Despre Nae Ionescu

  • Nicolae C. Ionescu (n. 16 iunie 1890 - d. 15 martie 1940 ) a fost un filozof, logician, pedagog și jurnalist român. Orientarea sa filosofică a fost numită trăirism. A știut să adune în jurul său și să eleveze o pleiadă de membri ai generației de aur interbelice a literaturii și gândirii românești ca Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran,Vasile Moisescu, George Murnu etc. Biografie: Nae Ionescu s-a născut la Brăila pe data de 4 iunie 1890 (pe stil vechi). Urmează studiile primare, gimnaziale și liceale în orașul natal. În timpul liceului, se apropie de cercul socialist și îl cunoaște pe Panait Istrati. Este exmatriculat din liceul Nicolae Bălcescu din Brăila în ultimul an de studiu, se spune că pentru republicanism național. Termină studiile liceale la alt liceu. Își continuă studiile la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ale cărei cursuri le încheie în 1912, cu specializare în filosofie. În anul 1912, este numit profesor la Liceul Matei Basarab din București. După o vreme în care colaborează la Studii filosofice sau la Noua Revistă Română, pleacă în Germania, la Göttingen, în vederea desăvârșirii studiilor. Aici îl prinde Primul Război Mondial. Revine în România și își satisface stagiul militar la Brăila. Pe 25 noiembrie 1915 se căsătorește cu Elena Margareta Fotino. În ianuarie 1916 pleacă în Germania, împreună cu soția, pentru continuarea studiilor. Intrarea României în război, în luna august 1916, îl surprinde acolo. Este închis în lagărul de prizonieri de la Celle-Schloss, Hanovra, de unde va fi eliberat în august 1917. Primul său fiu, Radu, se naște în lagăr, la începutul anului 1917. Al doilea fiu, Răzvan, i se naște în luna iunie a anului 1918. În anul 1919 își susține doctoratul în filosofie la Universitatea din München, cu profesorul Bäumker, cu teza: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik (Logistica ca o nouă încercare de definire a matematicii). Revine în țară în 1919 dedicându-se carierei didactice și jurnalistice. Convingerile sale politice de dreapta vor face să fie de mai multe ori arestat și închis. Bolnav de inimă, moare la 15 martie 1940, în vila sa de la Băneasa, în prezența Cellei Delavrancea. Este cunoscut și pentru legăturile sale romantice cu câteva dintre femeile celebre ale vremii, printre care Maruca Cantacuzino-Enescu (soția muzicianului George Enescu), Elena Popovici-Lupa și pianista Cella Delavrancea. Biografia sa este legată de două clădiri istorice existente și azi, amintite de către elevii săi în memoriile lor: vila Marucăi Cantacuzino de la Sinaia (azi Muzeul „George Enescu” de la Cumpătu) și „Vila de la Băneasa” (azi sediul unei societății comerciale de pe Str. Ion-Ionescu de la Brad din București). Despre cea de a doua clădire se spune că ar fi primit-o în dar de la Nicolae Malaxa. După moartea lui N. Ionescu în 1940, vila de la Băneasa a servit ca reședință Mareșalului Ion Antonescu. Cariera didactică Revenit în țară în 1919, este pentru scurtă vreme profesor, apoi director la Liceul militar Mânăstirea Dealu pentru ca, în același an, să fie numit asistent la catedra de Logică și Teoria cunoașterii a profesorului Constantin Rădulescu-Motru. Nae Ionescu își inaugurează activitatea universitară cu lecția Funcțiunea epistemologică a iubirii. Le-a fost profesor universitar lui Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Jeni Acterian, Mircea Vulcănescu, Constantin Floru etc. Cariera jurnalistică Între 1911-1916, în calitate de colaborator și apoi de redactor la Noua Revistă Română, condusă de Constantin Rădulescu-Motru, publică mai multe articole și cronici. În perioada 1919-1925, colaborează cu numeroase articole la revista Ideea europeană (director: Constantin Rădulescu Motru), alături de Tudor Vianu, Octav Onicescu, Dimitrie Gusti, Ștefan Nenițescu, Emanoil Bucuța, Cora Irineu, Mircea Florian. În 1922, publică în Gazeta Matematică studiul Comentarii la un caz de intranziență a conceptelor matematice, pentru care obține Premiul de filosofie matematică, în anul 1923. Din mai 1926 Nae Ionescu conduce ziarul Cuvântul, la care a colaborat și grupul de talente adunate în jurul său: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran, etc. Cărți publicate ● Roza vânturilor, 1937, o culegere de articole gazetărești strînse din inițiativa lui Mircea Eliade, care a și prefațat-o. Este singura carte publicată în timpul vieții. ● Curs de metafizică și Curs de istoria logicii, publicate postum de elevii săi, după notițele de curs. (Publicată în „Buna Vestire", 1940.) ● Suferința Rasei Albe, 1994.
(I) Obiectul și metoda logicii

(I) Obiectul și metoda logicii

Primul lucru pe care trebuie să-l facem, începând un curs de logică, este să ne întrebăm: ce este logica? Fără îndoială că, într-un anumit plan, logica este o ştiinţă constituită, adică este o sumă de ...

Citește mai mult »
XVI. Schiță istorică a filosofiei religiei

XVI. Schiță istorică a filosofiei religiei

Catalogare a curentelor şi a poziţiilor Vom face în prelegerea de azi un fel de schiţă istorică, în care să înfăţişez deosebitele curente din filosofia religiei, aşa cum s-au prezentat ele, şi să clas ...

Citește mai mult »
XVI. Alte atribute ale Divinului

XVI. Alte atribute ale Divinului

Am început în prelegerea precedentă să vă dau câteva lămuriri asupra structurii determinărilor secundare ale divinităţii, considerate în totalitatea lor generică, îmi dau seama că ceea ce v-am spus nu ...

Citește mai mult »
Scrisoare a profesorului Nae Ionescu către Generalul Gheorghe Cantacuzino Grănicerul, șeful partidului „Totul pentru țară” (1937)

Scrisoare a profesorului Nae Ionescu către Generalul Gheorghe Cantacuzino Grănicerul, șeful partidului „Totul pentru țară” (1937)

Bucureşti Băneasa Tel. 4.80.40.   Stimate şi scumpe Domnule General   Terminaţi scrisoarea Dvs din 22-V-37, prilejuită de articolul meu din „Predania”, aşa: „este vremea, cred, să ne gândim dacă este ...

Citește mai mult »
XV. Structura determinărilor secundare ale divinului

XV. Structura determinărilor secundare ale divinului

Care sunt calităţile esenţiale sau atributele fundamentale ale divinităţii, am văzut în explicaţiile de până acum şi ne mărgineam la existenţa absolută, adică divinitatea, şi la caracterul de sanctita ...

Citește mai mult »
XIII. Caracterul de sanctitate al divinului

XIII. Caracterul de sanctitate al divinului

În analiza problemei divinităţii, am stabilit două caractere particulare ale acestei realităţi: existenţa absolută şi activitatea, acţiunea continuă şi necondiţionată. În opoziţiune cu existenţa absol ...

Citește mai mult »
XII. Problema divinității

XII. Problema divinității

Ultima problemă pe care am înfăţişat-o a fost studierea particularităţilor cunoştinţei religioase. Aţi văzut că această cunoştinţă religioasă se sprijină pe ceea ce aş numi presupoziţie obiectivistă, ...

Citește mai mult »
Particularități ale cunoașterii religioase

Particularități ale cunoașterii religioase

În cadrul încercării mele de a fixa caracterele specifice ale actului religios în .genere, v-am indicat că unul dintre aceste mijloace ar fi stabilirea unor caractere specifice ale conştiinţei religio ...

Citește mai mult »
IX. Social și cognitiv în constituirea conștiinței religioase

IX. Social și cognitiv în constituirea conștiinței religioase

Concluziile la care am ajuns în prelegerea trecută, oricât de surprinzătoare ar fi părut ele faţă de concepţia actuală a religiei şi faţă de rolul care se asignează acestei activităţi spirituale în so ...

Citește mai mult »
Cele patru prelegeri ținute de profesorul Nae Ionescu în temnița de la Miercurea Ciuc în anul 1938

Cele patru prelegeri ținute de profesorul Nae Ionescu în temnița de la Miercurea Ciuc în anul 1938

CONFERINŢA I România legionară nu este un fapt simplu, ci complex Adică viziunea legionară a realităţii este o formulă care cuprinde întreaga manifestare de viaţă, aşa cum se încadrează ea în istorie. ...

Citește mai mult »
scroll to top