintre domnitor şi organizaţia francmasonică română Marea Lojă „Steaua Dunării”, condusă de Marele Maestru I.C. Brătianu (Nota 2, pg. 232), cu următoarele componente:

  • obiectivele cuprinse în statutul lojei respective;
  • conţinutul ordinului emis de domnitor în luna decembrie 1860 pentru închiderea lojei în cauză;
  • consecinţele aplicării ordinului domnesc.

03 în noaptea de 11 februarie 1866, domnitorul A.I. Cuza a fost arestat şi obligat să demisioneze, de către o formaţie din care făceau parte 3 ofiţeri francmasoni (Nota 2, pg. 239), rămânând necunoscute:

  • lista politicienilor care au organizat arestarea şi demiterea domnitorului, cu menţionarea celor care făceau parte din organizaţia francmasonă;
  • lista militarilor care au finalizat programul de arestare în cauză, cu specificarea celor care erau francmasoni.

04 nu a fost elucidată sursa însemnatelor fonduri cu care gruparea naţionaliştilor români din Paris a finanţat înainte şi după 1848, cheltuielile ocazionate cu pregătirea lor profesională şi revoluţionară, inclusiv pentru:

  • efortul uriaş de propagandă;
  • pregătirea logisticii pentru declanşarea revoluţiei în Principate;
  • numeroasele călătorii politice care se făceau în interesul cauzei naţionale sau internaţionale (Nota 2, pg. 336);
  • lista politicienilor munteni, care au urmat cursurile mişcării revoluţionare de la Paris.

B – Domnitorul şi Regele Carol I – 8 aprilie 1866 – 27 septembrie 1914.

În cei aproape 49 de ani de conducere a statului nostru, de către domnitorul, apoi regele Carol I, adică o perioadă de 17.715 zile, în jurul ţării noastre, cât şi în interiorul său au fost întreprinse numeroase operaţiuni care au rămas necunoscute românilor, acţiuni din care fac parte şi următoarele:

01 Constituţia din 1866 a reprezentat o simplă operă de traducere a unei constituţii europene, neavând nici o legătură cu trecutul nostru istoric, întrucât:

  • nu a preluat şi respectiv nu a completat tradiţionalul nostru „Drept al Românilor”;
  • a înlăturat orice răspundere a şefului statului român, însă acesta a fost investit să dispună căderea guvernului, a parlamentului, cât şi înlocuiri de miniştri (Nota 3, pg. 25);

02 În anul 1867 s-a constituit statul dualist Austro-Ungar, acţiune politică prin care Transilvania a fost încorporată Ungariei şi a început procesul de maghiarizare forţată a românilor, rămânând cu caracter secret:

  • intervenţiile dispuse de domnitorul Carol la împăratul Iosif al II-lea pentru restabilirea autonomiei Transilvaniei şi pentru păstrarea originii româneşti a locuitorilor săi din această provincie;
  • efectivul de locuitori români care au fost maghiarizări, ca urmare a aplicării legii respective (Nota 4, pg. 262).

03 Domnitorul Carol a primit documente privind comunitatea evreiască, pentru probleme în special cu caracter politic, fără publicarea acestora şi a modului lor de rezolvare, cum au fost:

  • telegrama trimisă de la Paris la 25 mai 1867 pentru Comunitatea israelită din Iaşi prin care a fost cerută intervenţia în favoarea evreilor persecutaţi în urma ordinului transmis de ministrul de interne I. C. Brătianu (Nota 5, pg. 17);
  • scrisoarea lui Berhold Auerbach, adresată la 31.11.1867 domnitorului Carol, prin care a protestat împotriva atitudinii autorităţilor faţă de evrei (Nota 5, pg. 18);
  • raportul confidenţial al agentului diplomatic la Paris, Ion Strat la 17 ianuarie 1870, adresat ministrului de externe relativ la interpretarea făcută în parlamentul francez de reprezentantul Comitetului Alianţei Israelite din Paris, Cremieux, privind persecuţiile evreilor din România (Nota 5, pg. 65);
  • nota întocmită la 03.10.1878 de Ministerul Afacerilor Străine referitoare la procesul intentat de un număr de evrei, ţăranilor din comună Dărăbani, folosit însă de Marile Puteri la conferinţa de la Berlin pentru a demonstra acţiunile antisemite din ţară (Nota 5, pg. 129).

04 În luna martie 1868 o grupare liberală dizidentă, a prezentat Adunării deputaţilor un proiect de lege semnat de 31 de deputaţi privind diminuarea însemnătăţii economice a evreilor (Nota 1, pg. 185) proiect care nu a căpătat voturile necesare, rămânând necunoscute:

  • conţinutul proiectului de lege în cauză şi nota de prezentare a acesteia;
  • conţinutul discursului lui I. C. Brătianu prezentat împotriva proiectului;
  • poziţia domnitorului Carol faţă de proiectul în cauză.

05 La 24 februarie 1871, în parlamentul ţării a fost dezbătut Raportul Comisiei însărcinate să ancheteze afacerea căilor ferate „Strousberg”, raport prin care au fost dezvăluite cu date concrete:

  • complicitatea domnitorului şi a unora din foştii miniştri la numirea ilegală a prusacului Ambronn, în funcţia de comisar român;
  • diverse abuzuri, fraude şi acte arbitrare ale lui Strousberg, Ambronn şi ale bancherului Jacques (Nota 1, pg. 194).

Până în prezent a fost menţinut secretul pentru:

  • obiectivele cuprinse în legea votată la 27.05.1868, care trebuiau executate de afaceristul Strousberg;
  • contractul încheiat între statul Român şi afaceristul respectiv;
  • raportul întocmit de Comisia parlamentară pentru „Afacerea Strousberg”;
  • modul de rezolvare a problemelor specificate în raportul parlamentar, inclusiv recuperarea daunelor;
  • poziţia oficială a domnitorului şi a şefului guvernului faţă de conţinutul raportului în cauză.

06 Concurenţa abuzivă împotriva meşteşugarilor şi fabricanţilor autohtoni, începută după anul 1830, a fost acceptată de conducerea Statului Român până în anul 1873, când conducerea ministerială a aprobat la 27 iunie „actul de moarte” pentru această activitate economică românească (Nota 6, pg. 126,131) rămânând necunoscută motivarea domnului Carol pentru:

  • acceptarea hotărârii dispusă de guvern de eliminare a activităţii meseriaşilor şi fabricanţilor autohtoni;
  • păstrarea secretului privind numărul atelierelor, cooperativelor şi fabricilor desfiinţate;
  • soarta meseriaşilor, fabricanţilor şi lucrătorilor de la unităţile desfiinţate.

07 În Convenţia încheiată cu Austro-Ungaria în anul 1875 a fost înlocuit tariful de 15 % cu unul de 2 – 3 %, convenţie prin care efectiv a fost nimicită industria noastră în faşă, meseriile şi producţia agricolă la principalele produse (tutunul, a făinii şi morăritului, a vinului, a rachiului şi altele), pe timp de 10 ani, cât a durat convenţia (Nota 7, pg. 367), neexistând informaţii oficiale privind:

  • motivarea domnitorului Carol pentru încheierea convenţiei respective în dezavantajul categoric din punct de vedere economic, politic şi social al ţării noastre;
  • rezultatele finale economico – financiare ale convenţiei respective.

08 Înainte de a începe lucrările Congresului de la Berlin din anul 1878, Lordul Beaconsfield, a transferat cu un tratat secret, Rusiei, cele 3 districte din sudul Basarabiei, nefiind publicate informaţii cu privire la:

  • măsurile întreprinse de domnitorul Carol pe plan extern pentru prevenirea şi apoi pentru înlăturarea acţiunii respective, avându-se în vedere că Anglia a renunţat la neutralitatea Mării Negre în cursul anului 1871 (Nota 6, pg. 134);
  • conţinutul şi semnăturile documentului de predare a celor 3 districte din Basarabia către Rusia.

09 La începutul anului 1882, în România figura deja 400.000 de imigranţi, majoritatea lor fiind intrată ilegal în ţară şi în special în Moldova (Nota 8, pg. 127) rămânând necunoscute:

  • efectivul imigranţilor veniţi ilegal în ţară;
  • originea lor etnică;
  • ţările din care au plecat;
  • măsurile pentru reglementarea situaţiei respective, dispuse de şeful statului şi de către guvernul ţării şi efectele concrete ale acestor măsuri.

10 În anul 1883 a fost finalizat şi legalizat Tratatul secret cu Austro – Ungaria la care au participat direct, I. C. Brătianu, P. P. Carp şi T. Maiorescu (Nota 9, pg. 93, 94) rămânând secret:

  • conţinutul tratatului în cauză;
  • rezultatele economico – financiare şi politice, obţinute la obiectivele tratatului în cauză de ţara noastră în cei 33 de ani cât a fost în vigoare.

11 La 28 iunie 1883 „din raţiuni superioare de stat” guvernul a dispus desfiinţarea şi a Societăţii „Carpaţi” organizată de Mihai Eminescu, cu peste 20.000 de membri, organizaţie care avea drept ţintă: unirea politică şi culturală a tuturor românilor din Ardeal, Banat, Bucovina şi Basarabia (Nota 9, pg. 93, 97) nefiind aduse la cunoştinţa românilor din ţara noastră:

  • obiectivele incluse în Statutul Societăţii „Carpaţi”;
  • lista intelectualilor care făceau parte din organizaţia în cauză pe provincii;
  • rezultatele obţinute de Societatea „Carpaţi” în perioada cât a funcţionat;
  • poziţia regelui Carol I şi a şefului guvernului faţă de această societate organizată de Mihai Eminescu şi motivarea desfiinţării acesteia.

12 Consumul de porumb, alimentul de bază al ţărănimii a scăzut simţitor de la 270 kg pe cap de locuitor în anul 1876 la 146 kg în anii 1901-1906. Hrana esenţială a ţărănimii a fost redusă continuu timp de 30 de ani fiind sustrasă pentru export, întrucât trebuiau plătite dările noii societăţi burgheze şi acoperit luxul clasei stăpânitoare (Nota 10, pg. 530), rămânând necunoscute:

  • acţiunile întreprinse de partidele politice, de guvern şi de parlament pentru normalizarea vieţii în satele ţării, adică pentru înlăturarea „foametei constante” a ţărănimii;
  • iniţiativele regelui „tuturor românilor”, dispuse pentru normalizarea legăturilor între ţărănimea clăcaşă şi boierime.

13 La mijlocul lunii martie 1888 a început seria mişcărilor ţărăneşti care au cuprins 27 de judeţe din întreaga ţară, la îndemnul şi cu sprijinul unor formaţii socialiste (Nota 11, pg. 10, 152) neexistând informaţii pentru:

  • efectivul de agitatori socialişti care au acţionat în satele româneşti răsculate, efectivul celor arestaţi, judecaţi şi condamnaţi;
  • efectivul de agitatori care au fost expulzaţi, ţările de unde proveneau şi etnia acestora;
  • efectivele de ţărani pe judeţe, a celor care: au participat la revoltă, au fost arestaţi, au fost condamnaţi, au fost răniţi şi a celor care au fost omorâţi;
  • motivaţia regelui şi a şefului guvernului, pentru represiunea armată ordonată împotriva răsculaţilor.

14 La începutul primăverii anului 1907 s-a pornit Marea Răscoală a ţăranilor din Moldova împotriva negustorilor şi a unor arendaşi şi din Muntenia şi Oltenia împotriva administratorilor şi proprietarilor de moşii, răscoale despre a căror cauze şi efecte a fost păstrat secretul până astăzi, cazuri din care:

  • lista proprietarilor şi a suprafeţelor moşiilor din Moldova arendate trusturilor reprezentate de: Fischer, Guttman, Drukmann, Ztaler, Ghatel, Costiner (Nota 8, pg. 124), naţionalitatea şi etnia acestora;
  • lista comercianţilor din satele şi oraşele Moldovei unde au avut loc incidente cu sătenii răsculaţi şi consecinţele acestora;
  • lista cluburilor socialiste, organizate în satele din Muntenia şi din Oltenia, cât şi activitatea desfăşurată de aceştia în timpul răscoalei (Nota 8, pg. 176, 188, 211);
  • consecinţele reale ale Marii Răscoale, pe localităţi, unde au avut loc confruntări, adică efectivul celor: morţi, răniţi, arestaţi, schingiuiţi, condamnaţi;
  • destinaţia dosarelor Marii Răscoale din 1907, care au fost preluate de către regele Carol I (Nota 8, pg. 214)

15 Curtea de Conturi, care a fost înfiinţată în anul 1864 trebuia să asigure verificarea cheltuielilor bugetare în termen de 3 ani de la închiderea exerciţiului.

În perioada 1864 -1914, adică timp de 50 de ani, această instituţie centrală a izbutit să controleze legalitatea cheltuielilor cu o întârziere de 24 -10 ani, de la efectuarea acestora de către organele „moderne” ale statului (Nota 3, pg. 443), nefiind publicate date oficiale privind:

  • motivarea legiferării unui efectiv de salariaţi cu mult sub necesarul minim;
  • angajarea celor mai mulţi salariaţi din rândul nespecialiştilor;
  • rapoartele întocmite de organele Curţii de Conturi, privind legalitatea cheltuielilor bugetare pentru perioada 1864 – 1876 şi 1878 – 1914;
  • bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul 1877;
  • poziţia oficială a regelui şi a şefilor de guvern care au condus România în perioada 1866 – 1914, faţă de necesitatea ordinii şi a răspunderii în gospodărirea veniturilor bugetare, colectate în cea mai mare parte de la populaţia satelor.

16 Domnitorul şi apoi regele Carol I cât şi şefii guvernelor care au condus România nu au prezentat vreo dovadă privind contribuţia lor pentru:

  • reluarea aplicării „Dreptului Românilor” în ţara noastră;
  • sprijinirea continuării „Dreptului Românilor” în ţările învecinate adică: Haliciu, în sudul Poloniei (adică între Nistru şi Bug), Silezia, Moravia, Slovenia, Serbia, Croaţia, Dalmaţia, Grecia, Bulgaria, etc (Nota 12, pg. 172);
  • dentificarea localităţilor şi a numărului familiilor de origine română din regiunile amintite mai sus şi întărirea legăturilor economice, sociale şi politice ale acestora cu Statul Român.

17 Pentru organizarea orânduirii burgheze în România, a fost folosită cu predilecţie şi practica începerii şi înmulţirii localurilor de petrecere rău famate, frecventate de toate categoriile sociale.

În aceste case veneau şi boierii, lăsându-şi familiile şi îşi petreceau serile cu femei de teapa celor mai lipsite de ruşine, care îşi dezonorau sexul (Nota 13, pg. 255), rămânând necunoscute:

  • poziţia oficială a şefului statului român, şi a guvernelor din perioada 1866 – 1914 faţă de aceste „afaceri” străine tradiţiei româneşti;
  • numărul localurilor – măcar din Bucureşti – care au avut ca obiect şi exploatarea sexuală a unor fete şi femei;
  • originea socială şi religia patronilor;
  • originea socială şi religia fetelor şi femeilor care au practicat comerţul „sexual”.

18 Practica cămătărească începută în ţările româneşti după Pacea de la Adrianopole, a avut o dezvoltare deosebită după anul 1860, însă nu există informaţii oficiale, nici măcar pentru activitatea unităţilor cămătăreşti care au funcţionat în Bucureşti în timpul regelui Carol I adică pentru:

  • numărul unităţilor cămătăreşti;
  • ţările de unde au venit cămătarii, etnia acestora şi capitalul adus;
  • dobânda folosită, câştigurile obţinute şi destinaţia lor;
  • acţiunile desfăşurate de cămătari pentru a zădărnici orice încercare de înfiinţare a unor unităţi bancare de credit ipotecar (Nota 13, pg. 308);
  • măsurile dispuse de regele Carol I şi de şefii guvernelor din timpul său, pentru oprirea cămătăriei în ţara noastră.

19 Politica „introducerii blândeţii” prin excluderea din legislaţia penală a pedepsei cu moartea şi cea de confiscare a averii, a devenit cauza creşterii criminalităţii în România după anul 1864 (Nota 14, pg. 183), fără a fi cunoscute de populaţie:

  • consecinţele negative extinse asupra avuţiei naţionale şi asupra averii populaţiei româneşti ca urmare a excluderii pedepsei cu moartea şi a celei de confiscare a averii vinovaţilor;
  • intervenţiile şefului statului şi a conducerii guvernelor din perioada 1866 – 1914 pentru reintroducerea normalităţii în viaţa economică şi socială a ţării.

20 Guvernarea liberală din perioada 1876 – 1888 a menţinut şi a dezvoltat în rândul partizanilor săi, importanţa cuvântului de ordine „îmbogăţiţi-vă” prin: corupţie, înşelăciune în dauna statului, evaziune fiscală, furt din avutul public, etc (Nota 15, pg. 98), neexistând informaţii pentru:

  • cazurile de îmbogăţire prin crime economice dezvăluite prin presa vremii, cercetate, anchetate, judecate şi condamnate de către organele statului;
  • poziţia oficială faţă de cazurile respective, a regelui şi a şefilor guvernelor din perioada 1876 – 1914.

21 Pentru educaţia prinţului moştenitor, regele Carol I, a angajat un preceptor elveţian, ciudat, homosexual şi urmărit de „idei socialiste înaintate” (Nota 8, pg. 237), rămânând neclarificate:

  • motivarea angajării unui profesionist „în idei socialiste înaintate” şi homosexual, pentru educarea timp de 4 ani, a fiului prinţului Ferdinand;
  • acceptarea de către prinţul Ferdinand şi de către soţia sa Maria, a educării de către rege a fiului lor Carol, între anii 1908 – 1911 pe un fond republican de către un profesor socialist şi homosexual.

22 Deşi Constituţia din 1866 cuprindea obligaţia de a îmbrăţişa „religia ortodoxă a răsăritului”, viitorul rege Carol a venit şi a rămas cu religia să catolică (Nota 8, pg. 316) neexistând explicaţii oficiale nici pentru:

  • legalitatea documentelor semnate de rege în numele Statului Român Ortodox;
  • indiferenţa sa în faţa nedreptăţilor sociale, economice şi politice la care a fost supuse continuu satele româneşti, deşi acestea aveau aproape în întregime, o populaţie de credinţă creştin-ortodoxă;
  • introducerea în constituţie a dreptului suprem de inviolabilitate, adică cel de iresponsabilitate a regelui, deşi după credinţa noastră creştin-ortodoxă, numai Domnul Isus Hristos este fără de păcat. El este om şi Dumnezeu (Nota 3, pg. 81).

23 În lunga sa perioadă de conducere a României, regele Carol I nu a recunoscut oficial că ţărănimea este clasa fundamentală a poporului român, încercând să înlăture următoarele realităţi româneşti:

  • că ţărănimea a creat neamul român creştin – ortodox;
  • ea i-a dat organizarea de stat;
  • ţărănimea i-a asigurat paza şi vitalitatea ei (Nota 10, pg. 489), realitate care este nesocotită şi în prezent, sub alte forme.

Realităţile de mai sus ale neamului român au constituit forţa de rezistenţă care s-a opus practicilor folosite în Anglia, mai multe secole, pentru dezvoltarea comerţului cu lână şi produse din lână, practici cum au fost:

  • înfrăţirea burgheziei străine cu nobilimea;
  • alungarea ţărănimii şi înlocuirea ei cu turme de oi;
  • proletarizarea de o dată a ţăranilor;
  • transformarea ţăranilor în cerşetori, vagabonzi şi criminali (Nota 6, pg. 218).

24 Regele Carol I a admis să i se dăruiască 118.000 ha., teren, de către şeful guvernului liberal, din domeniile statului (Nota 15, pg. 110), neexistând publicate informaţii pentru:

  • legalitatea dispoziţiei de atribuire a pământului în cauză;
  • efectivul îndreptăţiţilor şi a suprafeţelor de teren cuprinse în documentaţia privind aplicarea reformei agrare din 1864 care nu a beneficiat de această reformă;

25 În perioada celor aproape 49 de ani, când România a fost condusă de domnul şi apoi regele Carol I, şi nici după, nu au fost publicate informaţii privind:

  • inventarierea averii statului (Nota 16, pg. 206);
  • modul de administrare a averii naţionale de către guvernele care au condus ţara în aceeaşi perioadă;
  • măsurile luate împotriva celor care au adus pagube averii neamului român.
SURSA INFORMAŢIILOR
Nr. crt. Titlu Pag. Autor Editura Anul
1 Istoria Parlamentului şi a vieţii parlamentare în România 143, 185, 189, 194, 456, Editura academiei R.S.R. Bucureşti 1983
2 Istoria loviturilor de stat in România, volumul I 232, 239, 336 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
3 Constituţia din 1923 În dezbaterea contemporanilor 25,81,443 Humanitas, Bucureşti 1990
4 O istorie sinceră a poporului român 262, 279, 282, 307, 332, 333, 348, 359, 360, 466, 467 Florin Constantin Univers Enciclopedie Bucureşti 1997
5 Casa Regală – volumul I – 1866-1900 17,18,65,129 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2003
6 Burghezia română 126, 131, 134, 218 Stefan Zeletin Humanitas Bucureşti 1991
7 Opere economice 367 P.S. Aurelian Editura Academiei R.S.R. 1967
8 Istoria loviturilor de stat în România volumul II 124, 127, 176, 188, 211, 214, 232, 237, 246, 312, 313, 314, 316, 322, 324, 327, 380 Alex Mihai Stoenescu International Publishing Company 2006
9 De ce a fost sacrificat Eminescu ? 93, 94, 97 Theodor Codreanu Editura ’’Grigore Tăbăcaru’’ Bacău 2001
10 Studii 489, 530 G. Zane Editura Eminescu 1980
11 Răscoala ţăranilor de la 1888 10, 152 Constantin Corbu Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1978
12 Istoria Dreptului Românesc volumul I 172 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1980
13 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea intai 255, 308 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1984
14 Istoria Dreptului Românesc volumul II – partea a doua 183, 233 Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1987
15 Neam fără noroc – sau blestemul lui Zamolxe 98, 110, 164, 178, 191, 209, 236, 247, 255, 263, 264, 265, 352 Alexander E. Ronnett Editura Vicovia Bacău 2008
16 Stenogramele şedinţelor Consiliului de miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul I 191, 206, 538 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 1997
17 Casa Regală volumul II – 1901-1930 205, 207, 216, 262, 280 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2004
18 Relaţiile agrare şi mişcări ţărăneşti în România 196, 558, 572, 585 Institutul de Istorie ’’N. Iorga’’ al Academiei R.S.R. Editura Politică 1967
19 Reforma agrară din 1921 în România 146, 231, 307, 342, 352 D. Sandu Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1975
20 Sub trei dictaturi 42 Lucretiu Pătrăşcanu Editura Politică Bucureşti 1970
21 Pentru legionari volumul I 20, 21, 28, 97, 114, 235, 273, 322, 364 Corneliu Zelea Codreanu Editura Scara Bucureşti 1999
22 România, cu şi fără Antonescu 209, 291, 293, 335 Gheorghe Buzatu Editura Moldova Iaşi 1991
23 Magazinul istoric 24 octombrie 2008
24 Amorurile principelui Carol de Hohenzolern Gabriel Perrenii Editura Omnes 1971
25 Armata, mareşalul şi evreii 52, 59, 105, 166, 201, 448, 449, 484 Alex Mihai Stoenescuv Rao International Publishing Company 1998
26 Casa Regală volumul III – 1930-1937 77, 113, 144, 178 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2005
27 Istoria loviturilor de stat în România volumul III Cele trei dictaturi 13, 121, 122, 123, 139, 142, 256, 311, 398, 399, 538, 539, 543, 553, 562, 660, 661, 669, 671, 672, 674 Alex Mihai Stoenescu Rao International Publishing Company 2006
28 Viaţa economică şi politică a României 1933-1938 100, 130, 131, 282 Emilia Sonea • Gavrilă Sonea Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1978
29 România în perioada revoluţiilor naţionale din Europa (1919 – 1944) – Mişcarea legionară 44, 81, 102, 103, 112, 118 Michele Rallo Sempre Bucureşti 1999
30 Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu volumul I 129, 130, 262 Cicerone Ioanitoiu Bucureşti 1997
31 Viaţa politică din România 1918 – 1944 150 Ioan Scurtu Editura Albatros Bucureşti 1982
32 Era Libertăţii Statul Naţional Legionar volumul I 102, 113, 116, 121, 201 Horia Sima Editura Gordian Timişoara 1995
33 Procesul lui Corneliu Zelea Codreanu (mai 1938) 223, 224, 225, 226 Kurt W. Treptow – Gheorghe Buzatu – Iaşi 1994
34 Istoria Gărzii de Fier 1919 – 1941 Mistica Ultranationalismului 10, 11, 261, 283, 292 Francesco Veiga Humanitas Bucuresti 1993
35 Mişcarea legionară – în texte originale şi imagini 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210 Editor Lucian Borleanu Editura Lucman Bucureşti
36 Legiunea ’’Arhanghelul Mihail’’ 208 Armin Heinen Editura Humanitas Bucureşti 1999
37 Destinul Miscarii Legionare 72, 73, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84 Stefan Aparaschivei Editura Gama 1996
38 Casa Regală volumul IV – 1938-1947 VIII, X, 106, 240 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2006
39 Capitalul strain in societatile anonime din Romania, in perioada interbelica 118 Constantin Bogdan – Adrian Platon Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1981
40 Casa Regală şi afacerile cu devize 1935 – 1940 volumul IV 26, 97 Costin Murgescu Editura Academiei R.S.R. Bucureşti 1970
41 Garda de Fier – organizaţie teroristă de tip fascist 62, 63, 131 Mihai Fatu – Ion Spalatelu Editura Politică Bucureşti 1980
42 Istoria politică şi militară a razboiului României contra Rusiei Sovietice 58 General Platon Chirnoaga Editura Fides Iaşi 1997
43 Era libertăţii – Statul Naţional Legionar volumul II 76, 82, 116, 119, 125, 126, 129, 131 Horia Sima Editura Gordian Timişoara 1995
44 Evreii sub regimul Antonescu 77, 311, 312, 335 Radu Ioanid Editura Hasefer a F.C.E.R. Bucureşti 1997
45 Arhivele totalitarismului 32 Revista Institutului Naţional pentru studiul totalitarismului Anul I № 1/1993
46 Legionarii noştri 178, 179 Ion Coja Editura Kogaion Bucureşti 1997
47 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul II 58, 181, 359, 755 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 1998
48 Noica şi Mişcarea Legionară 256 Sorin Lavric Humanitas Bucureşti 2007
49 Mareşalul Antonescu şi Catastrofa României 108, 171 Eduard Mezincescu Editura Artemis Bucureşti 1993
50 Evreii sub regimul Antonescu 48 Radu Ioanid Editura Hasefer Bucureşti 1997
51 Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu – Relaţiile româno-germane 1938 – 1944 271, 279, 280, 285 Andreas Hillegruber Humanitas Bucureşti 1994
52 Procesul lui Ion Antonescu 178, 196, 477 Editura Eminescu 1995
53 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul IX 27, 42, 429 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2006
54 Preliminarii politico – diplomatice ale insurecţiei române din august 1944 92, 133, 461, 462, 464, 468, 478, 479 A. Simion Editura Dacia Cluj 1979
55 Monitorul Oficial № 299 17-XII-1941
56 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul III 381, 433 Arhivele Naţionale ale României Bucureşti 2001
57 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VII 250 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2003
58 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul VIII 625 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti 2004
59 Stenogramele şedintelor Consiliului de Miniştri – Guvernarea Ion Antonescu volumul X 518 Arhivele Naţionale ale Romaniei Bucureşti 2007
60 Jurnal 151 Constantin Sanatescu Editura Humanitas Bucureşti 1993
61 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul III XXI Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti 1985
62 23 august 1944 – documente 1944 – 1945 volumul IV 542 Direcţia Generală a Arhivelor Statului Centrul de studii şi cercetări de istorie şi teorie militară Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucuresti 1985
63 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Ministri – Guvernarea Ion Antonescu volumul V 226 Arhivele Nationale ale Romaniei Bucureşti 2005
64 România ca o pradă 305, 315 Radu Theodoru Editura Alma
65 România la cumpăna istoriei 308, 309, 357, 385, 386 Ion Suta Editura Enciclopedică Bucureşti 1991
66 România sub regimul comunist 26, 31, 54, 114, 121, 179 Dennis Deletant Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica Bucureşti 1997
67 Mari crime împotriva naţiunii române – Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României 30, 32, 33, 34, 76, 77, 78, 79, 85, 88, 89 Neagu Cosma Bravo Pres 1995
68 Sovietizarea României – Percepţii angro-americane 1944 – 1947 106 Ion Chiper – Florin Constantin – Adrian Pop Iconica Bucureşti 1993
69 Dezvoltarea economică a României 1944 – 1964 26, 116 Academia R.P.R. – Institutul de cercetări economice Editura Academiei R.P.R. Bucureşti 1964
70 Monitorul Oficial № 33 din 10 februarie 1945 1945
71 Monitorul Oficial № 128 din 5 iunie 1946 1946
72 Anul 1948 – instituţionalizarea comunismului 509, 512, 514 – 519, 832 – 839 Fundaţia Academia Civică 1998
73 Instaurarea comunismului – Între rezistenţă şi represiune 06, 213 – 278, 384, 434 Fundaţia Academia Civică 1995
74 Buletinul Oficial al R.S.R. № 1 din 21 august 1965 1965
75 Anii 1973 – 1989 Cronica unui sfarşit de sistem 152, 831 Analele Sighet – 10 Fundaţia Academia Civică 2003
76 Buletinul Oficial I , № 39 din 1 decembrie 1989
77 Jurnalul fericirii 34, 82, 107, 151, 286 N. Steinhardt Editura Dacia Cluj 1991
78 Buletinul Oficial I , № 13 din 18 aprilie 1989 1989
79 Buletinul Oficial I , № 38 din 30 noiembrie 1989 1989
80 Buletinul Oficial I , № 18 din 2 aprilie 1989 1989
81 Buletinul Oficial I , № 62 din 7 decembrie 1989 1989
82 Anuarul statistic al României – 1990 105, 630 – 645 Comisia naţionala pentru statistică 1990
83 H.C.M. № 1557/1973 1973
84 H.C.M. № 73/1975 1975
85 H.C.M. № 76/1975 1975
86 H.C.M. № 189/1976 1976
87 Decretul № 358/1976 1976
88 Decretul № 322/1979 1979
89 Decretul № 220/1976 1976
90 Politice 63 H.R. Patapievici Humanitas Bucureşti 1997
91 Treptele tranziţiei spre capitalism 36, 37 Silviu Brucan Nemira 1999
92 Stâlpii noii puteri în România 144 Silviu Brucan Nemira 1996
93 Pagini inedite din istoria dreptului vechi românesc 30, 153 – 203 Andrei Radulescu Editura Academia Română Bucureşti 1991
94 Echipa de sacrificiu – Din culisele guvernării postrevoluţionare 5.I.1990 – 5.II.1991 16, 69, 70, 115 Editat de ’’România azi’’ S.A. Bucureşti 1992
95 România: revoluţia încâlcită 175, 176 Nestor Rates Editura Litera Bucureşti 1994
96 Revoluţia trăită 58 Ion Iliescu Editura redacţiei publicaţiilor pentru străinătate 1995
97 Monitorul Oficial II – Dezbateri Parlamentare Senat № 205 din 10 noiembrie 1995 – Senat
98 Cuget Ortodox № 9 (anul II) iulie – august 2009 15 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
99 Cuget Ortodox № 8 (anul II) mai – iunie 2009 4 Editat de Mănăstirea Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Suceava 2009
100 Dicţionarul enciclopedic român volumul II D –J 210 Editura Politică Bucureşti 1964
101 Garda de Fier, în ancheta Tribunalului de la Nürberg 7 Mihail Fotin Enescu Fundatia culturală ‚„Buna Vestire” Sibiu 1996
102 Geneza revoluţiei române de la 1848 39, 43 Gheorghe Platon Editura Junimea 1980
103 Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Franc-Masoneria 27, 45, 102, 128, 129, 130, 158, 166, 167, 267 Dr. N. C. Paulescu Bucureşti 1913
104 Scrieri politice 344, 382, 395, 424, 456, 502 C. Rădulesc Motru Editura Nemira 1998
105 România – la cumpăna istoriei 374, 381, 386, 387 Ion Suta Editura Ştiinţifică 1991
106 Naţionalişti, antinaţionalişti, O polemică cu publicistică românească 35, 87, 96, 105, 106, 116, 117, 172 Gabriel Andreescu Polirom Iaşi 1996
107 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării 3, 4, 32, 70, 110, 113, 124, 133, 134, 137, 139, 140 Consiliul Naţional de acţiune împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate „Cartea Albă a crimei organizate şi a corupţiei” 1998 1998
108 O. U. G. Nr. 21/ 20.V.1997 Legea Nr. 140/24. VII.1997 1997
109 Legea Nr. 271/ 29.V.2001 2001
110 Razboiul nevăzut III&mbsp;Politica Filo-Sionistă a României În faţa Europei şi a lumii editia a-II-a 75, 376, 398 Cornel Dan Nicolae Carpathia Cartea Secretă 2006
111 Constituţia României Articolele: 82, 90, 108, 109
112 Naţionalism – sau Democraţie 150, 179 Aurel C. Popovici Editura Albatros Bucureşti 1997
113 Neoiobăgia Studiu economico- sociologic al problemei noastre agrare 33 C. Dobrogeanu- Gherea Editura Librăriei Socec Bucureşti 1910
114 Democratia hienelor Spionaj, sange si teroare 4, 28 Colonel (R) Florian Garg Editura „Obiectiv” Craiova 2002
115 Contribuţia unor minorităţi naţionale la bolşevizarea României 6, 7 Neagu Cosma Editura Bravo Press 1996
A Armistiţiul din 1944 si implicaţiile lui 8, 9 Cornel Coposu Editura Gandirea Romaneasca Bucureşti 1990
B Anuarul Statistic al Romaniei 1937-1938 1937-1938
116 Istoria Bisericii Ortodoxe Române Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu Editura Episcopiei Dunării de Jos Galaţi 1996
I. România – încotro? Reviewed by on . JURNAL DE FRONT Documentul produs de Domnul Constantin Bulibaşa are la bază o muncă uriaşă şi este deopotrivă un fel de jurnal de front al perioadei 1859–2008, JURNAL DE FRONT Documentul produs de Domnul Constantin Bulibaşa are la bază o muncă uriaşă şi este deopotrivă un fel de jurnal de front al perioadei 1859–2008, Rating: 0

About Constantin Bulibașa

Lasă un comentariu

scroll to top