• Implicaţi-vă în viaţa ţării - înfiinţaţi partide politice, fără a avea nimic în comun cu lumea politică actuală - adică cu crima organizată.

• Înfiinţaţi asociaţii culturale, fundaţii, asociaţii civice, care să devină locuri de românism, de promovare a valorilor reale ale poporului nostru, de informare şi afirmare a adevărului – şi ţineţi mereu cont că toate acestea sunt posibile numai în afara sistemului actual din România.
• Uitaţi tot ce se numeşte astăzi valoare, în toate planurile. Construiţi România voastră, o Românie reală, firească, bazată pe credinţa în Hristos şi pe tradiţia românilor.

Aşa s-a intitulat o carte a unui corespondent de război român din timpul conflictului care şi-a consumat, zilele trecute, ultimele consecinţe, sau cel puţin aşa vor unii, prin declararea unilaterală a independenţei provinciei sârbeşti Kosovo. A fost una dintre puţinele cărţi în care autorul, prietenul meu de la Timişoara, nu a ţinut cont de ceea ce se considera corect din punct de vedere politic. Altfel spus, el a scris numai adevărul, un adevăr care nu era nici pe departe pe placul celor care au manevrat turnura conflictului şi pe care nu-l poate modifica nici un minister de profilul celui proiectat de Orwell în celebrul său roman “1984”. Cu argumente clare de ordin istoric, în lucrarea cu pricina se demonstra dreptul inalienabil al Serbiei asupra unui teritoriu pe care poporul său şi-l asumă ca vatră multiseculară. Totodată, se mai desfăcea şi mecanismul malefic prin care sârbii au fost demonizaţi sistematic, în timp ce adversarii lor, fie ei croaţi, bosniaci musulmani ori albanezi, erau prezentaţi numai, sau aproape numai, în postura de victime inocente, punându-se un semn de identitate între Slobodan Miloşevici şi un întreg popor setos de sânge, cum se afirma în majoritatea mass media de pe mapamond. Am văzut, prin 1997, în Bosnia-Herţegovina, listele cu cei mai căutaţi criminali de război din vremea respectivă.

Apariţia, la 17 februarie 2008, a unei noi entităţi politice pe harta politică europeană a zdruncinat încă o dată şi aşa fragila securitate regională. Declaraţia legislativului de la Priştina cu privire la independenţa provinciei Kosovo şi graba, oarecum previzibilă, cu care o serie de state au recunoscut această independenţă, realimentează tendinţe secesioniste în diverse regiuni ale globului, inclusiv în Republica Moldova. Sunt evenimente care nu dau bine la integritatea şi independenţa (potenţială) acesteia şi necesită analiză şi mare acurateţe diplomatică.

Haromszek, nr.5276 - 15.01.2008

Titlul: Pământ Secuiesc? Dezvoltare?

Semnează: Biro A. Zoltan

Este evident că lui Csutak Istvan nu prea îi sunt pe plac scaunele (vezi Pământul Secuiesc-Pământ al scaunelor?, Hargita Nepe, 8 ianuarie 2008), mai ales dacă acestea sunt pe Pământul Secuiesc şi nu sunt un obiect cu patru picioare ci forme de organizare internă. Şi după cum declară, are şi motive, având în vedere că această formă de organizare teritorială, condamnată la uitare până şi de Vi­e­na/Budapesta, este nu numai anacronică ci şi un leagăn al mediocrităţii. Cei care trăiesc aici - fie ei chiar şi elitişti - interpretează colaborarea ca pe un cuţit înfipt în spate iar dimensiunea investiţiei spiritualo-materiale planificate cu atâta zel nu depăşeşte limita celei mai mărginaşe cârciumi scăunale (mai nou pensiune de hotar) care, dacă lucrurile vor evolua cu adevărat bine, s-ar putea transforma chiar şi într-un butic vamal scăunal.