Home » Apariții editoriale » A apărut cartea «Eminescu incorect politic» scrisă de Theodor Codreanu
A apărut cartea «Eminescu incorect politic» scrisă de Theodor Codreanu

A apărut cartea «Eminescu incorect politic» scrisă de Theodor Codreanu

iulie 4, 2014 2:39 pm by: Category: Apariții editoriale, Colecția Adevăruri „incorecte“ politic, Colecția Institutul Mihai Eminescu, Noi apariții la editura Scara Print 8 Comments A+ / A-

ARGUMENT


Se cuvine să-i aduc mulțumiri pentru titlul acestei cărți d-lui Horia-Roman Patapievici, care, într-un articol, publicat în revista Flacăra (nr. 1-2/2002), intitulat, provocator, Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale, scria adânc: „pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit «corect politic», în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din «țările progresiste» a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e «politic incorect». Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet național Eminescu nu mai poate supraviețui deoarece noi azi ieșim din zodia naționalului.“
Indubitabil, opinia eminentului eseist al Grupului pentru Dialog Social este o mostră emblematică de „corectitudine politică“ pe care, altminteri, i-o cunoșteam de multă vreme, ideologia aceasta făcând gloria imposturii intelectuale postdecembriste, ceea ce le-a înlesnit noilor ariviști ocuparea nu numai a instituțiilor culturale, dar și privilegiul unic de a prăbuși vertiginos România.
Dincolo de precaritatea stilistică a textului patapievician, izbesc două mistificări specifice „inteligențelor” confuze. Fenomenul a fost descris, percutant, încă din 1935, de Mihai Ralea. Într-un eseu inclus în volumul Valori, Ralea definea inteligența ca puterea de a evita confuzia punctelor de vedere. Ilustra afirmația cu scena petrecută între cele două studente de la Fizică. Fetele disputau aprins o problemă. La un moment dat, cea care nu mai avea argumente a izbucnit în plâns, zicând răzbunătoare: Așa-mi trebuie mie dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă!
Să se observe că toți aceia care nu au argumente și-și imaginează că le au, deviază brusc de la dialog și sfârșesc, triumfători, prin a pune etichete. D-l Patapievici a găsit rapid una pentru Caragiale (corect politic) și alta pentru Eminescu (incorect politic). Cu ani în urmă, ideologii proletcultului uzaseră de alte etichete (dar tot din sfera „incorectitudinii”): reacționar, paseist, antisemit etc. Iar dacă ne întoarcem la Caragiale, pe care, în chip fraudulos, Patapievici îl opune lui Eminescu, vom descoperi că și autorul Scrisorii pierdute a fost un „incorect politic”, și încă unul nimicitor pentru lipsa de inteligență a unora dintre contemporani. Oare, ca să dăm doar un exemplu, ridiculizarea „progresului cu orice preț” nu era o dură atitudine „incorectă politic”? În acest caz, îndrituit să vorbească despre valori era Mihai Ralea, iar nu H.-R. Patapievici, care pretinde a reprezenta „tabla de valori acceptate”. De cine „acceptate”? De impostori?
Crede că mai triumfă Patapievici și comilitonii „demascând”, cu ironie internaționalistă, sintagma poet național. Știm că de la Manifestul Partidului Comunist (1848) încoace tot ce este național le stă în gât autorilor de utopii globaliste. Cum să nu se plângă, precum studenta de la Fizică, de „naționalismul” lui Eminescu, echivalentul „tuberculoasei” din 1935? S-o creadă „corecții” că englezii se vor lepăda de Shakespeare (numit chiar de Eminescu poet național) al Albionului, s-o creadă că germanii se vor lepăda de Goethe („poet național și educator național”, cum l-a numit Fritz Martini), s-o creadă aceiași că americanii se vor lepăda de Walt Whitman (numit de Harold Bloom „poetul național” al Statelor Unite) etc. În fine, s-o creadă noii ideologi că românii se vor lepăda de poetul lor național!
Cartea de față (care valorifică texte risipite prin reviste sau din Eminesciene, 2012, altele inedite) își propune să facă o concesie „corecților politici“: să arate de ce Eminescu este incorect politic. Și asta deoarece un domn ca Patapievici s-a grăbit să pună diagnosticul, dar uitând, în izbucnirea sa în bocet, să și-l argumenteze. Îi venim, aici, în ajutor.
Ne cerem iertare de la părintele-scriitor Ștefan Baștovoi că am parafrazat, în oglindă, titlul unei cărți a dumisale din 2010: Diavolul este corect politic.
Diavolul, da! Însă nu și Eminescu!

Theodor Codreanu

Eminescu incorect politic

Disponibilă și la Librăria Sophia

Pentru comenzi completați formularul de contact, în care vă rugăm să precizați cartea pe care o doriți.
După completarea formularul de contact vă rugăm pe viitor să verificați și dosarul SPAM al adresei dumneavoastră de e-mail în vederea confirmării comenzii sau discutarea altor detalii referitoare la aceasta. Vă mulțumim.

A apărut cartea «Eminescu incorect politic» scrisă de Theodor Codreanu Reviewed by on . ARGUMENT [dropcap color="#782b20" font="Adobe Garamond Pro" fontsize="42"]S[/dropcap]e cuvine să-i aduc mulțumiri pentru titlul acestei cărți d-lui Horia-Roman ARGUMENT [dropcap color="#782b20" font="Adobe Garamond Pro" fontsize="42"]S[/dropcap]e cuvine să-i aduc mulțumiri pentru titlul acestei cărți d-lui Horia-Roman Rating: 0

About Theodor Codreanu

A fost nascut la 1 aprilie 1945 in satul Sarbi, com. Banca, jud. Vaslui. Parintii sai, Iordachi si Tinca erau tarani. Dupa studiile medii, a terminat cursurile Facultatii de Filologie, sectia Limba si literatura romana, la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi (1965-1970). Este profesor de limba si literatura romana, titular la Liceul Teoretic "Cuza Voda" Husi, jud.Vaslui si in invatamant de peste 30 de ani. Si-a dat gr. didactic I si doctoratul in filologie in 2001. Este casatorit si are 2 copii : Teolin si Dragos. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru al Societatii Scriitorilor "C.Negri" din Galati, membru al Academiei Internationale "M.Eminescu" din India cu sediul la Calcutta, membru al Centrului Academic International "M.Eminescu" din Chisinau, Republica Moldova. Este un reputat cercetator in literatura beletristica, istorie si critica literara, publicistica, istorie, filosofie. Activitatea sa in didactica si cercetare metodico-literara este recunoscuta. A functionat la scolile din mediul rural Orgoesti (com. Bogdanesti - Vaslui) si Dodesti (com.Viisoara - Vaslui), apoi, prin concurs, la Liceul "Dimitrie Cantemir" Husi si din 1978 pana in prezent, la Liceul teoretic "Cuza Voda" Husi. De-a lungul anilor, a fost sef de catedra, iar dupa 1980 - responsabil al Cercului Pedagogic nr.1 din zona Husi al profesorilor de limba si literatura romana si metodist din partea Inspectoratului Scolar al judetului Vaslui. A facut parte, in doua perioade, din Comisia Nationala a Concursului de limba si litaratura romana "M.Eminescu". Autor a zeci de articole pe teme pedagogice si metodice publicate in "Tribuna Scolii", "Cronica", "Astra", "Luceafarul", "Vremea noua", "Ateneu", "Tribuna", "Scanteia", "Convorbiri literare", etc. Autor de editii in colectii scolare din opera lui I.L.Caragiale si G.Bacovia, la editurile Porto-Franco, Galati si Institutul European din Iasi. Volume publicate : "Marele zid" (roman, Ed. Junimea, Iasi 1981); "Eminescu - Dialelctica stilului" (eseu critic, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti 1984); "Modelul ontologic eminescian" (Ed. Porto-Franco, Galati,1992);"Istoria Husilor" (Ed. Porto-Franco, Galati,1995); "Provocarea valorilor" (Ed. Porto-Franco, Galati,1997); "Dubla sacrificare a lui Eminescu" (trei editii 1997-1999); "Varvarienii" (roman, Ed. Porto-Franco, Galati,1998); "Eseu despre Cezar Ivanescu" (Ed. Macarie, Targoviste, 1998); "Controverse eminesciene" (Ed. Viitorul Romanesc, Bucuresti-2000); "Fragmentele lui Lamparia" (Fundatia Scrisul Romanesc, Craiova-2002); "Complexul Bacovia" (Ed. Junimea, Iasi-2002). Colaboreaza cu presa in peste o mie de articole, studii, cronici, recenzii, eseuri, in majoritatea revistelor din tara si in publicatii din Republica Moldova, Iugoslavia, S.U.A.; A primit numeroase premii, medalii, distinctii: Medalia jubiliara Eminescu - 150, acordata prin brevet si decret prezidential semnat de presedintele Emil Constantinescu in anul 2000; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova si Premiul Societatii Scriitorilor "C.Negri" din Galati pentru volumul "Modelul ontologic eminescian"; Premiul National "M.Eminescu" - Suceava, 2000, pentru volumul "Dubla sacrificare a lui Eminescu"; Premiul revistei "Literatura si arta" din Chisinau, anii 1998-2000; Diploma de Onoare pentru merite in invatamant inmanata de Inspectoratul Scolar Vaslui 2001; nominalizat "Om al anului international-2001" de catre The International Biographical Centre din Cambridge, Marea Britanie, pentru 30 de ani de activitate cultural-literara si inclus in Dictionarul personalitatilor contemporane - Who is Who in the 21st Century. Este Cetatean de Onoare al Municipiului Husi, din 2001.

Comentarii (8)

  • cristian

    Doamne ajuta ! Fratilor asteptam de catva timp acest cum sa-i zic… „strigat catre Dumnezeu”,un semn,un raspuns la intrebarea(ESTE COMPATIBILA ORTODOXIA CU MASONERIA?) pusa la foarte multe fete bisericesti si nu numai, inca de cand traia preafericitul patriarh Teoctist,unde bateam drumurile in dealul patriarhiei cu A.S.C.O.R. si Liga Studentilor inclusiv cu membrii A.F.D.P.R,in vederea si incercarea de a convinge Sfantul Sinod atat o pozitie sau hotarare fata de moastele martirilor crestini din inchisorile „slujitorilor lui antichrist”dar si de reactualizarea(mediatizarea) articolului emis de Sfantul SINOD al Bisericii Ortodoxe Romane din anul 1937,referitor la ANATEMA asupra francmasoneriei intrigante, oculte si criminale,al carei slogan edificator este DIVIDE et IMPERA,inclusiv „scopul scuza mijloacele”.M-a impresionat articolul fratelui Radu,referitor la Rotary club,desi mai erau multe de spus,totusi va mentionez ca nimic nu este intamplator,tinand cont de masacrul care s-a intamplat in #club colectiv 30 oct.2015,si legatura acestui atentat la fiinta nationala cu acest Rotary club criminal.Va mentionez din surse sigure ca majoritatea asa ziselor cluburi atat din capitala cat si din tara,dupa dezafectarea(distrugerii premeditate) fabricilor si uzinelor,prin aruncarea fortata afara a muncitorilor sub masca neproductivitatii,cladirile prin legi meschine, oculte au fost preluate de „agentii Rotary club” Culmea unul din actionarii acestui club mafiot criminal a fost vazut cu cateva minute inaintea producerii „genocidului premeditat”afara in fata clubului colectiv,vorbind la telefon,senator cu mare influenta in aceste structuri mafiote criminale(va spune ceva numele OPRISAN?).DNA nu este decat praf in ochii opiniei publice,mafiotii convinsi fiind ca iar ne-au prostit.(vezi cum a procedat Germania cu ministrii,senatorii,deputatii si altii prinsi furand din avutia statului(condamnati la urgenta si confiscata total averea.-ce face dna-ul nostru?…cu atat mai grav cu cat se stie ca in spatele DNA-ului se afla agenti chipurile ai justitiei americane.nihil sine deo,sa nu uitam INDEMNUL lui RADU GYR.cu respect Cristian.

  • andrei

    ori sunteti prosti, ori sunteti rau intentionati. Articolul lui Roman-Patapievici ia apararea lui Eminescu. ” Condamnarea” lui ca fiind „politic incorect” este pusa in ghilimele, si face asta preluand, intr-un anume sens, vorbele celor care-l considera pe Eminescu ca fiind perimat. Asta nu va pune primul semn de intrebare? In plus, restul articolului ia apararea clar lui Eminescu. De ce scoateti din context si interpretati dupa bunul plac?

  • andrei

    citeste cu atentie ce spune patapievici, tu ori esti rau intentionat, ori esti prost, scuza-ma ca-ti spun. Patapievici se intristeaza pentru starea tinerilor care nu-l mai vor pe Eminescu, nu mai vor profunzime, ci vor ” caragialianism”…Nu ca marele Caragiale ar fi superfluu…de altfel, la cum ai inteles articolul lui Patapievici, s-ar putea sa intelegi la fel si ce am scris eu acum…

  • Iacoboaie Radu

    DOAMNE AJUTĂ! ROG POSTAREA ACESTUI ARTICOL:

    ADEVĂRUL DESPRE CLUBUL ROTARY POATE FI CUNOSCUT ȘI DIN EXTERIOR
    Radu Iacoboaie, 27 iulie 2014

    DE CE MINT CEI DIN CLUBUL ROTARY CĂ NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU FRANCMASONERIA? DE CE SPUN EI CĂ TREBUIE SĂ FII PRINTRE EI, CA SĂ CUNOȘTI ADEVĂRUL? Este o mare viclenie în a pune astfel problema. Adică, drogurile, otrăvurile, patimile omenești trebuie mai întâi experimentate așa cum susțin ei și toți cei amăgiți asemenea lor?
    Acest articol care exprimă mai mult părerea mea personală se adresează chiar și rotarienilor, care ar avea măcar bunăvoința sau simpla curiozitate de a-l citi. Nădăjduiesc să se aprindă măcar un beculeț în mintea și simțirea lor, pentru a conștientiza adevărul despre Clubul Rotary.
    Mărturisesc că am scris multe articole până acum și dacă am scris despre comunism, francmasonerie, secte, yoga, droguri, homosexualitate etc., nu am scris din interior, nu am fost nici comunist, nici francmason, nici membru al vreunei secte, yoghin sau altceva. Nici măcar nu am fost membru al vreunui partid sau al vreunei organizații. Sunt ortodox, liber să scriu ce gândesc și fac ascultare doar față de învățătura Bisericii Ortodoxe, a Sfinților Părinți și față de duhovnicul meu.
    Deși au apărut câteva articole recent despre rotarieni și se arată destul de clar în acestea că acest club reprezintă antecamera masoneriei, încerc să limpezesc mai mult lucrurile, aducând și alte argumente în sprijinul tezei că acest Club Rotary reprezintă în fond o trambulină sau o poartă pentru intrarea în francmasonerie, care este în definitiv și o ramură a acesteia. Francmasoneria condusă de masoni (evreii sioniști) este o organizație superstratificată, în care Clubul Rotary este la baza piramidei și are rolul de a oferi noi membri și resurse materiale. Din toate sursele consultate reiese că în rândul lor există realmente un număr semnificativ de francmasoni. Iar la nivel de conducere, în proporție de peste 60-70% în orașele României, Cluburile Rotary sunt conduse de francmasoni.
    Am abordat această problemă, întrucât chestiunea în sine este una de mare importanță la nivel de societate. În România a apărut practic în ultima vreme o puzderie de secte (în care intră și unii dintre ortodocși cu o situație materială foarte grea), dar și de asemenea cluburi selecte formate din elita societății (oameni cu o anumită poziție socială și influență, mare parte având studii superioare și profesiuni liberale), în care membrii acestora cotizează cu sume destul de mari (este chiar un site la urmă, dacă accesați Rotary, care prezintă cotizațiile anuale pentru masoni și rotarieni). Unii se pare că sunt convinși că banii lor merg toți către orfelinate, azile de bătrâni sau în alte scopuri caritabile pentru binele comunității. În realitate, susținem că doar o parte (cam o treime) din acești bani merg însă spre destinația prevăzută. Ceilalți sunt folosiți pentru întâlnirile lor, călătorii în țară și străinătate etc. Să fie doar naivitate și ignoranță în privința ,,intelectualității” care acceptă fără reticență să aparțină Clubului Rotary sau mai bine zis organizației rotariene?
    Un prim argument este că între Clubul Rotary și Francmasonerie există multe puncte în comun. Știm că primele trei grade din lojile masonice sunt un fel de momeală și o fațadă a ,,umanismului” promovat de ele. Clubul Rotary însă nu trebuie văzut ca fiind un simplu club. În el nu intră oricine, ci se intră pe baza unei recomandări temeinice din partea a doi ,,nași” rotarieni și care este supusă ulterior aprobării de către membrii de conducere de pe plan local. Ca și în masonerie, ca și în fostul PCR, viitorul membru este ales și desemnat, nu poate el din proprie inițiativă să ceară intrarea.
    Observăm că și rotarienii și francmasonii (mai nou și catolicii) cultivă în lume toleranța religioasă și pacea într-un mod excesiv și interesat. Dacă analizăm doctrinele promovate de ei, observăm că sunt practic identice în esența lor. Ele creează încă de la bun început doar aparența menținerii libertății de gândire și de mișcare. Vedem că militează pentru pace și bună înțelegere între oameni și religii, că se pretind ,,creștine” (în cadrul Bisericii Ortodoxe?!), dar că în fond CLUBUL ROTARY ȘI FRANCMASONERIA PROMOVEAZĂ ECUMENISMUL, despre care știm cu certitudine că este creația masoneriei în încercarea ei actuală de a uni toate religiile și credințele de pe pământ, dizolvându-le într-un amalgam sau sincretism de neacceptat pentru orice creștin și creând o religie globală.
    E adevărat că există un singur Dumnezeu (prevalându-se de acest adevăr atât masonii, cât și rotarienii), dar să fie clar că noi nu ne închinăm cu toții Lui, pentru că Dumnezeu-Tatăl și Dumnezeu-Fiul sunt de o ființă și nedespărțiți, și numai cei care admit și traduc în practică învățătura lui Hristos se închină cu adevărat înaintea lui Dumnezeu. Ceilalți însă sunt în rătăcire, închinându-se unor zei sau idoli plăsmuiți de mintea omenească sau se închină chiar satanei cu știința ori fără știința lor. Mântuirea noastră vine numai prin Hristos (este scris în Evanghelii) iar închinarea nu poate fi decât în Duh și Adevăr. Asemenea trebuie să fie și unirea credincioșilor, în lumina Duhului Sfânt și prin Hristos, nu cum încearcă ecumeniștii să ne amăgească.
    Cât privește latura psihologică și spirituală, și rotarienii și masonii cultivă gândirea gnostică, egocentrismul și iubirea de sine. Cultivă de asemenea scepticismul și apatia în societate, ca și când noi suntem simple rotițe într-un sistem (cum a fost și cel comunist) și nu putem schimba nimic… Se laudă cu operele lor de caritate. Mai ales francmasonii se laudă cu influența lor în determinarea cursului istoriei și evoluției societății, dar neagă totodată în mod pervers imixtiunea lor în politică și afaceri dubioase (în special cu statul român). Așadar, se poate vorbi despre mândrie, păcat capital condamnat în ortodoxie, pentru că prin această patimă a căzut însuși Lucifer. Și mai spune un părinte că aceasta este suficientă pentru cineva ca să-și piardă mântuirea. Dar ei nu doresc mântuirea, ci să trăiască din plin raiul pe pământ, să experimenteze toate plăcerile lumești. Aspirațiile lor sunt doar lumești și ei nici nu cred în mântuirea sufletului. Unii consideră că sufletul omului nici nu există…
    Unii intră în Rotary prin căsătoria cu un rotarian sau rotariană. Așa își racolează uneori membrii și sectanții și francmasonii. Unul dintre soți nu a știut nimic despre această organizație care se pretinde a fi un simplu club de binefacere sau i s-a arătat doar ,,părțile bune”. Așa au ajuns unii să creadă și să spună că există ,,masoni buni” și că francmasoneria ar fi bună și foarte utilă pentru societate. Și apoi, din comoditate, slăbiciune sau nefiind întăriți în credința ortodoxă (în cazul ortodocșilor) au acceptat continuarea mariajului. Ca să dăm un singur exemplu mai edificator din istorie din perioada interbelică, la polul opus lor se află Frățiile de Cruce, în care intrau tinerii animați de iubirea față de Dumnezeu și neamul românesc, pentru a deveni membri ai Legiunii Arhanghelul Mihail, forul de conducere a Mișcării Legionare din România. Așa și organizația Rotary, nu este altceva decât organizația de tineret am putea spune pentru francmasonerie sau cum s-a scris în alt articol, că este ,,grădinița masoneriei”. Și cum se face că tocmai evreii sioniști comuniști au copiat unele aspecte legate de modul de organizare și de trăire (cântece patriotice, tabere de muncă etc.) ale legionarilor, pe care însă ei i-au condamnat cu ură, i-au torturat și ucis, i-au numit criminali, bandiți, uneltitori împotriva orânduirii sociale, dușmani ai poporului și așa mai departe…
    Alții intră în Rotary perfect conștienți de ceea ce fac, din materialism și oportunism, pentru a accede mult mai ușor la funcții importante în cadrul statului pentru care se cere, în mod neoficial, calitatea de mason. Pentru că mulți masoni sunt în structurile de conducere ale statului și ei decid asupra posturilor scoase chipurile la concurs. Adică întră mai întâi în Rotary și acolo sunt selectați de trei maeștrii, care le fac recomandarea și probabil și inițierea în cadrul lojilor francmasonice.
    Un aspect deosebit de important este că rotarienii, ca și masonii, ca și yoghinii și sectanții, se prezintă din postura de ,,creștini”. Aceasta doar ca să dea bine în fața publicului neinformat. A fi creștin însă înseamnă să urmezi lui Hristos (Christos în latină). Din punct de vedere teologic și duhovnicesc, ei sunt cu toții în afara Bisericii lui Hristos dar totuși pretind a fi creștini, iar unii își arogă dreptul că ar face parte din ,,Biserici”. Toți aceștia sunt în rătăcire, pentru că nevându-l pe Hristos decât eventual în mod formal și de fațadă, slujesc vrăjmașului de moarte al ortodoxiei, diavolului. Această ipocrizie sau fariseism este combătută însăși de Mântuitor, când ne arată că ,,nu putem sluji la doi domni, și lui Dumnezeu și lui Mamona”. De altfel, ei toți venerează am putea spune mari personalități din cultură precum Mircea Eliade, care a experimentat yoga și s-a apropiat prea mult de religiile orientale pe care le-a studiat îndelung. Se știe însă că dânsul a murit nespovedit și neîmpărtășit, că s-a lepădat din păcate de ortodoxie. ȘI NU NUMAI CĂ NU SUNT CREȘTINI, DAR MASONII SUNT VRĂJMAȘI DE MOARTE AI ORTODOXIEI. NU ÎN MOD DIRECT, SE ÎNȚELEGE…
    Un alt aspect semnificativ. Rotarienii au o părere mult prea bună despre masonerie… Nici nu putea fi altfel. Pentru ei, există destui francmasoni care au adus un aport substanțial la dezvoltarea societății pe plan local, național și internațional, care au susținut cultura, învățământul, sistemul de sănătate și de protecție socială. Se exclude faptul că marile personalități au fost racolate de masonerie (unii chiar de pe băncile facultății), că au fost amăgiți și ulterior s-a profitat de pe urma operei lor, pentru a-și crea ei o imagine cât mai atractivă. Tehnica aceasta este folosită de altfel și în politică.
    Ca să dau un exemplu, întâmplarea a făcut să discut recent câteva minute cu o doamnă și, abia aproape la sfârșitul conversației dânsa s-a recomandat ca fiind rotariană. A fost o mare surpriză pentru mine și datorită acestei întâlniri am avut și inspirația să încerc să scriu și pe această temă. Pentru că tema articolelor mele, mai ales în ultima vreme, este ancorată în realitatea cotidiană și se datorează unor observații care pur și simplu mi-au atras atenția.
    Iar doamna cu pricina nu a pierdut ocazia ca să-mi ,,reproșeze” în mod voalat activitatea intensă de pe internet din ultima vreme, că sunt cam ,,excesiv” și că nu cunosc realitatea din interior. De pildă, nu este adevărat, susține dânsa că rotarienii se întâlnesc prin rotație în locuința unuia dintre ei, ci această rotație se face de fapt la nivelul conducerii Clubului Rotary. Adică, în fiecare an este un alt membru rotarian. Ceea ce ar putea fi adevărat parțial. Dar sunt cazuri când conducerea nu s-a schimbat anual, după cum am aflat din alte surse. Este un amănunt care nu contează până la urmă. Așa cum profesorul Ion Coja aproape că îi venerează pe unii dintre amicii săi francmasoni (precum marele maestru Viorel Danacu), tot așa distinsa doamnă îmi mai arătase cât de fascinată era de personalitatea lui George Muntean de la Iași, căruia se datorează în mare măsură înființarea și consolidarea Universității Ștefan cel Mare din Suceava, despre care a aflat ulterior și târziu că fusese francmason. Dar recentele mari modernizări ale acestei Universități nu au fost făcute tot cu sprijinul direct al francmasonilor, care ne-au ajutat să beneficiem de fonduri europene foarte importante? Asta înseamnă că trebuie să îndrăgim francmasoneria?
    Apar unele întrebări. De unde provine această denumire de Rotary? De ce pe siglă apare ROTARY INTERNATIONAL? De ce rotarienii au renovat Mănăstirea Cetățuia din județul Iași?
        În articolul ,,CLUBUL ROTARY: Mafie, Politică, Afaceri necurate, Masonerie, Proiecte Anti-Romania” (blogul Nationalisti.ro, 12 august 2013, preluând un articol de pe blogul Moarte Lumii Noastre, deveghepatriei, 18 iunie 2012) putem citi următoarele:
        ,,Despre „cluburile de serviciu“ circula multe legende. Cea mai răspândită spune că Rotary este antecamera masoneriei. Și logica este simplă. Cluburile reunesc oameni de afaceri și factori de decizie din toate domeniile de activitate care se întâlnesc periodic, schimbă impresii, se pun de acord cu privire la mersul economiei și al politicii. Una peste alta, e adevărat că rotarienii au ritualuri și reguli interne care amintesc de masonerie. În primul rând, pentru a intra în club, ai nevoie de recomandarea a doi nași. Până la urma, cât adevăr se afla însă în aceste lucruri? ,,Nu avem nici o legatură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noștri se află și reprezentanți ai clerului. Or, se știe că preoții și masonii nu stau în același loc“, explica Dragoș Nițulescu, actualul guvernator al Districtului 2241 al Rotary International, care reunește România și Republica Moldova. Spre deosebire de masoni, care sunt o societate discretă, rotarienii sunt transparenți. (…) Dacă nu sunt masoni, atunci ce interese au cei 1,2 milioane de rotarieni din toată lumea, din care peste 2.000 se află în România și Republica Moldova? Principiul declarat al celor de la Rotary este „a servi mai presus de sine însuși“. De la un principiu asemănător pleacă și sloganul Lions, care reunește 1,4 milioane de membri pe plan mondial, dintre care peste 1.000 de români. Pe scurt, obiectivul cluburilor de serviciu este strângerea de fonduri pentru rezolvarea unor probleme comunitare. „Rotary suplimentează incapacitatea statului de a rezolva probleme sociale“, declara oficial guvernatorul Rotary. Banii colectați din donații proprii și sume atrase sunt folosiți pentru donații către spitale, școli, mediul rural sau pentru burse. „Vrem să restituim societății ce am primit“, adaugă Gabriel Iosif, director general Osram Romania și membru Rotary. (…)
        În 1991, Adrian Năstase (mason de grad 32 – n.a.), pe atunci ministru de externe, a primit o solicitare din partea rotarienilor francezi pentru reînființarea organizației în România. „În 1992, a reînviat primul club Rotary în România, iar Nastase a devenit membru de onoare“, povestește Valentin Negoiță, responsabil cu comunicarea în Rotary. (…) „Cine poartă insigna Rotary are un cec în alb în fața oamenilor de afaceri care fac parte, la rândul lor, din club“, afirma Dragoș Nițulescu (…) Roata dințată, simbolul Rotary, este în același timp o legitimație care deschide uși importante în străinătate. „Peste tot în lume unde am văzut că are loc o întrunire Rotary am intrat fără probleme și mi-am făcut contacte“, spune Ernst Depner, om de afaceri de origine română care s-a stabilit în Germania. Adevărul e că atunci când faci o călătorie de afaceri peste hotare, e o binefacere să ai acces direct la oameni-cheie din administrație sau la businessmani din diverse sectoare. Viceversa, și străinii care vin în România se descurcă mai ușor dacă sunt membrii unui club de serviciu și își contactează confrații locali. Uneori iese și de o afacere. (…) Mergând pe aceeași idee, dincolo de a fi societăți secrete, cluburile de serviciu sunt o microsocietate românească sau, mai bine zis, o societate în varianta condensată. Membrii lor nu au obiectivul să influențeze destinul țării, așa cum au făcut masonii prin alegerea simultana a lui Cuza în Moldova și Țara Românească sau prin organizarea Revoluției de la 1848, ci să ajute societatea și să facă lucrurile să se miște mai repede în business și în administrație. Roata dințată de la Rotary trebuie să meargă ca unsă. (…)
        Societatea Rotary s-a înfiinţat în 1905, în Statele Unite (la Chicago), la iniţiativa avocatului Paul P. Harris. Titulatura provenea de la practica membrilor de a se întâlni prin rotaţie la sediul clubului. Aria de răspândire a asociaţiei s-a extins rapid, în Statele Unite (din San Francisco până în New York), Canada, şi apoi în toată lumea. Deja în 1925 existau 200 de cluburi, cu peste 20.000 de membri. Printre aceştia, şi numeroşi intelectuali ai vremii, avocaţi, medici, politicieni. Bunăoară, rotarieni au fost Thomas Mann (scriitor german) şi Jean Sibelius (compozitor finlandez). În România, rotarienii au pătruns în 1929. În următorii şapte ani au apărut cluburi la Bucureşti, Braşov, Timişoara, Cernăuţi, Arad, Câmpina, Iaşi, Cluj, Ploieşti. Câţiva miniştri români au fost atraşi de nobilele idealuri ale asociaţiei. Împreună cu celelalte organizaţii masonice, Rotary a fost interzis în timpul guvernării antonesciene şi comuniste. Este deja de notorietate faptul că Adrian Năstase, prim-ministru al României între 2000 şi 2004 este mason de grad 33, cavaler de Malta şi face parte din Clubul Rotary. Într-un interviu din anii ‘90, Adrian Năstase vorbeşte despre faptul că este cavaler de Malta, lucru pe care îl menţionează şi în CV-ul postat pe site-ul Parlamentului. Eugen Ovidiu Chirovici, actualul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale, a fost consilier pe probleme economice în cabinetul lui Adrian Năstase.”
        În articolul ,,Clubul Rotary – o ramură a masoneriei – și-a făcut cuib în Biserica Ortodoxă din România” de pe același blog (7 aprilie 2014) se precizează că ,,acest club bântuie prin unele mănăstiri, este știut că deține controlul unor orașe întregi din România și puteți verifica acest lucru observând la intrarea în anumite orașe sigla Rotary – roata dințată”. Putem spune că sunt chiar câteva mii de districte ale organizației Rotary în România. Personal am văzut asemenea plăcuțe în orașe mai mari. Iar în articolul ,,Ce nu știați despre Rotary Club” de pe același blog (și aceeași zi) semnat de Mihaela Gheorghiu scrie:
        ,,Există locuri în care factorii de decizie din politică, afaceri, educaţie şi sănătate se întâlnesc departe de ochii „profanilor”, stabilesc alianţe de culise şi dau verdicte care sunt în defavoarea a milioane de oameni. Rotary este una din grupările reprezentative pentru aceste cluburi elitiste, care funcţionează după reguli şi principii identice cu cele ale francmasoneriei.” (…) Clubul Rotary a fost fondat de un mason. Rotary a fost fondat în 1905, la Chicago, de avocatul francmason Paul P. Harris. La prima întâlnire au participat doar patru persoane (…) Acest început dezastruos contrastează izbitor cu rapida răspândire pe care Rotary o cunoaşte de la un moment dat încolo şi care se datorează, fără îndoială, intervenţiei din umbră a francmasoneriei. Cum altfel ar fi fost posibil ca, în scurt timp, ceea ce începuse ca o întâlnire între doi anonimi să aibă deja anvergură naţională? În 1910 Asociaţia Naţională a Cluburilor Rotary îşi deschide prima filială în afara graniţelor SUA, în Canada, iar în următorul an ajunge şi în Europa, la Dublin. Cucerirea lumii continuă, astfel că în 1922 este prezent pe şase continente, are 20.000 de membrii şi îşi schimbă numele în Rotary International. În prezent numără la nivel mondial 1,2 milioane de membri, printre ei găsindu-se numai persoane influente cum ar fi preşedinţi sau directori de mari companii şi politicieni.
        Legendele Rotary spun că numele grupării vine de la obiceiul membrilor de a-şi ţine întâlnirile săptămânale prin rotaţie, acasă sau la biroul unuia dintre ei. Cu timpul, întâlnirile au început să se ţină în hoteluri. Acest lucru face ca astăzi, în holurile celor mai mari lanţuri hoteliere din lume, cum ar fi Marriott, Hilton sau Crowne Plaza să fie plasate, chiar la recepţie, anunţuri privind ziua şi ora când se ţine întâlnirea Rotary. De altfel, proprietarii şi managerii acestor hoteluri fac parte din club, iar impunerea pe piaţă a respectivelor hoteluri se datorează în mare parte afilierii acestora la Rotary.
        Cercul închis al „Elitei” masonice. Rotarienii au ritualuri şi reguli interne asemănătoare cu masoneria. Sunt o organizaţie la fel de închisă şi de secretoasă ca şi aceasta. La intrare se face o selecţie atentă: sunt invitaţi să facă parte din club fie cei care ajung să fie indispensabili proiectelor rotariene, fie tinerii care provin din familii de rotarieni şi sunt apoi propulsaţi în poziţii cheie în lumea afacerilor şi politicii. Ca şi în masonerie, este nevoie deci de o invitaţie din partea cuiva din interior. În Rotary lucrurile sunt încă şi mai stricte, fiind nevoie obligatoriu nu de unul, ci de doi garanţi interni, numiţi „naşi”. Pe lângă aceste similitudini există şi alte aspecte care demonstrează că Rotary şi masoneria sunt doar două faţete ale aceleaşi puteri globale. Până în 1933 cluburile Rotary nu acceptau în rândurile lor decât masoni. Ulterior s-a renunţat la aceasta regulă, însă şi astăzi mulţi din membrii Rotary semnează condica şi în lojile masonice.
        O organizaţie satanică cu aceleaşi concepte ca şi masoneria. În aceste condiţii, afirmaţia făcută în revista de afaceri, Bussiness Magazin de Dragoş Niţulescu, care conducea Rotary România în 2006 este doar o poveste bună de adormit copiii: „Nu avem nicio legătură cu masoneria. Dovada cea mai bună este că printre membrii noştri se află şi reprezentanţi ai clerului. Or, se ştie că preoţii şi masonii nu stau în acelaşi loc.“ Acele vremuri sunt de mult apuse. Este adevărat că în 1928 mai mulţi episcopi spanioli au declarat că Rotary „nu este altceva decât o organizaţie satanică cu acelaşi fond şi concepte ca şi masoneria. Conform documentelor pe care le deţinem, Rotary este o organizaţie suspectă şi trebuie să fie considerată la fel de groaznică şi de perversă ca şi masoneria.” Dar la fel de adevărat este şi faptul că, de atunci, tot mai multe feţe bisericeşti au ajuns să deţină funcţii importante în Biserică tocmai datorită apartenenţei lor la masonerie. Am asistat chiar în România la alegerea unui patriarh mason cu sprijinul unor masoni notorii, care făceau parte din Colegiul bisericesc (Sorin Frunză Verde şi Constantin Bălăceanu Stolnici sunt doar două exemple în acest sens).
        Un istoric rotarian confirmă strânsele legături ale clubului Rotary cu masoneria. Legăturile strânse dintre masonerie şi Rotary sunt şi mai evidente dacă analizăm situaţia din Marea Lojă a Angliei (…) Istoricul Wolfgang Ziegler, care este totodată şi membru Rotary, demonstrează că există strânse legături între Rotary şi francmasonerie. „Legăturile dintre Rotary şi masonerie sunt vechi şi nu trebuie privite cu suspiciune, susţine el. În unele ţări est europene noile cluburi Rotary sunt chiar domeniul exclusiv al francmasonilor. În orice caz, existenţa medaliilor pe care apare roata Rotary alături de simboluri masonice arată că legăturile sunt încă puternice şi astăzi”.
        Programul Rotary Polio Plus, o ameninţare la adresa generaţiilor viitoare. După ce mii de copii au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B pe banii clubului masonic Rotary, România a ajuns să fie ţara cu cel mai mare număr de copii bolnavi de SIDA. În 1997, jumătate din copiii bolnavi de SIDA din întreaga lume erau din România. Acesta este doar unul dintre efectele acţiunilor „umanitare” ale Rotary. Programul Polio Plus este un alt exemplu cutremurător. În 1985, Rotary anunţa întregii lumi că va eradica virusul poliomielitei până în anul 2000. După ce clubul a cheltuit, conform propriilor declaraţii, peste o jumătate de miliard de dolari şi a injectat peste 2 miliarde de copii, virusul poliomielitei continuă să existe. În urma specialiştilor Rotary au rămas zeci de mii de morţi sau de infirmi care s-au îmbolnăvit de poliomielită, leucemie sau cancer după ce li s-a administrat vaccinul. Numărul impresionant de victime i-a obligat pe cei de la „Alianţa pentru vaccinuri” să admită existenţa unor riscuri ale vaccinului antipolio. Cu toate acestea, oficialităţile nu fac nimic pentru a stopa această campanie ucigaşă. De ce? Pentru că membrii Rotary, care în viaţa „profană” ocupă poziţii importante în instituţiile medicale naţionale sau internaţionale şi chiar în guvernele unor ţări în care se organizează astfel de campanii, nu vor lua niciodată o decizie neconformă cu politica clubului. Aşa că genocidul continuă. (…) Vaccinul antipolio, o armă importantă în demersul masoneriei de a reduce populaţia globului. (…) În loc să fie stopat progamul Polio Plus care răspândea acest virus, au fost stopaţi, discreditaţi, marginalizaţi şi persecutaţi exact cei care i-au demonstrat periculozitatea. Întrebat de ce s-a procedat aşa, dr. Sabin a dat un răspuns demn de doctorul nazist Mengele: „Nu cred că este cazul să panicăm publicul. Până la urmă, ce mare lucru, copiii voştri sunt injectaţi cu un virus al cancerului, atâta tot!” (…) Însă pentru rotarieni vaccinurile sunt mai „profitabile”, din punct de vedere al costurilor, decât hrănirea şi crearea de condiţii de viaţă prielnice pentru aceşti copii. În fond, companiile pe care le conduc majoritatea dintre ei sunt chiar cele care contribuie la sărăcirea ţărilor în care trăiesc aceşti copii.”
        Doritorii ar putea consulta în plus articolele:
        ,,ROTARY CLUB: ,,Nu suntem masoni”. Păi nici nu trebuie… Ziarul Gândul îi elogiază” (blogul saccsiv, 23 mai 2011);
        ,,Rotary – o ramificație a masoneriei” (blogul Bucovina Profundă, 24 iulie 2014);
        ,,Rotary – Grădinița Masoneriei – DIALOG DESPRE ORGANIZAȚIA ROTARY cu Mitropolitul Augustin al Florinei (blogul Bucovina Profundă, 24 iulie 2014)
        
        Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie, 27 iulie 2014

  • Iacoboaie Radu

    OFF TOPIC

    Astăzi am primit o provocare la polemică din partea unui susținător al Patriarhului pe blogul Discerne la articolul mai vechi ,,Subminarea din interiorul Bisericii Ortodoxe prin ierarhii şi preoţii căzuţi în erezii”

    Dan (09:07:36) 7 07 2014:

    Doamne ajută, Ștefan, mulțumesc de ospitalitate!
    Domnule Radu, mi-ați răspuns fugitiv că ”Cu o floare nu se face primăvară… Sper că înțelegeți la ce mă refer…”, însă eu vă arătasem că:
    a) ați adus Patriarhului Daniel o acuză fără probă
    b) Patriarhul Daniel are deschidere față de subiectul generic popularizat ca ”sfinții închisorilor”.
    Că nu se face primăvară cu o floare, așa este, dar eu vă invit să discerneți că este o mare diferență între un potrivnic al sfinților din închisori și cineva care face un minim, minimorum pentru memoria și cinstirea lor. Ori dumneavoastră l-ați așezat pe patriarh la colțul oprobiului. Ce vă veți face dacă mâine, poimâine… sau peste un an, doi, va apărea cu binecuvântarea patriarhului o antologie cu mărturisitorii din închisori, antologie în care să fie cuprinși și foști legionari?
    Nu vă va părea rău pentru eticheta pusă prea grăbit?
    Desigur, înțeleg foarte bine că dumneavostră vorbiți de canonizare, ceea ce e cu totul altceva față de o carte sau un simpozion. Numai că dacă actuala ierarhie se face ”vinovată” de faptul că nu canonizează odată măcar câțiva dintre sfinții închisorilor, să vedeți ce ”delăsători” și ”ignoranți” au fost ierarhii dintotdeauna ai BOR, câtă vreme Daniil Sihastru, era cinstit ca sfânt încă din tinerețile sale (atenție, încă din tinerețile sale!) de către întreg poporul și au trebuit să treacă aproape 500 de ani până la canonizare!
    Dar sfântul voievod Ștefan, la care poporul deasemenea avea evlavie că-i sfânt? De ce a trebuit să treacă sute de ani până la canonizare când era atâta evlavie în popor, și atâta nor de mărturii?
    Eu n-am răspuns pentru întrebarea asta, nici nu vrea să sugerez că ar trebui să treacă sute de ani până la canonizarea sfinților din închisori dar vreau să arăt că așa este practica în Biserica Ortodoxă Română… canonizează greu, și foarte greu. Deci nu este vorba atât de indiferența ierarhiei actuale cât e vorba de o practică lentă, devenită tradiție. Și dacă e să acuzăm de ”lentoare”… atunci ar trebui să acuzăm inclusiv pe vlădicii de dinainte.
    Iar eu sunt de părere că nu e de folos nimănui.
    Acum mi-a atras atenția și întrebarea retorică că ” tineri preoți sau uneori chiar și mai vârstnici, nu îi mai pomenesc pe mucenicii și martirii temnițelor comuniste atunci când, la Sfânta Liturghie se iese cu Sfintele Daruri”.
    Dar e imposibil ca mucenicii și martirii temnițelor comuniste să nu mai fie pomeniți la Sfintele Daruri, indiferent că preoții vor sau nu vor asta, câtă vreme toți preoții rostesc ectenia de pomenire pentru ”ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile, din toate locurile, jertfiţi pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea patriei, a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.”
    În această ectenie, se înțelege cât se poate de clar că sunt vizați și mucenicii din temnițele comuniste, dar și eroii luptători anticomuniști din munți, eroii din primul și al doilea război modial, martirii de la revoluție, etc.
    Deci ei sunt pomeniți de-a pururi. Doamne ajută!

    Iacoboaie Radu (19:59:32) 7 07 2014: Comentariul tău aşteapta să fie moderat

    Nu știu cine sunteți. Presupun că sunteți cumva în subordinea Patriarhului sau Patriarhiei (ceea ce este pentru mine totuna).
    ADEVĂRUL ESTE CĂ MULȚI PREOȚI, TINERI ȘI MAI VÂRSTNICI NU MAI ROSTESC TOATĂ ECTENIA, ROSTESC DOAR PRIMA JUMĂTATE! AM OBSERVAT PERSONAL ACEST LUCRU MERGÂND LA MULTE BISERICI. Este vorba de : ”ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile, din toate locurile, jertfiţi pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru apărarea patriei, a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.” EI POMENESC PE SCURT DOAR PE: ,,ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile, din toate locurile, jertfiţi pe câmpurile de luptă”.
    Și eu vă întreb de ce alte țări ortodoxe și-au canonizat mucenicii din închisorile și lagărele comuniste, iar la noi nu?
    Dacă va apărea o carte despre mărturisitorii din temnițele comuniste, incluzând pe legionari, SUNT CONVINS CĂ NU VA FI DELOC CREDIBILĂ, ÎNTRUCÂT ESTE MULT PREA PUȚIN ȘI PARE O SIMPLĂ FORMALITATE.
    Este acum un fapt de notorietate, că Patriarhul este mason sau cochetează cu masonii și ecumeniștii. Și spuneți-mi vă rog care este ACUZAȚIA?

    • gabi

      Buna ziua,

      Am vazut un comentariu de-al dvs pe un blog, ceea ce mi-a intarit parerea ca puteti sa evaluati, ca expert, situatia din Principate in timpul lui Cuza si a lui Carol I.

      Lucrez in prezent la un material despre episcopul Melchisedec Stefanescu, un om f competent, care a facut parte pentru o scurta perioada chiar din guvern, se bucura de prietenia lui Cuza si a fost reprezentant al BO in comisia pentru secularizare.

      Planeaza asupra lui suspiciuni ca ar fi fost, macar pentru o vreme, mason. Nicaieri nu am gasit referinte bibliografice, doar pe situri si bloguri. Stiu ca la vremea respectiva, prin anii 1880-90, unele publicatii, precum LUPTA si DEMOCRATIA, scriau acuzator la adresa episcopului, cum ca ar fi filorus si alte acuze. Voiam sa va intreb daca, vreodata, v-a cazut la indemana vreun material care pledeaza pentru afinitatea lui Melchisedec pt masonerie. Planeaza credinta ca Masoneria a orchestrat marile evenimente din Tarile Romane, iar Melchisedec, cel mai capabil ierarh din acea vreme, dornic de progresul Bisericii si al tarii, volens-nolens, trebuia sa fie partas la aceasta organizatie.
      Astept raspunsul dvs.
      Cu stima,

  • Iacoboaie Radu

        ECUMENISMUL ÎNCEARCĂ SĂ ÎNGROAPE ORTODOXIA!
         Radu Iacoboaie, 5 iulie 2014

        Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul! Fiecare pas făcut de noi spre ecumenism înseamnă un cui bătut la sicriul ortodoxiei…
        Frați ortodocși, Evanghelia Sfântului Ioan, în capitolul 10 (Iisus, Păstorul cel bun, și oile Sale) ne vorbește despre Mântuitorul Iisus Hristos și despre iubirea Lui nemărginită față de noi, cei care credem cu adevărat în El. În versetul 15 este scris: ,,Precum Mă cunoaște Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl. Și sufletul Îmi pun pentru oi.” Iar în versetul 27: ,,Oile Mele ascultă de glasul Meu, și Eu le cunosc pe ele, și ele vin după Mine.” Așadar, noi ortodocșii suntem cei care mergem după învățătura lăsată de Mântuitorul nostru.
        În privința unirii (în sensul de ecumenicitate, nu ecumenism), consider că versetul 16 ne spune foarte clar: ,,Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu și va fi o turmă și un păstor.” Cu alte cuvinte, mântuirea s-a dat și celorlalte neamuri, în afara celui iudeu din vechime.
        Piatra de poticnire pentru ecumeniști însă este interpretarea care se dă acestor cuvinte ,,și va fi o turmă și un păstor”. În contextul prezentat, se subînțelege că ,,Păstorul” este Hristos și ,,turma” este mulțimea credincioșilor care cred în El și fac voia Lui (ortodocșii). Este un adevăr incontestabil.
        Ecumeniștii, mergând pe linia interpretării sectare tendențiose, a scoaterii din context a unor pasaje din Sfânta Scriptură, înțeleg și spun cu totul altceva. Ei se gândesc că este vorba despre un Păstor din lumea aceasta iar cel mai îndrituit pentru ei este desigur Papa, care guvernează în calitate de conducător politic statul independent Vatican, și păstorește în același timp peste un miliard de credincioși catolici din toată lumea.
        Ecumeniștii nu fac altceva prin această interpretare strâmbă, deformată, decât să readucă în actualitatea vremurilor pe care le trăim a dorinței fariseilor și cărturarilor iudei, inclusiv a zeloților, de a avea un conducător, un împărat din lumea aceasta. Și negreșit va deveni. Se va prezenta în locul lui Hristos pe care nu L-au primit și îl vor primi pe antihristul care va veni, după cum este profețit în Cartea Apocalipsei. Dar greșeala se vede și din această strămutare a ,,dorinței” acesteia. Atunci, ei se străduiau din răsputeri să scape de sub jugul robiei stăpânirii romane, căutau dreptatea lumească. Nu întâmplător arhiereul Caiafa îi instigase împotriva Lui Hristos, gândind că este mai bine să moară un om și să fie salvat neamul lor, profețind răstignirea Sa.
        Evreii sioniști, care merg în continuare pe teza poporului ales de Dumnezeu și se simt perfect îndreptățiți să conducă și să stăpânească întreaga lume, așteaptă și astăzi pe Mesia. Și multe semne din jurul nostru ne fac să credem că timpul antihristului se apropie. De aceea AU NĂSCOCIT ECUMENISMUL, PENTRU A PREGĂTI TERENUL LUI ANTIHRIST. Și nu l-au inventat de azi de ieri. Este programat de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
        De ce este necesară această unire ecumenistă? Unirea credincioșilor este imperativ necesară pentru a-l întrona pe antihrist ca împărat al lumii întregi, o lume în care trebuie să existe o singură religie, un singur guvern, o singură justiție, o singură monedă (și aceea virtuală, în mediul electronic). Iar dacă statele lumii, îndeosebi cele ortodoxe se vor opune ecumenismului, credem că se va declanșa cel de-al treilea război mondial. Oricum este profețit. Și dacă un singur stat care deține arme nucleare va ataca, se va ajunge la un război devastator. Și cei care vor supraviețui îl vor accepta mai ușor pe antihrist, care le va promite pacea…
        Este la o scară mult mai mare, cam ceea ce s-a petrecut în fosta Iugoslavie, unde ortodocșii s-au opus în mod hotărât unirii cu ereticii catolici și unde, sub pretextul nerespectării drepturilor omului de către regimul Miloșevici etc., au intervenit brutal forțele militare ale NATO, care au bombardat luni în șir acest stat vecin cu România, inclusiv capitala sa Belgradul. Mergeți să vedeți și astăzi urmele acestui război.
        MASONERIE – COMUNISM – ECUMENISM. Ecumenismul este așadar o formă a globalismului actual, care vizează globalizarea religioasă. Dar nu există nici un motiv îndreptățit pentru realizarea acestui proiect globalizant. Cum să faci un ghiveci din toate religiile și credințele lumii pentru a-i aduna pe toți laolaltă și să iei câte ceva de la fiecare? Adevărul nu este fragmentar. Ei zic că nici o religie nu deține adevărul absolut. Total greșit. Ei zic că toți avem același Dumnezeu. Nu este adevărat. Există un singur Dumnezeu, Viu și Atotputernic, Creatorul tuturor celor văzute și nevăzute și nenumărați zei mincinoși creați de mintea omului. Și mai există și unii oameni care se cred pe pământ dumnezei în mândria lor luciferică: masonii. În ortodoxie însă, omul tinde spre dumnezeire (sfințenie) iar smerenia înseamnă să te consideri pe tine cel mai mare păcătos… Amin

  • Iacoboaie Radu

    OFF TOPIC

        RĂSPUNS CĂTRE PATRIARHIA ROMÂNĂ, LA COMUNICATUL:
         ,,Biserica Ortodoxă Română respinge antisemitismul şi xenofobia”
        Radu Iacoboaie, 4 iulie 2014
        
        Redau Comunicatul din partea Patriarhiei Române, preluat de pe blogul saccsiv:
        ,,În legătură cu materialele de presă din ultimele zile referitoare la opiniile antisemite ale unui monah de la Mănăstirea Petru Vodă, judeţul Neamţ, precizăm:
        Patriarhia Română dezaprobă categoric atitudinile şi acţiunile cu caracter antisemit şi respinge orice ideologie xenofobă cu iz religios, deoarece acestea sunt contrare iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aceste manifestări care îndeamnă la ură religioasă sau etnică nu reprezintă opinia oficială a Bisericii Ortodoxe Române, ele fiind cazuri izolate de indisciplină sau de manifestare a libertăţii individuale fără responsabilitate comunitară. Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe.
        Ca atare, Patriarhia Română solicită Arhiepiscopiei Iaşilor să continue să explice monahilor de la Mănăstirea Petru Vodă că astfel de opinii şi atitudini dăunează Bisericii Ortodoxe Române pe plan naţional şi chiar internaţional, încât pot afecta inclusiv pelerinajele credincioşilor ortodocşi români la Locurile Sfinte, organizate ca expresie a evlaviei, dar şi a respectului şi cunoaşterii reciproce dintre popoare şi religii diferite.
        În concluzie, fidelă Evangheliei iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii, Biserica Ortodoxă Română promovează permanent pacea, dialogul şi buna înţelegere între oameni de credinţe, etnii şi culturi diferite.”
        Biroul de Presă al Patriarhiei Române
        30.06.2014 | 14:19
        Nu consider că ar trebui să dețin doctorate în teologie, ca să descifrez mesajul exprimat de Comunicatul de mai sus. Prin acest foarte scurt Comunicat (de ce oare atât de concis, fără a nominaliza nimic, ci doar sugerând…) se realizează de fapt și în mod public o desolidarizare categorică față de luările de poziție ale monahului Teodot de la mănăstirea Petru Vodă, care pentru afirmațiile sale curajoase și mărturisitoare din ultimii ani sau ultimele luni, a fost acționat în judecată de către Alexandru Florian, președintele Comunităților evreiești din România. Îndeosebi pentru recentele afirmații, precum că ,,Mișcarea Legionară a fost o lucrare a Duhului Sfânt” și altele de genul acesta. Ne dăm seama de acest lucru, pentru că a fost un mare tărăboi în mass media altădată chiar și numai pentru faptul că, într-o întâlnire privată din anul trecut, monahii de la Mănăstirea Paltin i-au cântat la un moment dat părintelui Iustin Pârvu cântecul legionar ,,Sfântă tinerețe legionară”…
        ,,Patriarhia Română dezaprobă categoric atitudinile şi acţiunile cu caracter antisemit…” Încă de la început observăm că se adresează anume evreilor, pentru a le demonstra în mod expres că, conducerea BOR nu este implicată, că nu este de acord cu afirmațiile monahului (Teodot) care îi vizează pe evrei. Dar ne întrebăm pe bună dreptate, care evrei? Monahul Teodot a făcut mereu referire la evreii sioniști (masoni), la oligarhia evreiască și în niciun caz la toți evreii. Altă eroare importantă pentru un teolog, este folosirea termenului ,,antisemit”, care înseamnă ,,a fi împotriva semiților, adică arabilor”. Pentru că, noi știm că nu doar evreii sunt de origine semită. Așadar, cum ar putea fi sfinția sa împotriva arabilor sau pentru ce motiv?
        SĂ NU UITĂM CĂ ACESTE ACUZAȚII I-AU FOST IMPUTATE LEGIONARILOR PE NEDREPT DE CĂTRE COMUNIȘTI. PATRIARHIA NU A FĂCUT DECÂT SĂ PREIA VARIANTA OFICIALĂ COMUNISTĂ DESPRE MIȘCAREA LEGIONARĂ! FĂRĂ SĂ ANALIZEZE MĂCAR ACESTE ASPECTE…
         Autorul Comunicatului (fără a da nume) numește Mișcarea Legionară (căci pe aceasta o vizează și incriminează desigur!) ,,ideologie xenofobă cu iz religios”. Legionarismul, ca să le explicăm și domniilor lor, nu a fost o ideologie, cu atât mai puțin xenofobă. Legionarismul a însemnat o mișcare de anvergură națională, cea mai autentică formă de naționalism creștin din istoria României (unică în analele istoriei universale) și de românism creștin și nu un extremism pseudo-religios cum se sugerează prin sintagma ,,ideologie xenofobă cu iz religios”.
        Apoi, se argumentează luarea de poziție: ,,…deoarece acestea sunt contrare iubirii lui Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aceste manifestări care îndeamnă la ură religioasă sau etnică nu reprezintă opinia oficială a Bisericii Ortodoxe Române, ele fiind cazuri izolate de indisciplină sau de manifestare a libertăţii individuale fără responsabilitate comunitară. Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe.”
        Cu alte cuvinte, legionarismul este catalogat sau etichetat ca antiecumenist și anticreștin. Ecumenismul este subînțeles, văzut ca ,,iubire a lui Dumnezeu pentru toți oamenii” și ca înfrățire universală, indiferent de religie sau credință. ESTE FĂRĂ A SE DORI POATE, O MĂRTURISIRE VOALATĂ ȘI INDIRECTĂ A ECUMENISMULUI! Dar de când legionarismul, prin care înțelegem iubirea de Dumnezeu (Legiunea numindu-se nu întâmplător sau demagogic Legiunea Sfântului Arhanghel Mihail!) și iubirea față de neam (filozoful creștin și legionar Petre Țuțea chiar spunea: ,,Români, nu vă mai alegeți conducători care nu își iubesc țara!”), poate îndemna la ,,ură religioasă sau etnică”? Pot creștinii adevărați să urască pe cineva, în afară de păcate și erezii?
        Manifestarea monahului Teodot este văzută ca un caz izolat de ,,indisciplină” sau de ,,manifestare a libertății individuale fără responsabilitate comunitară”. Cu alte cuvinte, sugerează că nu a făcut ascultare față de cine trebuia să facă. Dacă ar fi fost așa, credem că starețul mănăstirii ar fi luat de mult timp măsuri împotriva sa și nu i-ar mai fi dat voie să se exprime public, să dea interviuri pentru televiziunea locală. Așadar, este o generalizare cu siguranță greșită. Așa poate fi văzută la nivel național, dar monahii nu fac ascultare directă față de Patriarhie.
        Ce se dorește a se transmite prin: ,,Monahii adevăraţi pot fi buni patrioţi şi fără vreo asociere cu ideologii politice antisemite şi xenofobe”? Adică, un monah ,,adevărat” (conformist, obedient întrutotul conducerii BOR și nu față de Dumnezeu și Adevăr) trebuie să se disocieze și să respingă orice formă de naționalism, mai ales legionarismul ,,antisemit și xenofob”… Adică, să mai lase cu iubirea de neam, acum există umanismul (masonic) globalizant și ecumenismul…
        În continuare, Patriarhia se arată de fapt foarte îngrijorată de posibilitatea suspendării pelerinajelor în Israel. Cum remarca un comentator pe un blog, pierde în acest fel o bună parte din finanțarea lucrărilor de construire a Catedralei Mântuirii Neamului… Oare, un asemenea interes meschin material poate prevala înaintea problemei arzătoare pusă în discuție? Este acesta un argument solid pentru a-l obliga pe monahul Teodot la tăcere? Dacă români ca sfinția sa vor tăcea, atunci în mod sigur pietrele vor striga, cum spune Sfânta Scriptură… Adică, românii de rând vor lua atitudine la nesfârșit. Se merită oare un sacrificiu atât de mare numai de dragul păstrării relațiilor de prietenie cu statul Israel, cu care România are legături foarte strânse? Neștiind sau ignorând cu totul faptul, că masoneria are ca piloni de bază tocmai SUA și Israel?
        Atenție la următoarele cuvinte: ,,…pelerinajele credincioşilor ortodocşi români la Locurile Sfinte, organizate ca expresie a evlaviei, dar şi a respectului şi cunoaşterii reciproce dintre popoare şi religii diferite”. Adică, aceste pelerinaje ajută mult ECUMENISMULUI, cunoașterii, dialogului dintre ortodoxie și cultul mozaic…
        Și ca să fie în ton cu celelalte idei ecumeniste exprimate anterior, în final se scrie: ,,În concluzie, fidelă Evangheliei iubirii lui Hristos pentru toţi oamenii, Biserica Ortodoxă Română promovează permanent pacea, dialogul şi buna înţelegere între oameni de credinţe, etnii şi culturi diferite.”
        Ca ortodox, nu pot altceva decât să resping în mod ferm atât ECUMENISMUL, cât și acest COMUNICAT ECUMENIST.
         Cu dragoste întru Hristos, nevrednicul Radu Iacoboaie
         4 iulie 2014

Lasă un comentariu

scroll to top